Toma D'Aquino marturisea ca cea mai mare dorinta a sa este
aceea de a fi lasat in umbra vietii, cu o carte in mana. Subscriu
acestei marturisiri. Lectura trebuie sa aduca, nu doar relaxare,
ci si putin spor duhovnicesc.
Ce poate sa intreaca, lumeste vorbind, binefacerile lecturii unei
carti bune? A acelei carti pe care citind-o, iti pare rau ca se
termina...
O carte poate sa-ti fie un adevarat prieten. numai ca, sa nu
uitam acest lucru, prietenii adevarati sunt putini si trebuie alesi
cu grija. Nu orice om iti poate fi prieten, cum nu orice carte iti
este neaparat folositoare.
Sa fim selectivi; lecturile noastre sa fie alese cu sufletul. Cartile
trebuie sa vindece rani si sa intretina arderi latente. Cine iubeste
otrava cand isi doreste o viata cat mai lunga?!
Cartea este un fel de calauza: conduce, indruma, sfatuieste. Se
aseamana cu acea faclie din mana vestitului Diogene, cel care
era mereu in cautarea unui om.
Caut un om! spunea acest filosof antic.
Si noi, crestini dintotdeauna, cautam un...Om. Pe Hristos.
Daca lectura unei carti nu te duce, macar cu un singur pas, spre
Hristos, atunci, cu siguranta ca acea carte nu e buna de nimic.
Orice pas spre intuneric inseamna timp pierdut. Iar clipa ni s-a
dat sa fie pretuita.
Sa cerem clipei vesnicia ei!
26 iunie 2012,
in postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu