,,Sa pleci spre centrul Pamantului! Ce nebunie!"
Prin Islanda, calare pe maruntii cai islandezi.
Cei trei innopteaza intr-o casa taraneasca, cu o singura odaie,
la o familie cu 19 copii, ,,care misunau claie peste gramada in
mijlocul rotocoalelor de fum care umpleau odaia." Iata cum
sunt descrise capetele acestor copii itindu-se din fumul odaii:
,,Ai fi zis ca-s un sirag de ingeri cam nespalati..."
Gazda i-a servit cu o supa de licheni ,,destul de placuta la gust".
,,Am trecut prin vad raurile Alfa si Heta, bogate in pastravi si
stiuca" ( am mentionat acest citat din pricina obsesiei mele pentru
rauri).
Inca doua citate: ,,Aici natura a lucrat geometric, intocmai ca omul"
si ,,Destul! Cand stiinta s-a pronuntat, nu-ti mai ramane decat sa
taci."(Profesorul L.) - Si cand vine vorba de Dumnezeu, aceeasi
tacere sa fie ?!
Calatoria spre centrul Pamantului a inceput la ,,ora 13 si 13 minute";
mentiunea este facuta la pagina 113 a cartii!
In interiorul sau Pamantul e viu: exista o mare imensa, populata cu
ihtiozauri si pesti primitivi; exista paduri intinse de ciuperci uriase(!),
de ,,ferigi arborescente, inalte ca brazii care cresc la mari altitudini";
intreaga flora apartine erei secundare in toata splendoarea ei.
Interesant modul de intoarcere a celor trei temerari din strafundurile
Pamantului( profesorul Otto L., Axel, nepotul sau, si Hans islandezul):
impinsi spre suprafata de lava vulcanului prin craterul caruia
coborasera.
Si inca un amanunt:cei trei au inceput calatoria in Islanda, prin craterul
stins al vulcanului Sneffels, si au fost azvarliti afara in Italia (Stromboli).
04 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu