,,Uitasem ca toamna venea"

Ploua. M-am intors, de la biblioteca de cartier, infrigurat, cu  
Bacovia sub brat. Bacovia, al meu, din biblioteca proprie, l-am 
ratacit. Si mi s-a facut un chef nebun de poezia lui Bacovia. 
Normal: ploua, frunzele au culoarea genelor de printesa...si: 
      ,,E toamna, e fosnet, e somn...". 
In parc, pustiu si umezeala. Un caine, apatic si plouat, ca o 
secventa lirica bacoviana. Pe o creanga de nuc, o cioara, de-a 
dreptul ilara, incearca imposibilul: sa cante, nu sa croncane! 
M-am oprit in dreptul nucului; cioara, atat de preocupata de 
cantecul ei, nici nu m-a luat in seama...Culmea, pasare asta chiar 
scotea ceva melodios pe gatlej!!
       ,,Taraie ploaia... 
         Nu-i nimeni pe drum" 
Aseara, parcul arata cu totul altfel. I-am strabatut scurta alee, 
in drum spre casa, cu o alta carte sub brat. De data aceasta, Walt 
Whitman, ,,Fire de iarba", in traducerea lui Mihnea Gheorghiu. 
Carte gasita in drum, la un batranel, expusa direct pe trotuar, la un 
pret de nimic. E primul Whitman pe care il am in casa.
Ploua. E toamna deja...si-mi vine sa strig, cu Bacovia de-odata: 
        ,, - Uitasem ca toamna venea"!

stefan s. 
29 octombrie 2012