In anticamera lui Dumnezeu

,,- Ce mai faceti?
- Numar stelele..."
Dialog din ,,Patima", romanul lui Mircea Micu.
Sunt vreo sase mii de stele vizibile cu ochiul liber. Ca sa le poti numara 
trebuie sa te poti deplasa si in cea de-a doua emisfera, cea sudica. Acolo
se afla celebra constelatie ,,Crucea sudului", dar si poetica stea Canopus, 
stea cantata liric de Nichita Stanescu.
Cerul cu stele e un spectacol nocturn remarcabil. L-am vazut, in toata 
plenitudinea lui, spre miezul noptii, din gradina de la tara. Aburii calzi ai 
,,Caii Lactee" parca imi pluteam pe deasupra capului. Si mirosea gradina 
a ierburi, a legume si a floare de regina-noptii.
Un cer cu stele, mai ales cel vazut la tara, aproape ca te trezeste spiritual.
Cerul plin cu stele, in pustietatea noptilor la tara, iti da un sentiment straniu: 
parca ai fi in audienta in anticamera lui Dumnezeu. Parca astepti sa se 
deschida o usa nevazuta si Sfantul Petru sa te invite: Intra, muritorule, 
Domnul te asteapta!...
Cerul orasului e tern si spalacit. Aici noptile nu au acelasi spectacol 
fascinant. Aici stelele sunt putine si mai par si artificiale, ca tot ceea ce il 
inconjoara pe orice orasean. Aici, daca exista acea anticamera a lui 
Dumnezeu, atunci nu o mai poti zari de inaltimea blocurilor si de nepasarea 
celor ce locuiesc in ele.
Exista atatea stele, dar cine sa le mai numere cand noptile orasului sunt 
pline de reclamele luminoase ale zadarniciei lumesti. 

stefan s.
23 septembrie2012, duminica