Duminica, 19 august 2012
Particip la slujba de la biserica satului. Lume putina, suntem vreo 20 de
enoriasi cu totii. Atmosfera cu iz de copilarie; icoana cu Judecata de apoi,
cu toata naivitatea ei, ma infioara si acum. Parintele, subtirel si cu o voce
dulce si molcoma, se slujeste, la predica, de exemple din Pateric si chiar
din ,,Mizerabilii" lui Hugo (celebrul furt de paine).
In jurul bisericii se invart si croncane doi corbi. Ii stiu de ani de zile, sunt o
pereche si isi au cuibull aici, la biserica.
Biserica satului e veche, construita de doi frati boieri, in anul 1850; are
162 de ani. Boierii au murit de mult, biserica a ramas.
Insusi amaratul asta de sat, care nu are nici macar o mie de locuitori, se
poate mandri cu un anume istoric. Apare mentionat pentru prima data in
documente, pe vremea domniei lui Simeon Movila, la 20 octombrie 1606,
cand acesta ,,intareste fiilor lui Toader Stanijanul o parte din satul Siliste
pe Somuz". Comuna mea apare in documentele vremii inca din timpul
domniei lui Stefan cel Mare, cand vestitul voievod, la data de 31 iulie 1463,
intareste lui Luca Arbore portar, satele Vorona si Rusi. Este posibil ca satul
meu sa fi existat inca de atunci, dar lipsa documentelor sa-i anuleze o mai
veche prezenta istorica.
Recunosc, sunt tare mandru de satul meu si de vechimea lui. In peste 400
de ani de existenta, cate nu s-or fi intamplat aici, pe dealul meu!
Dupa amiaza am petrecut-o cu fratele meu si familia lui. Nepotul meu
Matei e adorabil. Am mancat, printre altele, un pastrav urias adus de
fratele meu.
A fost duminica; m-am rugat, am citit 7 Acatiste si din Psaltire.
Scrisoarea a VI-a: Trandafirul galben.
stefan s.
9 octombrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu