Cu un mar in mana

Scriu un nume : Ignatie Grecu.
Dau click, pe "Cautare".
Da, numele de mai sus apare mentionat de doua ori, in 
Jurnalul sriitorului Liviu Ioan Stoiciu.
Intru si aici...
Si dau peste o fotografie.
Merita sa ma opresc putin si sa  descriu aceasta fotografie.
Un interior modest, de chilie manastireasca. Pe perete, un 
tablou reprezentand cateva rodii. O scoarta, simpla, 
taraneasca...Si tot pe perete, intre cateva icoane, poza lui 
Eminescu. Da, am scris bine: Eminescu!
In prim plan, un calugar, cu ochi blanzi si cu barba (s-ar fi 
putut altfel? ). In mana tine un mar...Nu un sirag de matanii, 
ci un mar!...Il arata, fericit, catre aparatul foto.
Ce frumos trebuie sa fie sufletul unui om care pozeaza cu 
un mar in mana!
Ignatie Grecu e poet-monah, la Manastirea Cernica.
Manastirea Cernica a dat destui sfinti, dar si carturari de 
seama. Mai cunoscuti ar fi Sfantul Calinic...si Tudor Arghezi.
Un duh al rugaciunii si al poeziei salasluieste in aceasta manastire.
Domnul Stoiciu mi-a dat adresa poetului-monah. "Se va 
bucura sa-i scrieti"...
De ani de zile vreau sa-i scriu... Ce anume?...Nu stiu prea 
bine...Stiam, la inceput...Acum?
Nu cred ca voi putea sa-i scriu...Aproape sunt sigur ca nu o 
voi face. Traim in lumi diferite, poate doar fiorul poeziei sa 
ne apropie putin.
Poezia si rugaciunea, cat de mult se inrudesc aceste doua 
notiuni. Au crescut din aceeasi tulpina, asa cum oamenii,
risipiti in neamuri si semintii, au aceeasi origine.
Un poet-monah, cu un mar in mana...Si, pe peretele unei 
chilii, Eminescu!
Ce clipe frumoase iti poate oferi viata!


4 iunie 2012