Suspinul lui Eminescu

Am citit de multe ori aceasta intrebare: a fost Eminescu crestin?
Nascut intr-o familie crestina ( la Ipotesti, bisericuta familiei se 
afla chiar in curtea casei parintesti) era normal ca Eminescu sa 
fi fost crestin. Daca a fost crestin practicant? la asta se refera, 
mai bine zis, intrebarea de mai sus.
Aici, nu sunt eu in masura sa raspund. Sufletul meu, de roman 
si crestin-ortodox, imi spune ca da, Eminescu a fost si a ramas 
crestin.
Lirica si proza poetului, ca si articolele gazetaresti, vin sa 
confirme intuitia mea. Cum sa nu fie crestin un om care spune 
ca Biserica este mama neamului romanesc? Un om care a scris 
rugaciuni catre Maica Domnului, care a prelucrat colinde, care 
a scris cuvinte calde despre Biserica si fiii ei duhovnicesti? 
"Omul deplin al culturii romanesti", cum l-a numit C. Noica, sa 
nu fi fost atat de deplin? Sa-i fi lipsit tocmai latura crestin-
ortodoxa  a neamului in care s-a nascut ca un crin intr-o gradina 
arsa de seceta?...
Astazi este ziua lui Eminescu.
Ultimul suspin pamantesc al acestui "roman absolut", cum l-a 
numit Petre Tutea, a fost: ,,O, Doamne, Doamne!''
Si noi stim, de la Parintele Arsenie Papacioc citire, ca orice 
suspin este o rugaciune.
Sufletul lui Eminescu, fara doar si poate ca era crestin, altfel 
cum si-ar fi gasit salas in el acel ,,Doamne, Doamne!'', rostit cu 
atata durere omeneasca?
Suspinul lui Eminescu este suspinul unui neam intreg, un neam 
care si-a pus de veacuri nadejdea in milostivirea lui Dumnezeu. 
Eminescu a fost crestin, fiindca insasi fiinta sa si-a tras sevele 
din pamantul unui popor care a fost si va ramane de-a pururi 
crestin.
Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul de poet si de om deplin!


15 iunie 2012, 
in postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel