Exista un asa-zis crestinism de vacanta, pe care eu nu-l inteleg.
Cum, daca pleci in concediu, l-ai uitat pe Dumnezeu? Nu mai
ai nevoie de prezenta Lui, de ajutorul Lui?
Cineva se amuza pe seama unui prieten, cu care a petrecut un
concediu, impreuna cu familiile lor, la mare. Acesta, intr-o
duminica dimineata a mers in Constanta, la o biserica, sa
participe la Sfanta Liturghie.
Va dati seama ce fapta josnica a savarsit prietenul sau?! Pentru
cateva ore, a parasit marea si a intrat intr-o sfanta biserica....
Dumnezeul crestinilor e peste tot, si la tarmul marii, ca si in varf
de munte. Daca esti in concediu, si ai acces la biserica, de ce sa
nu te folosesti? Cum trupul a simtit nevoia unei relaxari, de aceea
ai si plecat in acel concediu, asa si sufletul tanjeste dupa Hristos.
Ce, daca esti in concediu, nu te mai inchini, seara, inainte de
culcare? Nu mai spui macar un Tatal nostru? Nu mai faci cruce
inainte de masa, nu mai citesti o rugaciune?
In concediu nu mai esti crestin?
N-o sa te puna nimeni sa faci matanii, in vazul tuturor, pe tarmul
marii. Sa fii sigur de asta.
De fapt, Hristos nu te obliga la nici o nevointa, mai ales ca Te
vede ca esti in concediu. Numai ca, daca Il iubesti din tot
sufletul pe Hristos, vei sti si singur ce ai de facut.
Crestinismul e lucrator si nu intra in concediu niciodata!
21 iunie 2012,
in postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu