Sambata, 18 august 2012
La masa din curte, cu Aurica lipit de picioarele mele, am servit micul dejun:
branza, de la stana, un ou ochi, o rosie si o cana cu ,,ceai de buruieni". In
mar, la doi pasi de mine, doua cinteze ciripeau vesele. Insemn bucatele cu
semnul crucii, si ma inchin si eu. Tata, din coltul lui, cu nelipsitu-i aer filosofic,
mustaceste:
- Mai baiete, cand eram tanar si lucram la grajduri, am avut un magar. Il
chema Rica. L-am surprins de cateva ori, seara, cum se inchina cu copita.
Tragea cu copita o cruce mare pe pamant, apoi se culca...
- Bine, am inteles, ma asociezi cu Rica. Numai ca, eu zic altceva: Rica ala,
magarul, era mai crestin decat matale.
Am strahanit fasolea cu imbleciugul, adica am batut-o. Imbleciugul, asa ii
spune aici la unealta asta rustica, cred ca e de pe vremea dacilor...Ia stai
putin, oare dacii nostri cultivau fasolea?
Am pierdut doua ore ca sa iau la mana toti lujerii uscati de fasole si sa
pigulesc fiecare teaca nedesfacuta. E atat de putina fasole anul asta incat
orice bob trebuie pretuit cum se cuvine.
Am facut curat in podul casei si am gasit un soarece mort (otravit de
,,grausorul" pus de mama). Podul casei e plin de viespi si de fagurii lor.
Aici, in vremea copilariei, vara, ma retrageam sa scriu versuri si sa visez
ca voi deveni poet. Coboram, in scurta vreme, nadusit tot, nu de efortul
depus, ci de caldura infernala din pod...In podul casei ma credeam poet,
coborat cu picioarele pe pamant uitam de poezie si faceam tot felul de
dracovenii.
Seara, la un ceai, Catisma din Psaltire si Acatistul Sfintei Muc. Ecaterina.
In amurg, un stol de randunele in aerul de deasupra ograzii. Vant subtire, si
mere cazand, cu zgomot, in livada. Peste tot, un miros vegetal, greu de
definit olfactiv, si zgomotul specific satului pregatindu-se de innoptare. Pana
la aparitia primei stele...e cale doar de murmurarea unui alt Acatist.
stefan s.
2 octombrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu