Inarmat pana-n dinti!

Nu pot sa mananc, daca nu fac cruce. Nu pot sa ma intind, seara, in pat,
daca nu fac cruce. Nu pot pleca la drum, fara cruce. La tot ce fac simt 
nevoia unei cruci crestinesti, largi si apasate. Un crestin se simte legat de 
cruce, nu poate fara ea. Chestie de obisnuinta, imi explica sotia mea. Asa 
o fi, nu zic nu, dar si o necesitate sufleteasca.
Spunea un batran: trebuie sa te obisnuiesti cu greutatea crucii, asa cum e 
nevoit magarul sa se obisnuiasca cu samarul! Nu in sens peiorativ; magarul, 
asa a fost lasat de Dumnezeu...sa-si care crucea lui!
Mi-am amintit de mama; chiar si mamaliga o insemneaza cu semnul crucii.
Si nu numai mama; taranii, mai ales cei in varsta, sunt strans legati de semnul
crucii. Am cunoscut o batrana, care pana si paharul de apa, inainte sa-l bea, il 
insemna cu semnul Sfintei Cruci.
Crucea crestinului e peste tot, in cele vazute si in cele nevazute. Ne gandim 
la Cruce si privim spre Cruce. Suntem crestini, fii ai lui Hristos, iar pe Hristos 
nu-L poti separa de Cruce.
Toata viata caram o cruce in spate: crucea vietii noastre. Ce e drept, e o 
cruce nevazuta, dar ii simtim greutatea. Uneori ne plangem de greutatea ei, 
desi nu ar trebui, fiindca ne e data pe masura puterilor noastre. Hristos, ca 
un tata iubitor, a tinut cont de neputinta noastra, ca si de pacatele noastre.
Astazi e Ziua Crucii, zi de post. Exista un Acatist al Sfintei Crucii, pe care ar 
trebui sa-l citeasca orice crestin.
Crucea e arma noastra. Crestinul nu poarta la el arme grele, ucigatoare, ci 
doar crucea vietii in spate si Crucea lui Hristos in gand. Si uite asa trece prin 
viata, inarmat pana-n dinti!

stefan s.
14 septembrie 2012, 
de Ziua Sfintei Cruci