O sfanta vie!

In fiecare an, pe data de 16 septembrie, e cinstita Sfanta Mare Mucenita 
Eufimia. E o sfanta de care ma simt tare mult legat sufleteste, o sfanta pe 
care o imbratisez cu inima asa cum as imbratisa-o pe propria mama.
Despre aceasta Sfanta se pot scrie multe; viata ei e legata de istoria 
Bisericii primare, de Sinodul cel mare de la Calcedon din anul 451, cand 
cei 630 de Sfinti Parinti i-au cerut ajutorul si Sfanta Eufimia nu a intarziat 
cu raspunsul. Dar acestea sunt lucruri cunoscute de toata lumea; cu un singur 
clik le poti afla imediat! Pe mine, altceva m-a impresionat la Sfanta Mucenita 
Eufimia. M-a impresionat modul in care Cuviosul Paisie Aghioritul a evocat-o; 
i-a facut un portret viu, real si de netagaduit din punctul de vedere al oricarui 
crestin ortodox. Ca n-om putea acum, cuprinsi de nelinistea unei indoieli, sa-l 
acuzam pe Cuviosul Paisie de minciuna sau de vreun anume interes religios.
In anii '80, Sfanta Eufimia a intrat in chilia Cuviosului, asa ca orice vizitator, 
adica in mod real, pentru a-l lamuri pe Batran intr-o problema teologica care 
il nelinistea de ceva vreme...Si pe Muntele Athos, se stie doar, nu calca picior 
de femeie!
Luand cunostinta de aceasta intamplare, miraculoasa de-a dreptul, am fost foarte 
tulburat. Iata ca, o Sfanta, care a trait cu cca 1700 de ani inainte, poate fi in 
continuare o ,,fiinta" vie, cu care poti purta un dialog asa cum ai purta cu orice 
om viu din vremurile noastre. Stim cu totii ca Vesnicia nu impune bariere, dar 
aspectul teoretic al problemei in sine ne face oarecum reticienti cand e vorba de 
practica. 
Nu-mi lungesc cuvantul, mai scriu doar atat: de atunci mi-am lipit sufletul de 
numele Sfintei Mucenite, asa cum mi l-as fi lipit de existenta unei persoane vii.
Iar de ceva vreme, spre bucuria mea sufleteasca, am gasit si Acatistul Sfintei 
Mucenitei Eufimia, pe care o rog sa aiba grija si de sufletul meu pacatos.

stefan s.
17 septembrie 2012