* ,,Vine cafeaua. Aroma promitand vicii si exotism." (Vasile
Andru, ,,Muntele calvarului").
Am vreo 10 ani de cand n-am mai baut cafea. Am scapat de
un viciu...dar m-am lipsit de putin exotism?
* Bacovia: ,,Mai spune s-aduca si ceaiul..."
Ceaiul, cea mai poetica bautura!
Sa bei un ceai fierbinte, iarna, uitat intr-un fotoliu, cu o carte
in mana...Sa ninga la geamuri - si soare sa fie in carte!
Ce rasfat uman poate fi mai agreabil?
* ,,- Vreti un ceai de verbina? sau de tei? sau de musetel?
- Orice ... Un ceai...
- Am apa clocotita la bucatarie. Intr-o clipa e gata. (Andre
Gide, ,,Pivnitele Vaticanului").
Cum o fi la gust ceaiul de verbina? N-am baut niciodata...
Verbina, planta poetica, strecurata drept rima de Arghezi in
versuri cu miere si albine...
* ,,Mai sorb un gat de cafea. E buna trasnet! Ardelencele
astea au invatat sa faca pana si cafea! Nu exista smecherie pe
lume la care sa nu se priceapa ardeleanca..." (Vasile Andru,
,,Muntele calvarului")
,,Un gat de cafea"? - suna putin cam bahic! Cred ca mai potrivit
ar fi fost ... o gura de cafea.
* Imi amintesc de prima mea ceasca de cafea: am baut-o inainte
de Revolutie. Aveam vreo 23 de ani, pe atunci. O cafea neagra
si tare. Cafea naturala, braziliana, facuta chiar la CENTROCOP,
unde se descarca si se distribuia importul... 24 de ore am fost
zombi. Aveam ochii cat cepele si in urechi imi tiuia o muzica
stelara. Din acel moment, vreo 5 ani n-am mai baut cafea!
* Inchei tot cu niste cuvinte ale lui Vasile Andru: ,,Il gasesc pe
Antonie (pustnicul - n.m.) trebaluind langa coliba. Bucuros de
intalnire, imi face un ceai."
Mi-ar place sa beau un ceai cu un pustnic, asa intr-o intimitate
duhovniceasca. Un ceai si un pustnic, care sa-mi vorbeasca
despre frumusetea lui Dumnezeu!
28 iulie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu