Usa Sfantului Antim

Ieri, avand unele treburi de rezolvat in Centrul orasului, 
am intrat in biserica Manastirii Antim.
M-am inchinat la Icoana Rugului Aprins, dar si la Icoana 
celor 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (tare mult imi 
place aceasta icoana, mi s-a lipit de suflet de cand am 
vazut-o intaia oara).
De la pangarul manastirii am cumparat o carte cu rugaciuni 
catre Maica Domnului.
Curtea Manastirii Antim se aseamana cu o bucata de spatiu 
ceresc. Liniste, tihna duhovniceasca...si asta chiar in buricul
cetatii, cum se zice!
E a treia oara cand merg la Antim si,ca de fiecare data, cel 
mai mult m-a impresionat ...usa bisericii. Usa mare, grea,din
lemn scluptat, a carei lucratura se zice ca ar apartine insusi 
Sfantului Antim Ivireanul.
Pana sa intru in biserica, am mangaiat lemnul acestei usi. 
Nu in orice zi ai ocazia sa atingi lucrarea materiala  a unui
sfant. O lucrare a propriilor sale maini pamantesti.
Usa e un simbol al trecerii, o metafora a deschiderii catre 
Vesnicie si Nevazut.
Sa impingi o usa a unui sfant traitor in alte vremuri!
Intelegem noi, oare, acest simplu gest?
Prin usa unui sfant, ca prin insusi numele lui, se intra in 
Casa Domnului; prin Usa Hristos se intra in Vesnicia lui 
Dumnezeu!


19 iunie 2012, 
in postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel