Cartile si intunericul lor

Are Borges o carte al carui titlu iti atrage atentia: Cartile si 
noaptea. 
Borges ajunsese orb si mai era si ateu (eu as zice agnostic); 
de aici si noaptea din titlul cartii sale.
Multe carti conduc la o anumita orbire sufleteasca; umbrele 
din lecturile lor se intind peste sufletul cititorului, asemenea 
unei eclipsei de soare intr-o dimineata frumoasa de vara.
Nu e cazul cartii lui Borges, desi, poate ca te-ai fi asteptat sa 
fie asa.
O eclipsa de soare e spectaculoasa; atrage privirea, infioara 
placut simturile; dar, daca intreaga zi ar fi o insiruire de eclipse, 
cum ar fi?
Sunt carti in care salasluieste o noapte vesnica, fara macar 
intrezarirea unui licarit de stea.
In genere, cartea e un lucru mort; prinde viata doar atunci cand 
isi intalneste cititorul. Tot Borges a spus-o...Ce viata sa prinda 
o carte plina de intuneric?
Se stie:  cea mai vie carte este Sfanta Scriptura. Lectura ei e 
una solara, intretine viata; litera ei e para de foc pentru cei 
iubitori de lumina.
Mai exista carti vii: Patericul, Filocalia, Vietile sfintilor si multe 
altele. Dar nu numai in sfera religiosului se poate vorbi despre 
cartile vii; astfel de carti ar trebui sa gasesti pe raftul oricarei 
librarii intalnite in cale. Ar trebui...
Cartile scrise astazi, in genere obtureaza lumina si pun in evidenta 
umbrele, noaptea si intunericul ei.
Sa nu uitam: viata fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie o carare de 
lumina. Si pentru noi, dar si pentru altii.
Cu o carte moarta sub brat, unde va duce drumul vietii noastre?
       (Din Caietul ,,Pornind de la Borges, cu simplitate")


25 iulie 2012