Jurnal de tara, 1, 2012 - Dulapul lui mama

              Marti, 14 august 2012
 Am ajuns, cu bine, la tara. Aici, ploaie, vant, vreme mohorata.
O vreme mai urata decat sufletul meu. Obosit de drum, am dormit
o ora si jumatate. Sa dormi, in luna lui august, sub o plapuma, asta 
da binecuvantare!
Dupa somnul de zece, am lenevit putin in pat si i-am scris lui L.
I-am promis ca ii voi scrie in fiecare zi. Stiu, mi-a zis ea, nu-i nicio 
noutate pentru mine...Mereu i-am scris, zilnic, cand am fost plecat 
singur la tara, nu-i prea incantata.
,,Fereastra are culori mohorate, doar intr-un colt al ei, trei pere 
galbene" (Fragment din scrisoare). - Scrisorilor mele le voi pune titlu:
Scrisoarea I, Randuri de departe.
Mi-am facut prieteni: Tilica si Surcica, asa i-am botezat. Sunt doi pui 
de gaina, au doar cinci zile; closca a murit si ei au ramas orfani. Mici, 
moi, seamana cu doua papadii...cu aer poetic!
Am uitat sa-l amintesc pe Aurica; cum m-a vazut, s-a lipit de piciorul 
meu si a inceput sa toarca. S-a prins, blestematul, ca iubesc motanii.
Neglijeaza un amanunt: iubesc motanii, dar fara puricii lor!
Mama a schimbat totul in odaie. Totul e curat si primenit. Am chiar si 
televizor, ca la statiune. A cumparat un dulap nou, cu trei usi si doua 
sertare. Usa din mijloc, cu oglinda, ca in basmele cu Alice...Asta-i 
dulapul meu, mi-a zis. N-am ce face si il deschid; e plin de lucrurile lui 
mama, lucruri pentru viitoarea ei inmormantare. M-am infiorat: parca 
stau cu un cosciug in camera!
A aparut o icoana noua, deja mi-am facut rugaciunile in fata ei.
Pe perete, in locul ,,paunilor cu coroana", o carpeta mare, de vreo patru 
metri patrati, cu Nasterea lui Hristos. Pastorii, situati in dreapta imaginii, 
seamana teribil cu oamenii de aici din sat.
Rugaciuni, matanii; am citit din Ioan Alexandru (si voi mai citi). 
,,Multumire" e geniala. Notez o strofa:
                Pentru zapezi si crini si pelicani
                Si busuioc si fluturi si uitare
                Si pentru amintiri iti multumesc
                Si pentru ziua mea de-nmormantare."
Ph! mi-am amintit de dulapul lui mama...
E ora 16. Ploua marunt; ai mei batrani isi fac siesta. Scriu in acest caiet.
E liniste, imi tiuie urechile de atata liniste. Unde or fi cocosii lui mama, 
de ce nu canta nici unul ?
Asta era, m-am dumirit: din odaia mea lipseste ticaitul unui ceas!
E ora cinci - si deja s-a inserat. Ajunge pentru astazi, voi mai scrie si 
maine. Ploua marunt. Latra un caine, la vecini; mai exista viata in satul 
asta, de ce gandeam ca nu!
Noapte buna, in inserare, imi zic si le zic tuturor! 

stefan s. 05 septembrie 2012