Sfintenia ca povara

Inca din copilarie i s-a spus Cuviosului David  ,,Batranul".
Copil de preot fiind, statea nemiscat in fata icoanelor, afisand o seriozitate 
pe care cu greu o desoperi chiar si la oamenii maturi. Sfintenia lui era 
evidenta inca de pe atunci. Pentru multi dintre noi sfintenia ar putea 
constitui un motiv de mandrie, pentru Cuviosul David era ca o povara.
Odata, in manastirea in care se gasea ca monah, unul din calugarii 
traitori aici fura noaptea rachiul din pivnita manastirii. Afland Cuviosul 
David ca intr-o anume noapte chelarul manastirii se va aseza la panda, 
cu un felinar in mana a intrat in pivnita manastirii si a furat din rachiul 
aflat in butoi. Chelarul a pus mana pe el si l-a prezentat staretului: 
Gata, Sfintiia voastra, am prins hotul...David era, cel pe care noi il luam 
drept sfant!
Mai tarziu s-a aflat si hotul, era un alt calugar din manastire, un monah 
cu apucaturi bahice.Cuvioasul David i-a marturist staretului: Am furat 
rachiu, ca sa aveti motive sa nu ma mai cinstiti atat! 
Adanc smerit, Cuviosul David fugea de sfintenie tocmai ca sa-si 
implineasca sfintenia.
Dupa 500 de ani de la trecerea sa la Domnul, Cuviosul David inca face 
minuni si ajuta oameni aflati in suferinta.
Sfintii nu-i uita niciodata pe cei pacatosi, asa cum pacatosii ii uita pe sfinti.

stefan s.
30 septembrie 2012, duminica