Poetic spus, orice biserica poate fi asemuita cu o lacrima
a lui Dumnezeu.
Hristos s-a jertfit si a plans pentru binele nostru.
Poti ramane nepasator in fata unui semen de-al tau care
plange, in fata suferintei lui? Nu cred.
Si totusi, jertfa, suferinta si lacrima lui Hristos le privim
cu nepasare.
A plans Dumnezeu...si s-au inaltat biserici ( iarasi poetic
spus ).
Biserica e o lacrima; in ea, duminica de duminica, se
jerfeste Mielul lui Dumnezeu.
De la inceputuri lumea noastra a fost crestina, fiindca
Hristos vine de dincolo de spatiu si de timp. Numai noi,
crestinii de astazi, uitam, putin cate putin, sa mai fim
crestini.
Crestinismul inseamna, nu doar bucurie, ci si lacrimi.
Hristos a plans pentru noi cu lacrimi de sange, dar si cu
lacrimi de ... piatra.
Biserica noastra crestina e o lacrima, un plans nesfarsit
al lui Dumnezeu.
Plange piatra, numai inima noastra nu!
22 iunie 2012,
in postul Sfintilor Apostolilor Petru si Pavel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu