Colina Bucuriei

Dealul Patriarhiei este supranumit Colina Bucuriei.
Ce bucurie mai mare decat aceasta: zeci de mii de credinciosi 
adunati intru numele unor Sfinti si a lui Hristos? 
Vazand atata lume, atat puhoi de credinciosi, parca iti vine sa te 
intrebi: Ce este credinta? Ce anume ii aduna la un loc pe toti acesti 
oameni, cand tot ce traiesti si ce simti se face intr-un mod nevazut? 
Daca Hristos nu ar fi Dumnezeu, Daca Sfintii nu ar fi purtatori de Duh 
Sfant, cine atunci ar putea sa mobilizeze multimea aceasta de credinciosi? 
Stiu, gandurile mele par anume framantari de om necredincios, dar incerc 
sa ma pun in pielea celor indoielnici, a celor care nu cred de-a dreptul. 
Am fost ateu, deci am trait pe propria piele un astfel de experiment, cand 
nu puteam discerne pe cele vazute de cele nevazute. Credeam pe atunci ca 
realitatea inseamna doar ceea ce se poate percepe cu propriile simturi, 
nestiind ca mai exista un organ interior care percepe divinitatea. 
Astazi, cand mai exista atei, nehotarati sau sceptici, incerc acele vechi trairi
in fata unui astfel de spectacol. 
Inchei cu cateva versuri proprii din scurtul poem ,,Tangere": 

vazutele...

nevazutele...

sufletul meu nu se vede 
si totusi exista.

stefan s. 
27 octombrie 2012