Poezie si fizica

De regula, inainte de culcare, dupa ce mi-am facut rugaciunile necesare, 
citesc ceva ziditor de suflet. Biblioteca mea e plina de Sfinti si invatamintele 
lor. Zece vieti de-as trai, desi nu doresc asa ceva, as avea ce citi, din belsug 
si fara urma de plictiseala.
Aseara, am facut o exceptie: lectura ziditoare de suflet a fost ,,Luceafarul" lui 
Eminescu. Exista bucati literare care pot fi socotite ziditoare de suflet. Nu le 
enumar aici, dar sunt mai multe decat ne putem noi imagina. Tot ce-i scris din 
suflet se intoarce, cu usurinta, la suflet. Iti merge la suflet, cum se zice. 
Este adevarat, cuvantul unui Sfant e cuvant dumnezeiesc, inmuiat si indulcit de 
mierea Harului. Dar nu trebuie uitat ca si scriitorii lucreaza cu legile nescrise 
(si divine) ale inspiratiei. Si ma refer aici la scriitorii mari, cei constienti de 
menirea lor si de importanta manuscriselor la care trudesc.
Nu stiu daca ati observat, ,,Luceafarul" lui Eminescu trimite la Einstein si la a sa 
teorie a relativitatii (cea restransa, publicata in 1905). Eminescu, vizionar, ca 
orice mare poet al lumii, a anticipat, in mod liric, teoria lui Einstein. ,,Luceafarul", 
citit in acest cifru, pare una dintre cele mai poetice file de fizica teoretica. Lui 
Eminescu i-a placut fizica, altfel nu ar fi convertit-o in poezie (vezi ,,La steaua" 
sau ,,Rugaciunea unui dac").
Aseara, tarziu, m-am culcat, dupa ce am citit ,,Luceafarul". In gand, nu cu fizica 
poeziei lui Eminescu, ci cu simplitatea adevarului ei: 
                      ,,Caci toti se nasc spre a muri 
                        Si mor spre a se naste".

stefan s. 
31 octombrie 2012