Ieri, 5 octombrie, a fost Ziua internationala a zambetului. E pentru
prima oara cand aud de o astfel de zi...mondiala! Dar, daca exista
o zi internationala a fluturilor de matase, a carabusilor de mai, a
sotronului, sau a baloanelor de sapun, de ce nu ar exista si o zi a
zambetului?
Uite, daca m-ar intreba cineva ce este zambetul? n-as sti ce sa-i
raspund... O manifestare fiziologica rezultanta a unei alteia psihologice?
Probabil.
Mai poetic spus, zambetul e floarea inimii. Acolo, in inima, isi are
zambetul radacina, si infloreste pe fata si in ochii omului.
Un om care zambeste e un om bun, dar sa nu cadem in greseala si
sa confundam zambetul cu ranjetul...Despre hohotul de ras multi
sustin, mai ales in plan spiritual, ca ar fi un viciu deja. Stiti, Hristos nu
a ras niciodata (nici nu ar fi avut vreun motiv sa o faca, sa fim sinceri
acum), dar se pare ca a zambit de multe ori, asa sustin unii teologi.
Un om care zambeste e un om integrat intr-un plan superior al vietii.
Zambetul binedispune si se transmite, ca un impuls electric, de la un
om la altul. Daca oamenii ar zambi mai mult, atunci incrancenarile de
tot felul ar disparea cu totul.
Zambetul nu costa nimic - si totusi e atat de scump la vedere.
stefan s.
6 octombrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu