Biserica de acasa

Imi era dor de bisericuta mea din cort. De multe ori, in complexitatea 
vietii, tocmai simplitatea e cea care te cucereste. Formula simplitatii e 
cel mai usor de asimilat si de trait...
Vreme de multi ani am fost frecvent la slujbele tinute intr-o biserica mare;
adica, o biserica adevarata, cu ziduri de piatra...Dupa un an de zile, am 
uitat atmosfera de acolo si m-am integrat perfect atmosferei duhovnicesti 
din bisericuta din cort.
Mi-ar fi tare greu sa traiesc departe de biserica, de biserica mea. Fiindca 
toti avem o biserica a noastra ... de suflet. In orice biserica e frumos, slujbele 
sunt aceleasi peste tot, dar nicaieri nu te simti mai bine ca in biserica ta.
Notez un mic paradox: Povestea un ,,capsunar" ca, in tara, in satul de bastina, 
avea biserica la doi pasi de casa si rareori mergea la slujbe. In Spania, desi 
biserica se afla la zeci de localitati distanta, nu lipsea niciodata duminica de la 
slujbe. Strainatatea, cu toate ale ei, te face mai raspunzator de tine insuti, iti 
pune problema identitatii.
Suntem legati ombilical de biserica, trebuie sa fim sinceri cu noi si sa recunoastem
acest lucru. Avem nevoie de biserica, fiindca numai hrana duhovniceasca ingrasa 
sufletul.
Poti fi acasa oriunde, cu o singura conditie: sa ai biserica langa tine!
Altfel, esti strain peste tot!

stefan s. 02 septembrie 2012, duminica