Fetele mele, cuprinse de un anumit avant tineresc, s-au apucat
sa citeasca Jules Verne, ,,O calatorie spre centrul Pamantului".
Un asemenea entuziasm sa nu ma molipseasca si pe mine?
Personajul principal al romanului este profesorul Lindenbrock.
Iata cateva citate luate din carte, suficente ca sa-mi pot face
o anumita parere despre profilul acestui savant german.
,,Era un savant egoist, o fantana a stiintei a carei cumpana
scartia ori de cate ori voiai sa scoti ceva din ea. Intr-un
cuvant, un zgarcit."
Profesorul L. devenea balbait atunci cand se infuria si era
nevoit sa rosteasca cuvinte si expresii ,,grecesti si semi-latine",
din care mineralogia are din destul, ,,expresii din acelea aspre
care ar rani si buzele unui poet."
Profesorul L. era ,,inalt si slab, dar sanatos tun" si avea 50 de
ani, desi parea cu 10 ani mai tanar.
Om cu oarece stare materiala locuia intr-o casa care statea sa
se darame: ,,Desi nu-ti inspira prea multa incredere, totusi, casa
se tinea bine, multumita unui ulm batran ce-i sprijinea puternic
fatada, si care, de cum venea primavara, isi impingea mugurii
infloriti in geamurile ferestrelor."
Pasionat bibliofil, ,,o carte n-avea pret in ochii sai decat atunci
cand era greu de gasit, sau cand era un chin ca s-o poti citi."
Fire nerabdatoare si impulsiva, iata cum vorbeste nepotul sau
despre el: ,,pusese in niste ghivece de faianta (...) radacini de
rezeda si de zorele si pentru a le grabi cresterea se ducea in
fiecare dimineata si tragea de frunze."
Un astfel de om, cuprins de tot felul de nelinisti si neimpliniri
sufletesti, va porni intr-o calatorie spre centrul Pamantului.
03 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu