Pastrez legatura pe mail cu un fost coleg. Prietenul acesta,
stabilit la tara de ceva vreme, imi vorbeste despre gradina lui,
in care isi ,,omoara" timpul. I-am spus ca si eu, chiar daca stau
in Bucuresti, am o gradina ,,a mea" : gradina din fata blocului!
O gradina, cu pasari, cu pomi, cu ceva verdeata...E minunat sa
asculti cantec de pasari, in Bucuresti, in racoarea diminetii sau
la lasarea serii. Simti ca traiesti, ca toate betoanele astea incinse
de caldura prind viata!
Am grija de pasarile astea, sunt obligat sa le fiu recunoscator: le
hranesc, le pun apa proaspata. Sarmanele, pe seceta si canicula
asta (in Bucuresti n-a mai plouat de o luna de zile) unde sa
gaseasca un strop de apa!...Celor care vin la geam (si sunt destule
care vin) le racoresc apa cu cuburi de gheata...,,Ca la bar", se
amuza sotia mea!
Am si o tufa de floarea-soarelui in gradina, pe care o ud regulat.
A crescut langa o buturuga, locul unde se aduna tinerii din bloc si
mananca seminte. Nu credeam ca semintele coapte mai pot avea
vitalitate in ele!
Vrabii si gugustiuci la geam - mierle, porumbei, ciocanitori, chiar
si o cucuvea, in gradina blocului. Cu totii ne perpelim de seceta si
de canicula.
Anotimpurile trec peste noi, cu bune si rele... Peste oameni, pasari,
fluturi si pomi...Insa, numai noi, oamenii, ne putem ruga la Dumnezeu
pentru putina ploaie. Sa nu ne lenevim, sa nu fim nepasatori, ci sa o
facem cu credinta in suflet!
31 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu