Cu cateva zile in urma, mai precis pe data de 8 septembrie, ar fi trebuit
sa sarbatoresc un mic eveniment. Articolasul postat pe blogul meu, in
aceasta zi, a fost al o sutalea!
O suta de articole postate ...si nici un vizitator!
Uneori, cuprins de o mica lehamite, ma intreb: pentru ce pierd timpul si
postez zilnic cate un articol? Cui foloseste acest lucru?
Alteori, atins de un mic entuziasm, imi zic: e mai bine asa! E mai bine sa
nu te stie nimeni, sa nu-ti cunoasca nimeni defectele si stangaciile ...literare.
Doar asa se zice: atunci cand scrii...faci literatura! Chiar cand trimiti un
e-mail, sau concepi o scrisoare!
In cele din urma, de ce scriu aici?
Raspunsul e simplu: ca sa-mi pun mintea la treaba!
E un mod de a gandi, de a pune mici probleme si a gasi diverse raspunsuri, de
a te regasi. Scrii, ca sa existi! Poti exista si de unul singur, nu doar inconjurat
de...vizitatori. Totul e sa existi pentru tine! - Nu cumva sunt egoist acum?
Scriu, exist ... si mi-am amintit de Socrate. Cica Socrate si-a construit o casa.
Casa de ...filosf: mica, putina si inghesuita. Cineva, vazandu-i modestia, i-ar
fi zis filosofului: E prea mica casa ta, Socrate! Si Socrate i-ar fi raspuns: Ai
dreptate, dar macar sa o pot umple cu prieteni adevarati!
Fac asocieri...egoiste - si n-ar trebui!...
Ramane intrebarea: cum sarbatoresc ala o sutalea articol?
Raspuns: Simplu, mai scriu ...inca o suta de articole! ... Apoi, trei sute...
stefan s.
15 septembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu