Apus de soare, fara randunele...Da, a venit toamna!
Eminescu, nostalgic, ca un ornitolog amator:
,,Vezi, randunelele se duc..."
Gata, se duc si se tot duc randunelele!
Cu cei 11m/s, care e viteza lor de zbor, se duc, grabite, spre suduri,
spre tari mai calde si mai ospitaliere.
Imi vin in minte sarmele electrice, grele de randunele si de puii lor,
vazute la tara. Imi vine in minte Randunelul cel bun al lui Oscar Wilde,
din pricina caruia plangeam in copilarie, ori de cate ori citeam ,,Printul
fericit". Imi amintesc de cele cateva saptamani petrecute la tara, pe
vremea celebrelor ,,campanii agricole" comuniste, cand am locuit, singur,
intr-o camaruta stramta, doar cu doua randunele si cu puii lor. Da, trebuia
sa dorm cu geamul deschis, si au fost unele nopti racoroase, ca sa nu impiedic
accesul celor doua pasari matinale la cuib... Am multe amintiri cu si despre
aceste pasari. Imi mai amintesc doar de acea inserare primavaratica, de acum
mai bine de 2o de ani, de pe Lacul Morii. M-a prins seara acolo, departe de
baraj, contempland cerul, apa si ratele de pe lac. Apoi, intr-o involburare
teribila de aripi am fost inconjurat de mii si mii de randunele. In drumul lor de
intoarcere se oprisera sa-si petreaca noaptea pe malul lacului. M-au inconjurat
si m-au neglijat total. Daca intindeam mana le atingeam...Asa de fericit trebuie
sa se fi simtit Sfantul Francisc de Asissi in mijlocul pasarilor!
,,Vezi, randunelele se duc..." Se duc, dar se vor intoarce, ca sa ne aduca un
strop de cantec si de frumusete, la primavara viitoare.
stefan s.
12 septembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu