Lupul lui La Fontaine

L-am ascultat pe Bernard Pivot invitat la ,,Profesionistii". 
Ce frumoasa e limba franceza vorbita de un literat francez!
Mi-am notat doua citate apartinand lui Bernard Pivot:
,,Sa citesti inseamna sa traiesti!" si
,,Sa tii o carte in mana e o placere!".
In copilarie, B. Pivot avea in casa doar doua carti: Micul 
Larousse si Fabulele lui La Fontaine. ( Ce mult se potriveste 
aceasta remarca cu spusele unui critic francez din secolul al
XIX-lea Desire Nisard: ,,Daca cineva n-are decat doua carti 
in casa, una dintre ele trebuie sa fie sigur a lui La Fontaine").
Dupa ce s-a terminat emisiunea, am tras din raftul bibliotecii 
Fabulele lui La Fontaine. Cele 12 carti, traduse de Aurel Tita 
si aparute la noi in 1958, la ESLA.
Am citit, pe nerasuflate, primele doua carti.
Ma intreb acum, la un anumit ceas al vietii, ce ar fi insemnat 
copilaria mea fara fabulele lui La Fontaine?
Cat de importanta e literatura in viata unui om!
In copilarie l-am invatat pe La Fontaine pe de rost, dupa ce 
am citit si rascitit cele vreo 25-30 de fabule cat continea carticica 
mea. Si atunci, ca si astazi, cea mai interesanta fabula ramane 
pentru mine ,,Lupul si barza".
Se stie, La Fontaine a fost un poet al stilului desavarsit. Iar Aurel 
Tita a fost un talamacitor iscusit, cel mai bun traducator al nostru 
din La Fontaine.
Fabula e senzationala, mai ales prin jocul delicat al cuvintelor:


Grozav mananca lupii de mult si de urat!
Poftit, o data, la un praznic,
un lup lihnit, mancau napraznic,
     s-a lacomit atat, incat, 
     i s-a infipt adanc in gat,
     un ciot de os cam tapligos.
Dar, spre norocul Dobitocului,
s-a nimerit prin partea locului
     o Barza, care i l-a scos.
          Barza, gata, 
          cere plata.
- Iti mai arde si de saga?
Scapi din gura mea intreaga
si mai vrei, acum, pitaci?
Zau, cumatra, stii ca-mi placi?...
Sterge-o, rogu-te, degraba!
Si sa nu-mi mai cazi in laba!"


21 iulie 2012