marți, 30 octombrie 2012

Povestea unui nasture

Orice lucru, cat de marunt si neinsemnat ar fi, are povestea lui. 
Uite, de pilda, un nasture. Un obiect marunt, un accesoriu 
vestimentar, aproape nebagat in seama, dar atat de util, pe care 
il poti pierde incredibil de repede. Nasturele la care voi face referire 
in randurile ce urmeaza, asa cum am spus la inceput, are povestea lui. 
L-am gasit pe strada, undeva prin fata Cismigiului, pe trotuarul de 
vizavi de Primaria sectorului 5. E un nasture mare, da, mult mai mare 
decat moneda noastra de 5o de bani, e din lemn scluptat, adica ingrijit 
lucrat; e un nasture din aceia care se pun la puloverele de lana, femeiesti, 
pulovere care imit vestimentatia populara. Eram cu fiica mea cand l-am 
gasit. Ea vorbea la telefon cu sotia mea si, cu un gest scurt din deget, mi-a 
aratat o floricica cazuta pe trotuar. O floare de tufanica, calcata in picioare 
de trecatorii grabiti. Aplecandu-ma sa ridic floarea, am vazut nasturele. I 
l-am dat fiicei mele, amatoare de astfel de ,,nimicuri", si ea l-a bagat in 
buzunar. Si a stat acolo ceva vreme nasturele meu. L-a gasit sotia, mai tarziu, 
cand pregatea rufele pentru spalat. 
Dupa ce am gasit nasturele, am fost cu fiica mea la Mac, cel de langa Cismigiu. 
Fiica mea era racita; la Mac, un copil rasfatat si plangacios m-a calcat teribil pe 
nervi. O fata, la masa vecina, infuleca, grabita, un hamburger, si era murdara 
de ruj pe barbie! Un nene, tare relaxat, citea dintr-o carte (as fi vrut sa pot 
vedea titlu cartii, dar n-am reusit). Plus alte amanunte care, in cele din urma, nu 
ajuta la nimic. Am vrut sa arat doar ca, un nasture, un mic obiect banal, iti poate 
aminti de o poveste petrecuta in viata ta. Sunt convins ca orice clipa, astfel 
rememorata, are istoricul si povestea ei.

stefan s. 
30 octombrie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu