Multi considera literatura pentru copii ca fiind una minora.
E problema lor...de oameni maturi si seriosi!
E greu sa scrii pentru copii, se pare ca mai usor este sa dai
in mintea copiilor!
Multe carti adresate celor mici ar putea avea pe coperta
urmatoarea mentiune: pentru copii intre 5 si 99 de ani!
Un exemplu: Alice in Tara Minunilor...Si mai sunt si altele,
desigur.
Cand am citit Fram, ursul polar, cunoscuta carte a lui Cezar
Petrescu, ma aflam, asa cum era si firesc, in clasele primare.
Fascinat, la fel ca acel copil din carte, Petrus, m-am
prezentat la biblioteca scolii si am cerut carti despre ursi albi
si expeditii polare. Asa saraca cum era ea, tot s-a gasit in
biblioteca satului cartea lui Nansen, La polul Nord si cea a
lui Racovita, Spre Sud.
Gustul pentru aventura si cunoastere se trezise in constiinta
mea.
O carte pentru copii poate deschide o cale, poate fi scanteia
care sa puna in lumina fascinatia unei realitati nici macar banuite.
Au fost destui oameni care si-au gasit rostul in viata impresionati
de lectura cartilor din copilarie.
N-a fost sa fie si cazul meu...Am fost, poate, exceptia!
Cartile pentru copii sunt ca niste buni pedagogi: stiu sa
trezeasca constiinte si sa incite curiozitatea...
Vrand sa o arunc, fiind cam jerpelita, ieri am recitit Fram, ursul
polar...Dupa ani si ani de zile!
Da, am dat in ...mintea copiilor si am recitit cartea lui Cezar
Petrescu.
Si toate zapezile copilariei le-am regasit intre copertile ei!
8 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu