De sfarsit, de inceput...

Rascolind prin vechi hartii, am dat peste cateva poeme.
Latinul avea o vorba: Memento mori!
Crestinismului i-a placut aceasta zicere si chiar a cultivat-o 
prin traitorii lui.
Sfantul Apostol Pavel, ca tot il cinstim in perioada aceasta,
spunea: Mor in fiecare zi!
Candva ma gandeam mai des la moarte...
E un pacat sa fii nepasator!
Iata poemul:

Hai, scuturati-va de-acum - Eu tac! - 
Voi flori de iasomie si de mac.
Voi ciocarlii gatiti-va de ruguri, 
Acolo unde da lumina muguri. 
Candva am prins, in cantecele mele, 
Fiorul vostru, de la lut la stele...


Ca sa ma-nalt, in serile tarzii 
Praseam in mine albe ciocarlii
Si adumbream, sub prag inalt de astre, 
Tot zborul si fosnirea lor, albastre.


Pelin e cerul... focul meu: pelin!
Mai canta,-n toamna, greierii putin.
Presimt cum ninge, parca din abis, 
Pe fruntea mea, ninsoare de cais.
Pe geana mea, o lacrima de stea...
Natura moarta cu nameti de nea!


De-acum va scuturati - Eu tac! - 
Voi flori de iasomie si de mac,
Voi ciocarlii cantati...Imi pare mie 
Ca veti canta, cu rost, si-n vesnicie!
Si, dac-o fi sa adumbrim in lut, 
Gasi-vom noi si-acolo...inceput!
    (De sfarsit, de inceput...)


18 iunie 2012, 
in postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel