Parinti si copii

Nervos, chiar furios de-a binelea, l-a amenintat:
- Ma, nu ma enerva, ca te bat...Te bat rau, sa stii! 
Cine era furiosul? Un pusti, de vreo patru anisori; iar cel amenintat,
tatal sau.
Educatia copiilor nostri, trebuie sa recunoastem, e o problema nu prea 
usoara. Lasati de capul lor, copiii de astazi fac cam ce vor ei cu proprii
lor parinti. Suna aiurea, dar asta e realitatea!
Un copil alintat prea mult, devine un copil problema. Alintul si rasfatul 
sunt bine venite, dar in doze mici. Copilul ia seama iute la slabiciunile 
parintilor...si profita. Indrazneala copilului creste in proportie aritmetica 
cu slabiciunea propriilor sai parinti.
Avea dreptate inteleptul Solomon cand spunea: Cine isi cruta nuiaua, nu 
isi iubeste copilul! Numai ca, nuiaua nu mai este de mult un mijloc de 
educatie. Nu mai poti speria copilul cu bataia, ca in vremurile de demult;
chiar daca ai vrea, societatea civila te dezaproba si sanctioneaza totodata.
Un copil bine crescut trebuie sa fie produsul unor anumite limite si 
constrangeri, nu fizice, ci morale. El trebuie sa stie sa se desfete de vorba 
dulce a parintelui sau, dar si sa se supuna unei vorbe aspre si bine chibzuite.
Copilul trebuie sa inteleaga ca pasul lui mic va ajunge sa fie unul mare, numai 
la indemnul si sprijinul parintilor sai.
Ai grija mama si tata! Copilul vostru e un vlastar al propriilor voastre tulpini;
trebuie sa-l ajutati si sa-l indreptati in asa fel incat, crescand si rodind, acesta 
sa va semene. Altfel, munca voastra de parinte a fost zadarnica si lipsita de 
orice folos sufletesc. Doar asa se spune: copilul seamana parintilor sai!
Ce-ai udat si ai ingrijit, aceea va creste si va rodi, bunule parinte si iubitorule 
de fii!

stefan s. 
4 octombrie 2012