Un vers nemuritor

Nu stiu daca exista o istorie a versului; a versului izolat, luat 
din contextul unor poezii si studiat separat.
Sper ca nu deranjez pe nimeni, mai ales pe literati, cand afirm 
ca poezie s-a scris din destul in lumea mare, versuri bune mai 
putin! 
Ca sa scrie un vers bun, un vers nemuritor, un poet munceste 
pe rupte. Inspiratia nu vine de niciunde, ea e rezultatul unei 
munci asidue, careia poetul ii dedica energiile sale sufletesti.
Ca sa defineasca un vers din poezia Luceafarul, Eminescu a 
apelat la 10 variante. E vorba de vesul ,,O prea frumoasa fata".
Iata variantele:
- O fata luminoasa;
- O pasare de fata;
- O maica preacurata;
- Un canaras de fata;
- Un ghiocel de fata;
- Un gungure de fata;
- Un soi frumos de fata;
- O mult frumoasa fata;
- Un vlastarel de fata;
- O dalie de fata.
Pentru cele 60 de poezii, pe care Eminescu le-a incredintat 
tiparului, s-au pastrat 6000 de pagini de manuscrise!
Inspiratia si geniul nu sunt suficente. E nevoie si de multa truda,
altfel nici un poet nu va reusi sa scoata versuri nemuritoare din 
propria sa pana.

18 iulie 2012