Para lui Proust

Sa lasam deoparte madlena lui Proust, aducatoare de reverii 
infantile, si sa vorbim despre para lui Marcel Proust. 
Spune Radu Cosasu: ,,Noaptea tarziu, domnul Marcel Proust 
si-a trimis menajera sa-i cumpere o para de la un restaurant 
parizian. Muscand o singura data si punand-o apoi deoparte, 
domnul Marcel Proust a apreciat ca para nu mai are gustul din 
copilaria lui" (,,Sonatine", Editura Cartea Romaneasca, 1987).
Para, fructul acesta din realitatea de acum, nu mai are nimic 
de-a face cu orice para din realitatea de altadata. 
Altadata, perele erau culese dintr-un par. Parul era un arbore 
(apropo, parul este un pom foarte longeviv, poate atinge varsta 
de 400 de ani), arbore care crestea in gradina unui rai satesc. 
Acum, in realitatea de astazi, nu se stie de unde vin aceste pere, 
pe care le vezi, mari si frumoase, expuse prin supermarketuri. 
Mari, frumoase, fade, o adevarata suferinta pentru papilele 
noastre gustative. Mai trist este altceva: in piata, la taraba, si 
taranii vand astfel de pere. 
Nu-i asa ca-ti vine, noaptea tarziu, sa trimiti pe cineva sa iti 
cumpere o para din indepartata copilarie?

stefan s. 
18 octombrie 2012