Dimineti de septembrie

Dimineti de inceput de septembrie, matasoase si racoroase, 
ca niste esarfe. Fluiera un mierloi, scurt, cat sa ma trezeasca 
la o ora prea matinala. Urmeaza cativa grauri, poligloti, 
miorlaind si facand ca toate alea...S-au aciuat la butucul de vie 
din fata blocului, proprietate particulara, in cele din urma, a 
mierloiului cel sedentar. Graurii astia sunt niste nomazi, vin si 
pleaca, in functie de interes si de binele gusii lor, dar el, tuciuriul 
meu cel drag, e statornic. Frig, ploaie, zapada, fie ce-o fi, el 
ramane pe loc. E bogat si bine instarit...Are de toate: o tufa mare, 
de gutui, unde se adaposteste; o bolta de vita-de-vie, un perete cu 
iedera, un mar, cu rod bogat, in gradina blocului. Ce sa caute in alta
parte, pe alte meleaguri straine? Dimineata si seara, spre bucuria mea, 
se ocupa cu serenadele. Ce-i a lui e-a lui, stie sa cante!...L-am 
descantat liric, l-am bagat in multe versuri ale mele. Inserarile, fara 
frumusetea sonora a acestei pasari tuciurii, ar fi mai sarace.
Cand scriu aceste randuri, il aud, afara, facand scandal. Cine stie
ce neavenit i-a incalcat teritoriul. Caci dupa tipatul scos, asa s-ar zice.
Am inceput sa-i cunosc sentimentele, dupa sunet. Are o gama intreaga 
de manifestari sonore. Dar cel mai frumos se exprima, atunci cand e 
indragostit. Iubirea, chiar si in lumea pasarilor, e datatoare de acelasi 

inimaginabil entuziasm!                                                            

Dimineti de septembrie, blande, curate...cu cantec de mierla la fereastra.

stefan s.
06 septembrie 2012