Ultima poveste

Daca v-ar intreba cineva: Cand ati citit ultima poveste? - ce 
i-ati raspunde?
Ati pufni in ras, l-ati repezi, sau l-ati lasa pe acel cineva in apele 
sale?
Oamenii fug de povesti, cum fug, de altfel, si de copilarie. Exista 
o graba, neinteleasa pentru mine, a maturizarii. Copii de astazi 
vor sa ajunga cat mai repede adulti, pe cand adultii vor sa ramana 
numai si numai adulti.
Un adult e un om serios, cu mustati rasucite, cu telecomanda in 
mana, sau cu nasul adancit in ziar. El merge pe strada, tantos, sau 
adus de spate, dupa caz, uitand ca, in jur, mai exista fluturi, pomi 
si pasari.
Copilul, viitorul adult, il imita pe actualul adult. El vrea sa fumeze, 
el vrea sa injure, el tine mortis sa arate ca un ... om adevarat!
Fetitele se rujeaza si poarta fuste scurte; baietii mesteca guma si 
scuipa pe strada, voiniceste...Si toti se uita la televizor, dupa 
modele, sau se adancesc in realitatea virtuala a calculatorului.
Acolo unde nu mai exista povesti, ci tot felul de monstri, cat mai 
hidosi, cat mai inarmati si care de care mai hotarat sa darame 
lumea din temelie...Tata la televizor, unde curg, cu nemiluita, 
picioare, pumni si focuri de arma; copilul, la calculator, adancit 
in RV(realitatea virtuala).
Primul, un adult fericit ca e adult; celalat, un copil care invata sa 
devina adult. Despre carti, despre copilarie, despre povesti...
altadata!
Cand ati citit ultima poveste, oameni buni?... Nu-i asa ca nu mai 
tineti minte?
Sa nu cumva sa o cititi pe cea scrisa de mine mai sus, ca n-o sa 
va placa...E prea trista!
        (Randuri vechi, din Caietul ,,Copilarie, povesti, copilarii...")


26 iulie 2012