Eva, marul si sarpele

Oltenii, hatri cum sunt ei, au o legenda cu privire la ispitirea in 
Rai a primilor oameni. Se stie, primii oameni traiau in Rai ca-n 
,,sanul lui Avraam". Numai Diavolul, el singurul crapa de necaz 
si spumega de invidie.
Zice legenda: ,,Cand vazu cata fericire cazuse pe capul oamenilor,
dracu cazu pe ganduri." Si atunci i-a venit ideea ispitirii...Sa incerce?
Daca da, cu cine sa inceapa?...Adam parea mai greu de corupt, era 
plin de credinta, era ca o ,,cruce intreaga"(frumoasa exprimare!).
Eva? de ce n-ar incepe cu ea? Credinta ei nu parea a fi atat de
puternica - si mai era si ,,slaba de curele".
In sfarsit, sta Diavolul pe ganduri; se codeste, se rasuceste, pana 
cand, intr-un final, se hotareste: ,,Ia sa incerc, ce-o fi o fi!"
,,Si se facu dracul un sarpe mare si frumos ca un voinic, cu niste 
solzi galbeni de aur ce straluceau ca sfantul soare, nu alta! O porni 
el agale spre gradina raiului, unduindu-se mladios prin iarba verde si 
frumoasa, fasaind cum fasaie fustele dupa o cucoana d-alea din 
Bucuresti!" - Cica nu au imaginatie oltenii astia!!
Si asa, ca un mare crai, s-a strecurat Cel Rau in Rai, ,,si se incolaci 
bine frumos pe dupa pom si incepu a suiera, cum suiera un voinic de 
dragoste".
Adam dormea, dar Eva era treaza. Vazandu-l pe sarpe asa aratos, 
s-a dat in vorba cu el. (Au deptate Sfintii Parintii, cu dracul nu se sta 
la taclale!).
Sarpele, voinic frumos; marul ispititor...gata beleaua!
,,Na barim de gusta, ca n-o fi foc!" - Si n-a fost foc, nu inca,... ci mult 
amar!
,,- Da-i si lui Adam! zise sarpele.
- Apoi, Adam doarme. Cum sa-i dau?
- Nu e nimica. Stoarce-i pe gat must."
Si gata, asta a fost. Asa spune legenda olteneasca.
Si mai spune legenda, ca dupa ispitire: ,, Poamele din pomi pierira 
impreuna cu pasari cu tot, florile si ierburile se vestejira si paraiele 
secara. Gradina ramase pustie, si pustie o fi pana in ziua de azi!"

27 iulie 2012