vineri, 21 septembrie 2012

Un dans pe pervaz

Ploua. De cand n-a mai plouat in Bucuresti?
A plouat toata noaptea, in ropote. Ploaia asta, ca o fata desculta, 
a dansat toata noaptea pe pervazul de tabla al ferestrei mele. Am 
dormit ca un prunc, in descantecul natural al ploii de afara.
Bacovia, ploaia...si desertaciunea aceea dintr-un han de departe!
Ploaia nu ma plictiseste, ploaia nu ma intristeaza, nici deprima, ca 
pe unii. Ploaia ma tine in aceeasi fireasca dispozitie, asa cum ar face-o 
cea mai insorita si obisnuita zi de vara.
Sunt oameni care urasc ploile - si e treaba lor!
Urasc si eu ploile, cele lungi, plictisitoare, care tin cu zilele si saptamanile.
Ploi fara mila, interminabile, mai ales cand te afli la tara sau undeva, 
plecat in concediu. In rest, vorba Anei Blandiana, ,,iubesc ploile"!
Si de ce nu le-as iubi? Orice fenomen natural are utilitatea si frumusetea 
lui. Cum sa faca ploile exceptie?...Tocmai ploile!
Ploua, cu incetineala, parca a obosit si biata ploaie...Si ma voi duce sa-mi 
fac un ceai fierbinte, pe care sa-l beau in fata ferestrei, in timp ce ma voi 
intreba odata cu Nichita: ,,Cine-s mai frumosi: oamenii?...ploaia?"

stefan s.
21 septembrie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu