Gata, a mai trecut un an!
Cum spunea poetul Vasile Militaru: din copacul vesniciei
s-a mai scuturat o floare.
Ce sa insemne un an in ,,anotimpul" vesniciei? O nimica toata.
Pe cand in viata noastra, un singur an inseamna foarte mult.
Cate lucruri, cate fapte, cate ganduri, cata iubire, ura si
indiferenta adunam noi intr-un an! Desigur, la sfarsitul anului,
cand ,,buretele" uitarii a sters aproape totul, nu dam importanta
acestui lucru. De aceea e bine sa acordam atentie clipei, sa o
traim la o intensitate ...luminoasa.
Clipa vine, o traim - si trece! Ea are forta si durata ei vremelnica.
Cata dreptate avea regretatul Parinte Arsenie Papacioc: intr-o
clipa se ascunde o intreaga vesnicie!
Clipa e o parte dintr-un intreg, asa cum fiecare pas e o particica
dintr-un drum oricat de lung ar fi el.
Drumetul se bazeaza pe fiecare pas, muritorul pe orice clipa.
Un an incheiat nu-i altceva decat suma unor clipe. Clipe pe care
le-am trait si le-am uitat, dar ele raman nesterse in vesnicia noastra.
La mai multe clipe bine pretuite in anul urmator!
stefan s.
31 decembrie 2012, in ultima zi a anului
luni, 31 decembrie 2012
duminică, 30 decembrie 2012
Inca o poveste
Scriam ieri despre o anumita ,,Poveste de Craciun" cu o
fetita si ursuletul ei de plus. (Astazi, ca sa fiu in ton cu cele
scrise ieri, am inceput sa citesc cartea lui A. A. Milne -
pentru a cata oara?...Craciunul este si o sarbatoare a
copilariei, a intimitatii sufletesti, asa ca nu vad nimic deplasat
in a citi o carte pentru copii, o carte scrisa, in cele din urma,
de un om adult).
Mi-am amintit de o alta ,,poveste de Craciun" (viata iti ofera
zilnic tot felul de ,,povesti"!). A doua zi de Craciun, in timp ce
ma intorceam de la biserica, am intalnit pe strada un ,,personaj
ciudat". Un batranel dolofan, scund de statura, cu o barbuta
scurta si argintie. Parea un pitic desprins dintr-o poveste, mai
ales ca si pufaia dintr-o lulea uriasa. Mai era ceva nostim la acest
,,pitic": intr-o mana tinea o sacosa si in sacosa se afla o oala. Cu
sarmale, ca mirosea de la o posta.
M-am dus cu gandul la povestile cu pitici pe care le improvizam
in copilaria mea. E-adevarat, nici unul dintre acesti pitici nu cara
dupa el vreo oala de sarmale, dar, ce sa-i faci, de aceea povestile
sunt frumoase, fiindca te surprind mereu.
stefan s.
30 decembrie 2012
fetita si ursuletul ei de plus. (Astazi, ca sa fiu in ton cu cele
scrise ieri, am inceput sa citesc cartea lui A. A. Milne -
pentru a cata oara?...Craciunul este si o sarbatoare a
copilariei, a intimitatii sufletesti, asa ca nu vad nimic deplasat
in a citi o carte pentru copii, o carte scrisa, in cele din urma,
de un om adult).
Mi-am amintit de o alta ,,poveste de Craciun" (viata iti ofera
zilnic tot felul de ,,povesti"!). A doua zi de Craciun, in timp ce
ma intorceam de la biserica, am intalnit pe strada un ,,personaj
ciudat". Un batranel dolofan, scund de statura, cu o barbuta
scurta si argintie. Parea un pitic desprins dintr-o poveste, mai
ales ca si pufaia dintr-o lulea uriasa. Mai era ceva nostim la acest
,,pitic": intr-o mana tinea o sacosa si in sacosa se afla o oala. Cu
sarmale, ca mirosea de la o posta.
M-am dus cu gandul la povestile cu pitici pe care le improvizam
in copilaria mea. E-adevarat, nici unul dintre acesti pitici nu cara
dupa el vreo oala de sarmale, dar, ce sa-i faci, de aceea povestile
sunt frumoase, fiindca te surprind mereu.
stefan s.
30 decembrie 2012
sâmbătă, 29 decembrie 2012
Poveste de Craciun
Spunea Gheorghe Pitut intr-un vers al sau: ,,fiecare copil e
un dezastru"...Vorbe de poet!
A treia zi de Craciun, fiind in biserica, am vazut un copil care
m-a impresionat: o fetita de vreo 5 anisori. Adusa de parintii
ei sa se impartaseasca, fetita aceasta a venit la biserica insotita
de ursuletul ei de plus. Sunt convins ca ursuletul era cadoul pe
care fetita l-a primit anul acesta de la Mosul si de aceea nu se
putea desparti de el.
Il tinea pe ursulet de-o labuta si-l tara dupa ea, asa cum facea
Christopher Robin cu al sau Winnie de plus (cei care au citit
cartea lui A. A. Milne stiu la ce ma refer).
Si asa, intr-o mana cu lumanarea aprinsa si in cealalta mana cu
ursuletul ei de plus, fetita s-a impartasit si a trecut prin fata
altarului.
Am asistat astfel la cea mai frumoasa poveste a Craciunului
care abia a trecut!
stefan s.
29 decembrie 2012
un dezastru"...Vorbe de poet!
A treia zi de Craciun, fiind in biserica, am vazut un copil care
m-a impresionat: o fetita de vreo 5 anisori. Adusa de parintii
ei sa se impartaseasca, fetita aceasta a venit la biserica insotita
de ursuletul ei de plus. Sunt convins ca ursuletul era cadoul pe
care fetita l-a primit anul acesta de la Mosul si de aceea nu se
putea desparti de el.
Il tinea pe ursulet de-o labuta si-l tara dupa ea, asa cum facea
Christopher Robin cu al sau Winnie de plus (cei care au citit
cartea lui A. A. Milne stiu la ce ma refer).
Si asa, intr-o mana cu lumanarea aprinsa si in cealalta mana cu
ursuletul ei de plus, fetita s-a impartasit si a trecut prin fata
altarului.
Am asistat astfel la cea mai frumoasa poveste a Craciunului
care abia a trecut!
stefan s.
29 decembrie 2012
vineri, 28 decembrie 2012
De la o sarbatoare la alta
Zilele Craciunului au trecut deja.
Ce scurt e timpul in zi de sarbatoare!
Asta e unul din ,,neajunsurile" sarbatorilor mari: trec repede si
te lasa cu sufletul pustiit. E ca si cum ai citi o carte frumoasa, a
carei atmosfera te copleseste si, la un moment dat, totul se termina
si esti nevoit sa revii cu picioarele pe pamant.
,,Vraja" sarbatorilor mari se risipeste repede. Te trezesti acelas
om, macinat de griji si de problemele inerente ale vietii.
Realitatea de zi cu zi are putin fast si e departe de a da satisfactia
unei zile de sarbatoare. Munca, alergatura, tot felul de incercari si
de patimi, toate acestea duc la o risipire sufleteasca deloc de
neglijat. Duhul unei sarbatori mari te aduna si te inalta putin, dar
tine atat cat tine si ziua (zilele) de sarbatoare.
Si cat timp mai este pana la sarbatoarea urmatoare, pana la Craciunul
viitor!
Cum ar fi viata noastra daca ar fi o sarbatoare continua? Unii sustin -
si poate ca au dreptate - ca ar deveni plictisitoare.
Sarbatorile mari sunt rare si duhul lor e trecator. Ce bine ar fi sa putem
pastra macar un sambure de lumina din frumusetea acestor sarbatori,
asa cat sa ne ajunga de la o sarbatoare la alta.
stefan s.
28 decembrie 2012
Ce scurt e timpul in zi de sarbatoare!
Asta e unul din ,,neajunsurile" sarbatorilor mari: trec repede si
te lasa cu sufletul pustiit. E ca si cum ai citi o carte frumoasa, a
carei atmosfera te copleseste si, la un moment dat, totul se termina
si esti nevoit sa revii cu picioarele pe pamant.
,,Vraja" sarbatorilor mari se risipeste repede. Te trezesti acelas
om, macinat de griji si de problemele inerente ale vietii.
Realitatea de zi cu zi are putin fast si e departe de a da satisfactia
unei zile de sarbatoare. Munca, alergatura, tot felul de incercari si
de patimi, toate acestea duc la o risipire sufleteasca deloc de
neglijat. Duhul unei sarbatori mari te aduna si te inalta putin, dar
tine atat cat tine si ziua (zilele) de sarbatoare.
Si cat timp mai este pana la sarbatoarea urmatoare, pana la Craciunul
viitor!
Cum ar fi viata noastra daca ar fi o sarbatoare continua? Unii sustin -
si poate ca au dreptate - ca ar deveni plictisitoare.
Sarbatorile mari sunt rare si duhul lor e trecator. Ce bine ar fi sa putem
pastra macar un sambure de lumina din frumusetea acestor sarbatori,
asa cat sa ne ajunga de la o sarbatoare la alta.
stefan s.
28 decembrie 2012
joi, 27 decembrie 2012
Craciunul in familie
Craciunul e Sarbatoarea familiei.
Un brad impodobit si in jurul lui toti ai casei.
Ferestre luminate si inzapezite, voie buna si bucurie in sufletul
tuturor. Ca fundal sonor, colinde...ca niste adevarate ,,rugaciuni"
lirice.
Craciunul trebuie sarbatorit in mijlocul celor dragi, in locul tau
de bastina.
Un Craciun pe meleaguri straine, scuzata sa-mi fie expresia, mi
se pare o blasfemie. Au ajuns si romanii nostri sa-si petreaca
Craciunul prin tot felul de tinuturi exotice. Departe de tara, de
traditie, de cozonacii romanesti si de zapada de decembrie.
Departe de tot ceea ce ne caracterizeaza pe noi ca neam si fiinta.
Un Craciun, pe plaja, sub un palmier, sufocandu-te de caldura!!
Fite, mofturi, snobism...excentritati lipsite de noima.
Nu-mi pot imagina un Craciun departe de casa si de biserica mea.
E-adevarat, si pe meleaguri straine se naste Hristos, dar acolo
nu se naste pentru mine!
Acolo, chiar daca as avea buzunarele umflate de bani, m-as simti
sarac si al nimanui, mai sarac decat insusi Hristos cel nascut pe
un brat de paie!
stefan s.
27 decembrie 2012, a treia zi de Craciun
Un brad impodobit si in jurul lui toti ai casei.
Ferestre luminate si inzapezite, voie buna si bucurie in sufletul
tuturor. Ca fundal sonor, colinde...ca niste adevarate ,,rugaciuni"
lirice.
Craciunul trebuie sarbatorit in mijlocul celor dragi, in locul tau
de bastina.
Un Craciun pe meleaguri straine, scuzata sa-mi fie expresia, mi
se pare o blasfemie. Au ajuns si romanii nostri sa-si petreaca
Craciunul prin tot felul de tinuturi exotice. Departe de tara, de
traditie, de cozonacii romanesti si de zapada de decembrie.
Departe de tot ceea ce ne caracterizeaza pe noi ca neam si fiinta.
Un Craciun, pe plaja, sub un palmier, sufocandu-te de caldura!!
Fite, mofturi, snobism...excentritati lipsite de noima.
Nu-mi pot imagina un Craciun departe de casa si de biserica mea.
E-adevarat, si pe meleaguri straine se naste Hristos, dar acolo
nu se naste pentru mine!
Acolo, chiar daca as avea buzunarele umflate de bani, m-as simti
sarac si al nimanui, mai sarac decat insusi Hristos cel nascut pe
un brat de paie!
stefan s.
27 decembrie 2012, a treia zi de Craciun
miercuri, 26 decembrie 2012
Colinde, colinde...
Colinde, colinde, e vremea colindelor...
Ce ar insemna Craciunul fara frumusetea colindelor?
Aseara, pe TVR2, timp de o ora l-am ascult pe Stefan
Hrusca colindand (o inregistrare mai veche).
Astazi, la sfarsitul slujbei de la biserica, vreme de aproape o
ora, am ascultat cele mai frumoase colinde din viata mea.
Corul Symbol, celebrul cor al Patriarhiei, intr-o varianta
restransa, ne-a cantat si incantat deopotriva. Sa vedeti
aplauze, mai ceva ca la Opera!
Am stat la doi metri de fetele astea: asa glasuri ingeresti
n-am auzit de cand sunt.
Am lacrimat ca prostul!
Colindele, ,,evangheliile" noastre populare...
Nu-mi pot imagina un Craciun fara frumusetea colindelor.
stefan s.
26 decembrie 2012, a doua zi de Craciun
Ce ar insemna Craciunul fara frumusetea colindelor?
Aseara, pe TVR2, timp de o ora l-am ascult pe Stefan
Hrusca colindand (o inregistrare mai veche).
Astazi, la sfarsitul slujbei de la biserica, vreme de aproape o
ora, am ascultat cele mai frumoase colinde din viata mea.
Corul Symbol, celebrul cor al Patriarhiei, intr-o varianta
restransa, ne-a cantat si incantat deopotriva. Sa vedeti
aplauze, mai ceva ca la Opera!
Am stat la doi metri de fetele astea: asa glasuri ingeresti
n-am auzit de cand sunt.
Am lacrimat ca prostul!
Colindele, ,,evangheliile" noastre populare...
Nu-mi pot imagina un Craciun fara frumusetea colindelor.
stefan s.
26 decembrie 2012, a doua zi de Craciun
marți, 25 decembrie 2012
Astazi s-a nascut Hristos
Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos,
Laudati si cantati
Si va bucurati!
Craciun fericit tuturor!
stefan s.
25 decembrie 2012, in Ziua sfanta a Craciunului
luni, 24 decembrie 2012
Naste-Te si in inima mea!
Zapada cazuta peste Bucuresti a transformat aleele dintre
blocuri in partii de sanius. Un batran, rotofei si infofolit, tragea
dupa el o sanie minuscula, pe care se cocotasera doi nepotei
durdulii.
- Mai repede, tataie, strigau naparstocii.
Tataie isi dadea silinta, dar atat putea, saracul de el.
Nepotii, ca sa-l necajeasca, i-au strigat: Zici ca esti Mos Craciun,
asa de greu te misti, tataie!
Batranul s-a oprit si le-a zis celor mici: Voi doi ar trebui sa mancati
mai putin! - De acord cu batranul, prea erau rotofei nepotii!
,,Tataie" asta mi-a amintit de Mos Craciun. Pentru cei mai multi dintre
noi la noapte vine Mosul. Cuminti, ne-cuminti, cu totii il asteptam.
Stim cu totii ca Mosul nu exista, ci doar spiritul lui.
Eu nu mai cred in Mosul, dar cred in Hristos. Si stiu ca maine se va
naste, asa cum s-a nascut de doua mii de ani incoace.
La noapte, inainte de culcare, imi voi pune o dorinta: Doamne, naste-Te
si in inima mea, Tu care cauti salase omenesti pentru Nasterea Ta cea
divina!
Craciun fericit tuturor!
stefan s.
24 decembrie 2012, in Ajunul Craciunului
blocuri in partii de sanius. Un batran, rotofei si infofolit, tragea
dupa el o sanie minuscula, pe care se cocotasera doi nepotei
durdulii.
- Mai repede, tataie, strigau naparstocii.
Tataie isi dadea silinta, dar atat putea, saracul de el.
Nepotii, ca sa-l necajeasca, i-au strigat: Zici ca esti Mos Craciun,
asa de greu te misti, tataie!
Batranul s-a oprit si le-a zis celor mici: Voi doi ar trebui sa mancati
mai putin! - De acord cu batranul, prea erau rotofei nepotii!
,,Tataie" asta mi-a amintit de Mos Craciun. Pentru cei mai multi dintre
noi la noapte vine Mosul. Cuminti, ne-cuminti, cu totii il asteptam.
Stim cu totii ca Mosul nu exista, ci doar spiritul lui.
Eu nu mai cred in Mosul, dar cred in Hristos. Si stiu ca maine se va
naste, asa cum s-a nascut de doua mii de ani incoace.
La noapte, inainte de culcare, imi voi pune o dorinta: Doamne, naste-Te
si in inima mea, Tu care cauti salase omenesti pentru Nasterea Ta cea
divina!
Craciun fericit tuturor!
stefan s.
24 decembrie 2012, in Ajunul Craciunului
duminică, 23 decembrie 2012
Citim cu Hristos impreuna
Imi plac scriitorii, mai ales clasicii nostri. Ii poti citi chiar si in
zilele lungi de post, cand sufletul s-ar dedulci si la putina lectura.
Parcurgand scriierile lor, nu te astepti sa dai la tot pasul de pasaje
necuviincioase care, in cele din urma, nu ajuta la nimic nimanui.
Acum citesc pe Agarbiceanu, il frunzaresc pe Sadoveanu - si
intentionez sa mai citesc cativa autori romani ,,de moda veche".
Traim un post (fie el si al bucuriei), respiram cu Hristos - si ar fi
nepotrivit ca vietuirea noastra ,,laolalta" sa fie umbrita de intunericul
unor lecturi inutile.
In Vrancea, prin locurile de bastina ale Mioritei, oamenii inca se mai
culca seara inganand celebra balada, dupa ce si-au rostit rugaciunea.
Sufletul rapsozilor credinciosi de altadata se ingana cu sufletul traitorilor
crestini de acum. Credinta, suferinta, toate ne vin de la cei care au
stiut sa le traiasca mai intens decat noi.
Eu asa zic: daca te consideri crestin, un crestin atras de patima lecturii,
atunci trebuie sa ai grija cum iti alegi cartile.
De ce? Simplu: Cartile pe care tu le citesti, le va citi si Hristos, pe care tu
il porti cu tine!
stefan s.
23 decembrie 2012, in postul Craciunului
zilele lungi de post, cand sufletul s-ar dedulci si la putina lectura.
Parcurgand scriierile lor, nu te astepti sa dai la tot pasul de pasaje
necuviincioase care, in cele din urma, nu ajuta la nimic nimanui.
Acum citesc pe Agarbiceanu, il frunzaresc pe Sadoveanu - si
intentionez sa mai citesc cativa autori romani ,,de moda veche".
Traim un post (fie el si al bucuriei), respiram cu Hristos - si ar fi
nepotrivit ca vietuirea noastra ,,laolalta" sa fie umbrita de intunericul
unor lecturi inutile.
In Vrancea, prin locurile de bastina ale Mioritei, oamenii inca se mai
culca seara inganand celebra balada, dupa ce si-au rostit rugaciunea.
Sufletul rapsozilor credinciosi de altadata se ingana cu sufletul traitorilor
crestini de acum. Credinta, suferinta, toate ne vin de la cei care au
stiut sa le traiasca mai intens decat noi.
Eu asa zic: daca te consideri crestin, un crestin atras de patima lecturii,
atunci trebuie sa ai grija cum iti alegi cartile.
De ce? Simplu: Cartile pe care tu le citesti, le va citi si Hristos, pe care tu
il porti cu tine!
stefan s.
23 decembrie 2012, in postul Craciunului
sâmbătă, 22 decembrie 2012
Un banal foc de artificii
Ieri ar fi trebuit sa fi avut loc sfarsitul lumii, asa sustineau
,,specialistii" si expertii in zvonistica prin mass-media.
N-a fost sa fie. Dar nu-i nimic, va fi in 2014, de data
aceasta e garantat suta la suta.
Cum poti sa dai crezare unor astfel de zvonuri?
Numai oamenii ,,slabi de inger'' pot fi pacaliti asa usor.
Lumea asta nu-i o jucarie pe care orice copil neindemnatic
poate sa o strice si sa o arunce la gunoi. Ne inselam amarnic
atunci cand sustinem ca omul e ,,stapanul lumii". Omul doar
administreaza lumea si o administreaza din ce in ce mai rau.
Stapanul lumii e Dumnezeu si El ii hotaraste soarta. El singur
va stabili cand ingerii pot strange sulurile vremii.
Suntem vremelnici, deci avem un sfarsit. Un sfarsit personal,
de care ar trebui sa ne ingrijim cel mai mult, dar si un sfarsit
obstesc, caruia numai Domnul ii hotaraste sorocul.
Vine Craciunul si ne pasa mai mult de porcul din cotet, decat
de Nasterea lui Hristos. Si de aceea am vrea sa vina sfarsitul
lumii, asa ca divertisment si ca specatacol lumesc. Crezand, in
naivitatea noastra, ca sfarsitul lumii e doar un banal foc de
artificii!
stefan s.
22 decembrie 2012, in postul Craciunului
,,specialistii" si expertii in zvonistica prin mass-media.
N-a fost sa fie. Dar nu-i nimic, va fi in 2014, de data
aceasta e garantat suta la suta.
Cum poti sa dai crezare unor astfel de zvonuri?
Numai oamenii ,,slabi de inger'' pot fi pacaliti asa usor.
Lumea asta nu-i o jucarie pe care orice copil neindemnatic
poate sa o strice si sa o arunce la gunoi. Ne inselam amarnic
atunci cand sustinem ca omul e ,,stapanul lumii". Omul doar
administreaza lumea si o administreaza din ce in ce mai rau.
Stapanul lumii e Dumnezeu si El ii hotaraste soarta. El singur
va stabili cand ingerii pot strange sulurile vremii.
Suntem vremelnici, deci avem un sfarsit. Un sfarsit personal,
de care ar trebui sa ne ingrijim cel mai mult, dar si un sfarsit
obstesc, caruia numai Domnul ii hotaraste sorocul.
Vine Craciunul si ne pasa mai mult de porcul din cotet, decat
de Nasterea lui Hristos. Si de aceea am vrea sa vina sfarsitul
lumii, asa ca divertisment si ca specatacol lumesc. Crezand, in
naivitatea noastra, ca sfarsitul lumii e doar un banal foc de
artificii!
stefan s.
22 decembrie 2012, in postul Craciunului
vineri, 21 decembrie 2012
Un stimulent sufletesc
Ieri am scris despre zambet si binefacerile lui.
Si mi-am adus aminte de doua strofe ale minunatei poete
care a fost Magda Isanos, cea mai frumoasa voce lirica
feminina din poezia noastra, dupa parerea mea.
Versurile acestea le-am repetat de multe ori in gand, ca pe
o mica rugaciune, considerandu-le un stimulent sufletesc
remarcabil:
,,Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare neinteles
si trist ca nu privim spre cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim."
Ce repede murim...si ce putin iubim si zambim!
stefan s.
21 decembrie 2012, in postul Craciunului
Si mi-am adus aminte de doua strofe ale minunatei poete
care a fost Magda Isanos, cea mai frumoasa voce lirica
feminina din poezia noastra, dupa parerea mea.
Versurile acestea le-am repetat de multe ori in gand, ca pe
o mica rugaciune, considerandu-le un stimulent sufletesc
remarcabil:
,,Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare neinteles
si trist ca nu privim spre cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim."
Ce repede murim...si ce putin iubim si zambim!
stefan s.
21 decembrie 2012, in postul Craciunului
joi, 20 decembrie 2012
Zambetul, un leac la indemana oricui
Am mai scris despre zambet.
Zambetul scoate in evidenta frumusetea launtrica a noastra.
Zambetul este o vitrina luminoasa a sufletului omenesc.
Daca privesti in jur, vezi multi oameni incruntati, doborati de
griji, de lipsuri, de nevoi. Si totusi, saracii si necajitii acestei
lumi zambesc mai mult decat bogatii ei. Bogatii nu stiu sa
zambeasca, bogatii ori rad in hohote, ori se incrunta. Intre
cele doua extreme, zambetul e calea de mijloc. Via aureus!
Zambetul are doua mari calitati: te face fericit, dar transmite
fericire si celor in din jur.
Nu ar trebui sa uitam sa zambim. Zambetul ne face frumosi,
ne face mai buni, ne usureaza sufletul si ne descreteste fruntile.
Da, asa spunea Darwin: ,,exporrigere frontem" - descretiti
fruntea!
Zambetul e un leac eficient si la indemana oricui. Si ca sa-l
procuri, nu te costa nimic. Singura farmacie in care il vei putea
gasi e doar adancul sufletului tau.
stefan s.
20 decembrie 2012, in postul Craciunului
Zambetul scoate in evidenta frumusetea launtrica a noastra.
Zambetul este o vitrina luminoasa a sufletului omenesc.
Daca privesti in jur, vezi multi oameni incruntati, doborati de
griji, de lipsuri, de nevoi. Si totusi, saracii si necajitii acestei
lumi zambesc mai mult decat bogatii ei. Bogatii nu stiu sa
zambeasca, bogatii ori rad in hohote, ori se incrunta. Intre
cele doua extreme, zambetul e calea de mijloc. Via aureus!
Zambetul are doua mari calitati: te face fericit, dar transmite
fericire si celor in din jur.
Nu ar trebui sa uitam sa zambim. Zambetul ne face frumosi,
ne face mai buni, ne usureaza sufletul si ne descreteste fruntile.
Da, asa spunea Darwin: ,,exporrigere frontem" - descretiti
fruntea!
Zambetul e un leac eficient si la indemana oricui. Si ca sa-l
procuri, nu te costa nimic. Singura farmacie in care il vei putea
gasi e doar adancul sufletului tau.
stefan s.
20 decembrie 2012, in postul Craciunului
miercuri, 19 decembrie 2012
Doua extreme lumesti
Spunea Holderlin: ,,Oamenii suie,/ Si asfintesc...".
Cand scriu aceste randuri, din blocul din fata este coborat
cosciugul unui mort. Il insotesc oameni in haine cernite, cu
prapuri, stergare, coliva si coroane cu flori...Viata unui om,
un necunoscut pentru mine, a apus. Un preot firav, cu barba
in vant, canta subtire. Un bocet stingher, claxoane de masini,
apoi...liniste. Gata, existenta lumeasca a unui om s-a incheiat!
In prag de Sarbatori, cand oamenii isi planuiesc indelung
desfatarile, coasa mortii isi ia tainul.
Gandul la moarte e esenta crestinismului, spunea cineva.
Moartea nu are nimic frumos - si totusi trebuie sa o cinstesti
ca pe ceva important in viata ta. Moartea urmeaza vietii, asa
cum seara urmeaza zilei ce a trecut.
Viata si moartea: doua extreme ale vietii noastre lumesti.
Crestinismul pune mare pret pe moarte, pe aceasta ,,usa" care
da spre imparatia vietii celei de veci.
A muri e important pentru devenirea noastra, dar cati dintre noi
isi doresc, cu cuget senin, acest lucru?
stefan s.
19 decembrie 2012, in postul Craciunului
Cand scriu aceste randuri, din blocul din fata este coborat
cosciugul unui mort. Il insotesc oameni in haine cernite, cu
prapuri, stergare, coliva si coroane cu flori...Viata unui om,
un necunoscut pentru mine, a apus. Un preot firav, cu barba
in vant, canta subtire. Un bocet stingher, claxoane de masini,
apoi...liniste. Gata, existenta lumeasca a unui om s-a incheiat!
In prag de Sarbatori, cand oamenii isi planuiesc indelung
desfatarile, coasa mortii isi ia tainul.
Gandul la moarte e esenta crestinismului, spunea cineva.
Moartea nu are nimic frumos - si totusi trebuie sa o cinstesti
ca pe ceva important in viata ta. Moartea urmeaza vietii, asa
cum seara urmeaza zilei ce a trecut.
Viata si moartea: doua extreme ale vietii noastre lumesti.
Crestinismul pune mare pret pe moarte, pe aceasta ,,usa" care
da spre imparatia vietii celei de veci.
A muri e important pentru devenirea noastra, dar cati dintre noi
isi doresc, cu cuget senin, acest lucru?
stefan s.
19 decembrie 2012, in postul Craciunului
marți, 18 decembrie 2012
O onomastica in post
Ieri am postat al 200-lea articol pe acest blog.
Si tot ieri am mai sarbatorit ceva: ziua de nastere a sotiei mele.
Nu suntem o familie numeroasa, desi mi-as fi dorit acest lucru.
Menirea oricarei familii este sa dea ,,mladite" tinere, ca rodul
ei sa fie bogat si binecuvantat. Noi suntem doar trei in casa, si
ziua de nastere a fiecaruia dintre noi cade intr-un post randuit
de Biserica. De aceea si onomasticele noastre nu au fast si sunt
trecute adeseori sub tacere.
Nu se fac petreceri in post, de aici am avut si multe neplaceri la
serviciu. Oamenii pricep greu, ei atata lucru stiu: e ziua ta, atunci
pune masa, cu mancare si multa bautura. De cateva ori m-am supus
,,obiceiului": colegii mei au mancat, au baut si, la urma, m-au barfit!
Masa ar fi putut sa fie mai bogata (intre o zi onomastica si o nunta
sa nu fie nici o diferenta?), asa sustineau ei.
De aceea, in ceea ce ma priveste, imi serbez ziua o singura data pe
an: a treia zi de Craciun, de ziua Sfantului Stefan. In familie, cu
telefonul ,,deschis" numai celor considerati foarte apropiati.
Galagia si vorba lunga mi-au displacut de cand ma stiu.
Asa ca, in incheiere, imi pup sotia si ii urez si pe aceasta cale un
calduros ,,La multi ani!"
stefan s.
18 decembrie 2012, in postul Craciunului
Si tot ieri am mai sarbatorit ceva: ziua de nastere a sotiei mele.
Nu suntem o familie numeroasa, desi mi-as fi dorit acest lucru.
Menirea oricarei familii este sa dea ,,mladite" tinere, ca rodul
ei sa fie bogat si binecuvantat. Noi suntem doar trei in casa, si
ziua de nastere a fiecaruia dintre noi cade intr-un post randuit
de Biserica. De aceea si onomasticele noastre nu au fast si sunt
trecute adeseori sub tacere.
Nu se fac petreceri in post, de aici am avut si multe neplaceri la
serviciu. Oamenii pricep greu, ei atata lucru stiu: e ziua ta, atunci
pune masa, cu mancare si multa bautura. De cateva ori m-am supus
,,obiceiului": colegii mei au mancat, au baut si, la urma, m-au barfit!
Masa ar fi putut sa fie mai bogata (intre o zi onomastica si o nunta
sa nu fie nici o diferenta?), asa sustineau ei.
De aceea, in ceea ce ma priveste, imi serbez ziua o singura data pe
an: a treia zi de Craciun, de ziua Sfantului Stefan. In familie, cu
telefonul ,,deschis" numai celor considerati foarte apropiati.
Galagia si vorba lunga mi-au displacut de cand ma stiu.
Asa ca, in incheiere, imi pup sotia si ii urez si pe aceasta cale un
calduros ,,La multi ani!"
stefan s.
18 decembrie 2012, in postul Craciunului
luni, 17 decembrie 2012
Duminica cu colinde si ingeri
Ieri a fost duminica.
Seara, la ora cand incep vecerniile, am fost la biserica. Nu la
slujba de seara, ci la un concert de colinde. Langa un bradut
modest (bradul este un simbol pagan impus de datinile noi in
sanul bisericii) ne-au colindat trei grupuri de copii.
,,Ingerasii" astia chiar stiu sa colinde!
Vocile lor cristaline semanau cu clopoteii de argint sunand la
indepartatele sanii din mult visata mea copilarie. I-am ascultat
vrajit, in timp ce sorbeam dintr-un pahar cu ceai fierbinte, o
tratatie a ,,gazdei", pe banii adunati de la enoriasii bisericii.
Am auzit cu totii zicerea aceasta: colindele sunt evangheliile,
ca un descantec duios, ale poporului. Evanghelii populare vestite
de ingerii-copii, cu zulufi si glasuri argintii!
Am fost si eu copil, si stiu ce inseamna sa colinzi la o fereastra
inzapezita. Caci, pe atunci, toate ferestrele Craciunului erau
inzapezite.
Nu vreau sa lungesc vorba, desi ma repet: ieri a fost duminica.
Si, cuprins de un fior divin, am simtit ca si in sufletul meu a fost
duminica. Duminica cu colinde si ingeri de copii!
stefan s.
17 decembrie 2012, in postul Craciunului
Seara, la ora cand incep vecerniile, am fost la biserica. Nu la
slujba de seara, ci la un concert de colinde. Langa un bradut
modest (bradul este un simbol pagan impus de datinile noi in
sanul bisericii) ne-au colindat trei grupuri de copii.
,,Ingerasii" astia chiar stiu sa colinde!
Vocile lor cristaline semanau cu clopoteii de argint sunand la
indepartatele sanii din mult visata mea copilarie. I-am ascultat
vrajit, in timp ce sorbeam dintr-un pahar cu ceai fierbinte, o
tratatie a ,,gazdei", pe banii adunati de la enoriasii bisericii.
Am auzit cu totii zicerea aceasta: colindele sunt evangheliile,
ca un descantec duios, ale poporului. Evanghelii populare vestite
de ingerii-copii, cu zulufi si glasuri argintii!
Am fost si eu copil, si stiu ce inseamna sa colinzi la o fereastra
inzapezita. Caci, pe atunci, toate ferestrele Craciunului erau
inzapezite.
Nu vreau sa lungesc vorba, desi ma repet: ieri a fost duminica.
Si, cuprins de un fior divin, am simtit ca si in sufletul meu a fost
duminica. Duminica cu colinde si ingeri de copii!
stefan s.
17 decembrie 2012, in postul Craciunului
duminică, 16 decembrie 2012
A inceput circul!
Gata, a inceput ... circul, semn ca se-apropie Craciunul!
Grupuri de tigani, imbracati cat mai zdrentaros posibil,
batand in tot felul de tobe hodorogite, au inceput sa ne
colinde. Pe ritm de manea si cantece de lume!
In mediul rural, in ,,tara" obiceiurilor de iarna, cu toba, cu
,,mascatii" se merge de Anul Nou, de acel ,,revelion" pagan
al datinilor romanesti. Craciunul vine cu colinde, pline de
fior si de alinare sufleteasca. Craciunul nu e o sarbatoare
a harmalaiei si a prostului gust, Craciunul e o sarbatoare
cereasca coborata pe pamant.
Oameni buni, n-ar trebui sa uitam: Craciunul inseamna Nasterea
Domnului, nu e o nunta tiganeasca cu lautari!
Nu mai aruncati bani acestor mascarici, nu mai incurajati un
obicei prost inteles si in mod netrebnic imitat.
De ce il intampinati pe Hristos cu un asemenea spectacol de prost
gust? Asa ii multumim noi pentru divina Sa intrupare?
L-am suit pe Cruce, l-am scuipat si i-am batut piroane in maini,
de ce sa ne mai batem joc si de nasterea Sa?
Nici o nastere omeneasca nu merita o asemenea batjocura, cu
atat mai mult Nasterea lui Hristos.
stefan s.
16 decembrie 2012, in postul Craciunului
Grupuri de tigani, imbracati cat mai zdrentaros posibil,
batand in tot felul de tobe hodorogite, au inceput sa ne
colinde. Pe ritm de manea si cantece de lume!
In mediul rural, in ,,tara" obiceiurilor de iarna, cu toba, cu
,,mascatii" se merge de Anul Nou, de acel ,,revelion" pagan
al datinilor romanesti. Craciunul vine cu colinde, pline de
fior si de alinare sufleteasca. Craciunul nu e o sarbatoare
a harmalaiei si a prostului gust, Craciunul e o sarbatoare
cereasca coborata pe pamant.
Oameni buni, n-ar trebui sa uitam: Craciunul inseamna Nasterea
Domnului, nu e o nunta tiganeasca cu lautari!
Nu mai aruncati bani acestor mascarici, nu mai incurajati un
obicei prost inteles si in mod netrebnic imitat.
De ce il intampinati pe Hristos cu un asemenea spectacol de prost
gust? Asa ii multumim noi pentru divina Sa intrupare?
L-am suit pe Cruce, l-am scuipat si i-am batut piroane in maini,
de ce sa ne mai batem joc si de nasterea Sa?
Nici o nastere omeneasca nu merita o asemenea batjocura, cu
atat mai mult Nasterea lui Hristos.
stefan s.
16 decembrie 2012, in postul Craciunului
sâmbătă, 15 decembrie 2012
Risipa de iubire, VIII
te caut, Doamne, de atata vreme.
sunt usi pustii ce dau spre cerul Tau?
sau inima nu stie sa te cheme
si m-am pierdut in omenescul hau?
m-am ratacit si-nstrainat de Tine.
oare in lume e ceva mai rau?
te caut, Doamne, asa cum se cuvine
sa caute un fiu pe tatal sau
te caut, Doamne...insa, mi se pare
ca drumul meu nu-i potrivitul drum
si, obosit de-atata cautare,
incep sa deznadajduiesc de-acum
te-ascunzi in ceruri, fara de tagada,
sau inima nu poate sa te vada?
(in postul Pastelui 2012)
stefan s.
15 decembrie 2012, in postul Craciunului
vineri, 14 decembrie 2012
Sa fim frumosi!
,,Bucuria te face frumos".
Zicerea acesta am gasit-o la Constantin Toiu, in romanul
,,Caderea in lume".
Este foarte scurt drumul de la bucurie la frumusete: o
scurtatura launtrica care ar trebui batuta cat mai des.
Frumusetea, la cea sufleteasca ma refer aici, te inalta...
frumusetea va salva lumea! Daca lumea ar fi curata si
frumoasa sufleteste, atunci raiul s-ar instapani peste tot...
Prea multele necazuri m-au facut morocanos, spunea un
personaj dickensian. E-adevarat, cand sunt multe, necazurile
coplesesc sufletul si ii suprima bucuria. De aici si zicerea
populara: Vino, necazule, dar vino singur!
Suntem supusi la tot felul de incercari, dar cati dintre noi ne
putem mandri macar cu o mica parte din acea suferinta
randuita rabdatorului Iov? Daca ar fi rabdare mai multa, atunci
ar fi si bucurie, dar si o frumusete inaltatoare...
De la bucurie la frumusete nu-i decat un singur pas.
Important ramane acest lucru: cum putem pastra in permanenta
o stare de bucurie launtrica?
Orice sacrificiu e binevenit cand ne dorim din tot sufletul sa
devenim frumosi!
stefan s.
14 decembrie 2012, in postul Craciunului
Zicerea acesta am gasit-o la Constantin Toiu, in romanul
,,Caderea in lume".
Este foarte scurt drumul de la bucurie la frumusete: o
scurtatura launtrica care ar trebui batuta cat mai des.
Frumusetea, la cea sufleteasca ma refer aici, te inalta...
frumusetea va salva lumea! Daca lumea ar fi curata si
frumoasa sufleteste, atunci raiul s-ar instapani peste tot...
Prea multele necazuri m-au facut morocanos, spunea un
personaj dickensian. E-adevarat, cand sunt multe, necazurile
coplesesc sufletul si ii suprima bucuria. De aici si zicerea
populara: Vino, necazule, dar vino singur!
Suntem supusi la tot felul de incercari, dar cati dintre noi ne
putem mandri macar cu o mica parte din acea suferinta
randuita rabdatorului Iov? Daca ar fi rabdare mai multa, atunci
ar fi si bucurie, dar si o frumusete inaltatoare...
De la bucurie la frumusete nu-i decat un singur pas.
Important ramane acest lucru: cum putem pastra in permanenta
o stare de bucurie launtrica?
Orice sacrificiu e binevenit cand ne dorim din tot sufletul sa
devenim frumosi!
stefan s.
14 decembrie 2012, in postul Craciunului
joi, 13 decembrie 2012
Ninge dinspre copilarie
De cate ori ninge, ma gandesc la copilarie.
Oamenii mari, asta e un mare defect al lor, uita de copilarie.
De pilda, iata discutia a doi oameni mari, la care am fost
nevoit sa asist intr-un mijloc de transport in comun:
- Nici anul asta nu-ti cumperi brad, de Craciun?
- Nu, nu-mi place bradul in casa...Ce, sunt padurar?
Daca n-are copii...Nici copii n-are, si a mai si uitat ca macar
o data pe an e nevoie sa mai fii copil!
In schimb, oamenii mari se gandesc la altele de Sarbatori:
- Craciunul, fara o bauta strasnica, e o porcarie! O sa vorbesc
cu doctorul meu, poate-mi ingaduie...(tot intr-un mijloc de
transport in comun am auzit-o).
A nins strasnic, e frig si se apropie Craciunul.
Ajunsi oameni in toata firea uitam un mare adevar: Craciunul,
printre altele, este si o sarbatoare a copilariei retraite!
De cate ori ninge...ninge si dinspre indepartata noastra copilarie.
stefan s.
13 decembrie 2012, in postul Craciunului
Oamenii mari, asta e un mare defect al lor, uita de copilarie.
De pilda, iata discutia a doi oameni mari, la care am fost
nevoit sa asist intr-un mijloc de transport in comun:
- Nici anul asta nu-ti cumperi brad, de Craciun?
- Nu, nu-mi place bradul in casa...Ce, sunt padurar?
Daca n-are copii...Nici copii n-are, si a mai si uitat ca macar
o data pe an e nevoie sa mai fii copil!
In schimb, oamenii mari se gandesc la altele de Sarbatori:
- Craciunul, fara o bauta strasnica, e o porcarie! O sa vorbesc
cu doctorul meu, poate-mi ingaduie...(tot intr-un mijloc de
transport in comun am auzit-o).
A nins strasnic, e frig si se apropie Craciunul.
Ajunsi oameni in toata firea uitam un mare adevar: Craciunul,
printre altele, este si o sarbatoare a copilariei retraite!
De cate ori ninge...ninge si dinspre indepartata noastra copilarie.
stefan s.
13 decembrie 2012, in postul Craciunului
miercuri, 12 decembrie 2012
O sfintenie ... prefacuta
Aflat la Bologna, in Italia, Mozart ii scrie mamei sale, la 21
august 1770, urmatoarea scrisoare:
,,Am avut onoarea sa frecventam un dominican considerat
sfant. Eu nu prea cred sa fie adevarat, caci lua aproape
intotdeauna la gustarea de dimineata cate o ceasca de
ciocolata, iar, dupa aceea, numaidecat, si un pahar cu vin tare
de Spania. Am avut cinstea si noi sa luam masa cu acest sfant,
care a baut vin destul de serios, iar la desert a mai baut un pahar
cu vin tare, a mancat doua felii bune de pepene, pere, a baut
cinci cesti de cafea, a mancat o farfurie plina de cuisoare si
doua farfurii pline de lapte cu lamaie (avea stomac sanatos
calugarul asta! - n.m. ). E adevarat ca asta ar putea s-o faca
pentru regim, dar eu nu cred; caci ar fi prea mult si, in afara de
aceasta, el mananca destul si la gustarea de dupa-amiaza".
Mozart avea 14 ani cand a scris aceasta scrisoare, cu toate
acestea si-a cam dat seama cum sta treaba cu prefacuta sfintenie.
stefan s.
12 decembrie 2012, in postul Craciunului
august 1770, urmatoarea scrisoare:
,,Am avut onoarea sa frecventam un dominican considerat
sfant. Eu nu prea cred sa fie adevarat, caci lua aproape
intotdeauna la gustarea de dimineata cate o ceasca de
ciocolata, iar, dupa aceea, numaidecat, si un pahar cu vin tare
de Spania. Am avut cinstea si noi sa luam masa cu acest sfant,
care a baut vin destul de serios, iar la desert a mai baut un pahar
cu vin tare, a mancat doua felii bune de pepene, pere, a baut
cinci cesti de cafea, a mancat o farfurie plina de cuisoare si
doua farfurii pline de lapte cu lamaie (avea stomac sanatos
calugarul asta! - n.m. ). E adevarat ca asta ar putea s-o faca
pentru regim, dar eu nu cred; caci ar fi prea mult si, in afara de
aceasta, el mananca destul si la gustarea de dupa-amiaza".
Mozart avea 14 ani cand a scris aceasta scrisoare, cu toate
acestea si-a cam dat seama cum sta treaba cu prefacuta sfintenie.
stefan s.
12 decembrie 2012, in postul Craciunului
marți, 11 decembrie 2012
Un slujbas exemplar
,,Moartea nu vine sa-i faci o cafea... Vine sa te ia!", asa
spunea regretatul Parinte Arsenie Papacioc.
Moartea, ca si diavolul, de altfel, isi vede interesul si nu
glumeste cu ,,indatoririle" sale. Moartea ,,reala" e cu totul
diferita de moartea ,,personaj de poveste". Ea nu roade
coaja de copaci, cu anii, si nici nu se lasa pacalita si inchisa
intr-un cosciug si aruncata...pe apa Sambetei!
Ea vine...si cand vine, vine ,,definitiv"!
E drept, vine la sorocul ei - si nu-ti ingaduie nici macar o clipa
in plus. De felul ei nu prea e darnica cu viata noastra. N-are
mila, n-are sila, indeplineste doar o indatorire bine si cu folos
randuita. Poti s-o astepti cu toate bunatatile din lume, nu doar
cu cafeaua Parintelui Arsenie. Poti s-o momesti cu ce vrei, totul
e in zadar. In ,,profesia" ei, moartea e un ,,slujbas" exemplar!
stefan s.
11 decembrie 2012, in postul Craciunului
spunea regretatul Parinte Arsenie Papacioc.
Moartea, ca si diavolul, de altfel, isi vede interesul si nu
glumeste cu ,,indatoririle" sale. Moartea ,,reala" e cu totul
diferita de moartea ,,personaj de poveste". Ea nu roade
coaja de copaci, cu anii, si nici nu se lasa pacalita si inchisa
intr-un cosciug si aruncata...pe apa Sambetei!
Ea vine...si cand vine, vine ,,definitiv"!
E drept, vine la sorocul ei - si nu-ti ingaduie nici macar o clipa
in plus. De felul ei nu prea e darnica cu viata noastra. N-are
mila, n-are sila, indeplineste doar o indatorire bine si cu folos
randuita. Poti s-o astepti cu toate bunatatile din lume, nu doar
cu cafeaua Parintelui Arsenie. Poti s-o momesti cu ce vrei, totul
e in zadar. In ,,profesia" ei, moartea e un ,,slujbas" exemplar!
stefan s.
11 decembrie 2012, in postul Craciunului
luni, 10 decembrie 2012
Moise si puiul de vulpe
O insemnare veche (in traditia evreilor s-a pastrat aceasta
intamplare):
Moise, in timp ce umbla prin pustie, a dat peste un pastor
(beduin). A stat cu el toata ziua, iar, seara, l-a ajutat pe pastor
la mulsul oilor. Cand au terminat, a vazut Moise cum pastorul
a varsat laptele cel mai bun intr-un blid, pe care l-a asezat mai
departe de stana.
- Ce faci cu laptele acela? a intrebat Moise.
- De laptele acela nu ma ating, i-a raspuns pastorul, acela e
laptele lui Dumnezeu.
Si i-a explicat lui Moise cum in fiecare seara pune laptele cel
mai curat pe piatra aceea, iar dimineata gaseste blidul gol, semn
ca Dumnezeu l-a baut.
Moise l-a lamurit ca Dumnezeu n-are nevoie de laptele lui. El
nu bea lapte, asa ca l-a sfatuit pe beduin sa se aseze la panda
si sa vada cine ii mananca laptele. Asa a aflat acel pastor ca nu
Dumnezeu ii manca laptele, ci un pui de vulpe...Mahnirea
pastorului a fost fara margini...
A doua noapte, in timp ce se afla la rugaciune, Dumnezeu i-a
vorbit lui Moise: Tu esti cel care te-ai inselat, nu pastorul acela.
E adevarat ca Eu nu am nevoie de hrana, dar, pentru bunatatea
pastorului aceluia, primeam bucuros laptele ca sa-l impart cu
puiul de vulpe!
stefan s.
10 decembrie 2012, in postul Craciunului
intamplare):
Moise, in timp ce umbla prin pustie, a dat peste un pastor
(beduin). A stat cu el toata ziua, iar, seara, l-a ajutat pe pastor
la mulsul oilor. Cand au terminat, a vazut Moise cum pastorul
a varsat laptele cel mai bun intr-un blid, pe care l-a asezat mai
departe de stana.
- Ce faci cu laptele acela? a intrebat Moise.
- De laptele acela nu ma ating, i-a raspuns pastorul, acela e
laptele lui Dumnezeu.
Si i-a explicat lui Moise cum in fiecare seara pune laptele cel
mai curat pe piatra aceea, iar dimineata gaseste blidul gol, semn
ca Dumnezeu l-a baut.
Moise l-a lamurit ca Dumnezeu n-are nevoie de laptele lui. El
nu bea lapte, asa ca l-a sfatuit pe beduin sa se aseze la panda
si sa vada cine ii mananca laptele. Asa a aflat acel pastor ca nu
Dumnezeu ii manca laptele, ci un pui de vulpe...Mahnirea
pastorului a fost fara margini...
A doua noapte, in timp ce se afla la rugaciune, Dumnezeu i-a
vorbit lui Moise: Tu esti cel care te-ai inselat, nu pastorul acela.
E adevarat ca Eu nu am nevoie de hrana, dar, pentru bunatatea
pastorului aceluia, primeam bucuros laptele ca sa-l impart cu
puiul de vulpe!
stefan s.
10 decembrie 2012, in postul Craciunului
duminică, 9 decembrie 2012
Iubirea - o insula mica!
Ce bine ar fi sa-i putem iubi pe toti la fel, cu aceeasi masura
sufleteasca. Noi iubim, daruim flori sufletesti doar acelora care
raspund iubirii noastre cu iubire. Ce-mi oferi, ca sa-ti dau iubirea
mea? E un negot pagubos si
nefiresc totodata, din care vom iesi
mereu in pierdere.
Ii iubim pe parintii nostri, ca ne-au dat viata ...
Ne iubim fratii, ca ne sunt frati...
Ne iubim prietenii, ca ne raspund cu iubire...
Si asta e lumea noastra!!..Atat!!...In ce lume mica
traim!...Si mai
sunt colegii, si mai sunt necunoscutii, si mai sunt dusmanii
nostri
(sau potrivnicii nostri)...Iubirea noastra ar trebui sa fie un
continent,
dar noi am facut din ea o insula minuscula...Si fiecare dintre noi a
ajuns un Robinson care crede ca e firesc sa-l iubeasca doar pe ...
Vineri al
sau, si acela, de multe ori, un semen ipotetic.
Zicem ca iubim, dar la prima nedreptate primita, ni se
aprind obrajii
de furie...Nu iertam, nu alinam, nu lasam de la noi nimic,
niciodata...
Ne mintim ca iubim, cand de fapt ne iubim doar pe noi insine. Traim
pe o insula mica, asa cum e si inima noastra!
Acesta e un comentariu postat de mine pe blogul cuiva la care tin tare
mult. Randurile de mai sus nu se refera neaparat la semenii mei, ci ma
includ pe mine.
Lumea mea e
atat de stramta, ca abia imi dau seama ca exist!
stefan s.
9 decembrie 2012, in postul Craciunului
9 decembrie 2012, in postul Craciunului
sâmbătă, 8 decembrie 2012
Risipa de iubire, VI
cand obosit de-al vesniciei umblet,
pe drumul dintre lut si stele,
ai batut la usa vietii mele,
nu ti-a raspuns nepasatoru-mi suflet
erai, Hristoase, obosit de cale
si te dureau truditele picioare -
dar viata mea, cu cata nepasare
a refuzat bataia mainii Tale
azi, cerul e deschis spre vesnicie,
cum e deschisa usa pentru Tine -
si cat as vrea sa faci popas la mine,
credinta mea odihna sa iti fie
si cat te-astept...am pregatit de toate,
de ce n-aud iar mana Ta cum bate?
(in postul Pastelui 2010)
stefan s.
8 decembrie 2012, in postul Craciunului
vineri, 7 decembrie 2012
Risipa de iubire, IV
Doamne, Tu esti cerul vietii mele,
implinirea sufletului meu!
drumul de la lut si pan' la stele
langa Tine nu imi pare greu
trec prin vama vietii, cu ardoare
si speranta ca, peste genuni,
ma intampini cu o imbratisare
si cu mila Ta ma incununi
Doamne, Tu esti dorul ce ma doare,
esti nadejdea mea intr-un tarziu.
cand traiesc in Tine-i sarbatoare,
cand ma-ndepartez, ma simt pustiu
clipa, fara Tine, mi-e ruina -
intuneric sunt, fa-ma lumina!
(postul Pastelui 2010)
stefan s.
7 decembrie 2012, in postul Craciunului
joi, 6 decembrie 2012
Palma si nuiaua
Astazi e ziua Sfantului Nicolae, unul din sfintii mei ocrotitori.
Sfantul Nicolae e grabnic ajutator si mare facator de minuni.
In ce ma priveste, m-a ajutat de multe ori si mi-a fost sprijin
de nadejde. Ii multumesc si pe aceasta cale si ma rog Sfantului
sa nu ma uite, chiar daca eu, in ingratitudinea mea, il uit de multe
ori.
Sfantul Nicolae mai este numit si ,,chip al blandetelor".
Cu toata firea sa blanda, bunul ierarh Nicolae i-a tras o palma
strasnica ereticului Arie. Acolo unde blandetea nu se impune, in
numele dreptatii sfinte, e nevoie si de putina mustrare.
De aici si nuiaua din ghetele celor mici si neascultatori, caci
altadata nuiaua era un factor de educatie. Platea dosul pentru
lipsa de bun simt si de ascultare a capului.
Astazi lumea a uitat de nuia - si e mai bine asa - dar inca n-a
intrat intr-o zodie a cuminteniei firesti.
Sfantul Nicolae, prin vesnica lui blandete, ar putea sa ne ajute
sa ne strunim si sa ne cumintim sufletele. Dar cati dintre noi ne
dorim si ii cerem acest lucru?
stefan s.
6 decembrie 2012, in postul Craciunului
Sfantul Nicolae e grabnic ajutator si mare facator de minuni.
In ce ma priveste, m-a ajutat de multe ori si mi-a fost sprijin
de nadejde. Ii multumesc si pe aceasta cale si ma rog Sfantului
sa nu ma uite, chiar daca eu, in ingratitudinea mea, il uit de multe
ori.
Sfantul Nicolae mai este numit si ,,chip al blandetelor".
Cu toata firea sa blanda, bunul ierarh Nicolae i-a tras o palma
strasnica ereticului Arie. Acolo unde blandetea nu se impune, in
numele dreptatii sfinte, e nevoie si de putina mustrare.
De aici si nuiaua din ghetele celor mici si neascultatori, caci
altadata nuiaua era un factor de educatie. Platea dosul pentru
lipsa de bun simt si de ascultare a capului.
Astazi lumea a uitat de nuia - si e mai bine asa - dar inca n-a
intrat intr-o zodie a cuminteniei firesti.
Sfantul Nicolae, prin vesnica lui blandete, ar putea sa ne ajute
sa ne strunim si sa ne cumintim sufletele. Dar cati dintre noi ne
dorim si ii cerem acest lucru?
stefan s.
6 decembrie 2012, in postul Craciunului
miercuri, 5 decembrie 2012
Cu pretul a doua lumanari
Mai avea doi lei in buzunar. Ce sa faca, s-a intrebat, sa cumpere
o paine, sau sa aprinda doua lumanari la biserica?
Iesise de la serviciu, seara tarziu, se oprise in fata bisericii si asa
se gandea. Acasa o astepta doi copii mici, iar ziua de leafa era
peste o saptamana. Timp lung, asteptare si lipsuri.
In cele din urma s-a hotarat: mai avea un colt de paine acasa, asa
ca a intrat in biserica, s-a rugat la icoane si a aprins doua lumanari.
Seara tarziu a sunat cineva la usa. Era un om necunoscut. Avea cu
el o geanta mare, plina cu paine. Vreo 20 de bucati. Era pe vremea
comunismului, painea se gasea greu. Omul acesta lucra la o fabrica
de paine si avea o cunostinta in bloc. Ii adusese painea ca sa o duca
la tara, pentru parinti si cativa vecini. Negasind persoana respectiva
acasa, ca sa nu se care cu painea inapoi, omul a sunat pe la mai multe
usi. Asa a ajuns la usa femeii din povestirea de fata.
A doua zi, alta ,,intamplare": a sosit o ruda de la tara, care i-a adus
ceva de ale gurii. Si asa, cu pretul a doua lumanari, femeia aceasta,
cu tot cu cei doi copii ai sai, a trait o saptamana de zile.
Orice banut inchinat lui Dumnezeu isi va avea plata sa. Daca nu am
uita acest lucru niciodata.
stefan s.
5 noiembrie 2012, in postul Craciunului
o paine, sau sa aprinda doua lumanari la biserica?
Iesise de la serviciu, seara tarziu, se oprise in fata bisericii si asa
se gandea. Acasa o astepta doi copii mici, iar ziua de leafa era
peste o saptamana. Timp lung, asteptare si lipsuri.
In cele din urma s-a hotarat: mai avea un colt de paine acasa, asa
ca a intrat in biserica, s-a rugat la icoane si a aprins doua lumanari.
Seara tarziu a sunat cineva la usa. Era un om necunoscut. Avea cu
el o geanta mare, plina cu paine. Vreo 20 de bucati. Era pe vremea
comunismului, painea se gasea greu. Omul acesta lucra la o fabrica
de paine si avea o cunostinta in bloc. Ii adusese painea ca sa o duca
la tara, pentru parinti si cativa vecini. Negasind persoana respectiva
acasa, ca sa nu se care cu painea inapoi, omul a sunat pe la mai multe
usi. Asa a ajuns la usa femeii din povestirea de fata.
A doua zi, alta ,,intamplare": a sosit o ruda de la tara, care i-a adus
ceva de ale gurii. Si asa, cu pretul a doua lumanari, femeia aceasta,
cu tot cu cei doi copii ai sai, a trait o saptamana de zile.
Orice banut inchinat lui Dumnezeu isi va avea plata sa. Daca nu am
uita acest lucru niciodata.
stefan s.
5 noiembrie 2012, in postul Craciunului
marți, 4 decembrie 2012
Autobuzul cu credinciosi
De ziua Sfantului Andrei, iesind de la biserica, m-am urcat
intr-un autobuz plin de credinciosi. Toti oamenii care asteptau
in statie fusesera la biserica. In autobuz, asa cum se mai intampla
la romani, doi barbati s-au luat la cearta. Cuvintele grele - ce
limbaj porcos avem noi romanii - au inceput sa zboare intre cei doi,
ca niste pietre grele. Se vedea ca cei doi nu faceau parte din grupul
celor dusi la biserica.
- Terminati odata, e o zi sfanta astazi!
- Paganilor!...Nu va e rusine, e Sfantul Andrei astazi!
- Suntem oameni batrani...venim de la biserica...Nu va e rusine?
- Gata, incetati!..va ajunge!
Si, in mod neasteptat, cei doi ,,pagani" s-au potolit. Cazusera
amandoi de acord sa coboare la prima statie, sa se bata. Cearta s-a
stins, apa multimii a risipit pana si cenusa vrajbei. La sfarsit, unul dintre
cei doi certareti a avut chiar puterea sa spuna:
- Aveti dreptate...si mama mea e batrana si merge la biserica...Va rog
sa ma scuzati!
Daca acel autobuz nu ar fi fost plin cu credinciosi, cu siguranta ca altfel
s-ar fi sfarsit totul.
stefan s.
4 decembrie 2012, in postul Craciunului
intr-un autobuz plin de credinciosi. Toti oamenii care asteptau
in statie fusesera la biserica. In autobuz, asa cum se mai intampla
la romani, doi barbati s-au luat la cearta. Cuvintele grele - ce
limbaj porcos avem noi romanii - au inceput sa zboare intre cei doi,
ca niste pietre grele. Se vedea ca cei doi nu faceau parte din grupul
celor dusi la biserica.
- Terminati odata, e o zi sfanta astazi!
- Paganilor!...Nu va e rusine, e Sfantul Andrei astazi!
- Suntem oameni batrani...venim de la biserica...Nu va e rusine?
- Gata, incetati!..va ajunge!
Si, in mod neasteptat, cei doi ,,pagani" s-au potolit. Cazusera
amandoi de acord sa coboare la prima statie, sa se bata. Cearta s-a
stins, apa multimii a risipit pana si cenusa vrajbei. La sfarsit, unul dintre
cei doi certareti a avut chiar puterea sa spuna:
- Aveti dreptate...si mama mea e batrana si merge la biserica...Va rog
sa ma scuzati!
Daca acel autobuz nu ar fi fost plin cu credinciosi, cu siguranta ca altfel
s-ar fi sfarsit totul.
stefan s.
4 decembrie 2012, in postul Craciunului
luni, 3 decembrie 2012
Cerul omului
Citesc Holderlin.
Un ,,invechit", cum ar spune multi, uitand ca multe adevaruri
rostite de cei ,,vechi" raman totdeauna valabile.
Spune poetul german:
,,O, fericita fire! Nu stiu ce mi se-ntampla cand ochiul mi-l
umplu cu frumusetea ta, dar toata ambrozia cerului este in
lacrimile pe care la vars dinainte-ti...". Nu-i asa ca seamana
izbitor cu anumite versuri din acel poetic ,,Acatist de multumire
catre Domnul nostru Iisus Hristos?"
,,Sa fii una cu tot ce viaza!"
Nu suntem singurele fiinte vii, noi oamenii. Si florile sunt vii, si
pomii, si fluturii, pasarile, ierburile. Cu totii formam ,,viul" unei
lumi ,,vii". Pe toti ne anima acelasi Duh si suntem rezultatul
aceleasi Maini creatoare. Uitam ca nu am fi nimic daca nu ar
fi Duhul Sfant. Nici macar tarana nu ar putea fi tarana, nici
piatra piatra, daca n-ar fi Duhul.
Uitam, dar nu uita poetul: ,,Sa fii una cu totul, aceasta-i viata
Divinitatii, acesta-i cerul omului".
(Citatele sunt din ,,Hyperion-ul " lui F. Holderlin).
stefan. s.
3 decembrie 2012, in postul Craciunului
Un ,,invechit", cum ar spune multi, uitand ca multe adevaruri
rostite de cei ,,vechi" raman totdeauna valabile.
Spune poetul german:
,,O, fericita fire! Nu stiu ce mi se-ntampla cand ochiul mi-l
umplu cu frumusetea ta, dar toata ambrozia cerului este in
lacrimile pe care la vars dinainte-ti...". Nu-i asa ca seamana
izbitor cu anumite versuri din acel poetic ,,Acatist de multumire
catre Domnul nostru Iisus Hristos?"
,,Sa fii una cu tot ce viaza!"
Nu suntem singurele fiinte vii, noi oamenii. Si florile sunt vii, si
pomii, si fluturii, pasarile, ierburile. Cu totii formam ,,viul" unei
lumi ,,vii". Pe toti ne anima acelasi Duh si suntem rezultatul
aceleasi Maini creatoare. Uitam ca nu am fi nimic daca nu ar
fi Duhul Sfant. Nici macar tarana nu ar putea fi tarana, nici
piatra piatra, daca n-ar fi Duhul.
Uitam, dar nu uita poetul: ,,Sa fii una cu totul, aceasta-i viata
Divinitatii, acesta-i cerul omului".
(Citatele sunt din ,,Hyperion-ul " lui F. Holderlin).
stefan. s.
3 decembrie 2012, in postul Craciunului
duminică, 2 decembrie 2012
Doua inceputuri de lume
Astazi este Duminica vindecarii orbului din Ierihon.
Ierihon, supranumit ,,Orasul parfumului", este cel mai vechi
oras din lume. Arheologii au descoperit aici ziduri construite
cu zece mii de ani inainte de venirea lui Hristos. Prin vechimea
sa Ierihonul poate fi considerat un fel de inceput de lume, de
lume constienta de propria ei materialitate si vremelnicie.
La inceputul cu adevarat al lumii, Dumnezeu, Creatorul ei, a
zis: ,,Sa fie lumina!" - si a fost. Da, a fost lumina, cu toate ca
soarele si toti ceilalti luminatori ceresti au aparut mult mai tarziu.
A fost lumina dumnezeiasca care difera de lumina fizica a lumii
perceputa de simturile noastre omenesti. A fost lumina
dumnezeiasca care strabate veacurile si uneste vesniciile, lumina
din care se impartasesc doar sufletele ingeresti ale sfintilor.
Acum, in acest cel mai vechi oras din lume, un orb cerseste
de la Hristos lumina ochilor trupesti. ,,Ce voiesti sa-ti fac?", l-a
intrebat Hristos. ,,Iar el a zis: Doamne, sa vad!"...,,Vezi!", i-a zis
Hristos - si orbul a vazut chiar in clipa aceea.
Vedeti, ce poate face Cuvantul printr-un simplu cuvant!
,,Sa fie lumina!" - si a fost lumina pretutindeni - si ,,Vezi!"- si s-au
umplut de lumina ochii trupesti ai unui orb.
Doua inceputuri de lume, doar ca la scara diferita.
stefan s.
2 decembrie 2012, in postul Craciunului
Ierihon, supranumit ,,Orasul parfumului", este cel mai vechi
oras din lume. Arheologii au descoperit aici ziduri construite
cu zece mii de ani inainte de venirea lui Hristos. Prin vechimea
sa Ierihonul poate fi considerat un fel de inceput de lume, de
lume constienta de propria ei materialitate si vremelnicie.
La inceputul cu adevarat al lumii, Dumnezeu, Creatorul ei, a
zis: ,,Sa fie lumina!" - si a fost. Da, a fost lumina, cu toate ca
soarele si toti ceilalti luminatori ceresti au aparut mult mai tarziu.
A fost lumina dumnezeiasca care difera de lumina fizica a lumii
perceputa de simturile noastre omenesti. A fost lumina
dumnezeiasca care strabate veacurile si uneste vesniciile, lumina
din care se impartasesc doar sufletele ingeresti ale sfintilor.
Acum, in acest cel mai vechi oras din lume, un orb cerseste
de la Hristos lumina ochilor trupesti. ,,Ce voiesti sa-ti fac?", l-a
intrebat Hristos. ,,Iar el a zis: Doamne, sa vad!"...,,Vezi!", i-a zis
Hristos - si orbul a vazut chiar in clipa aceea.
Vedeti, ce poate face Cuvantul printr-un simplu cuvant!
,,Sa fie lumina!" - si a fost lumina pretutindeni - si ,,Vezi!"- si s-au
umplut de lumina ochii trupesti ai unui orb.
Doua inceputuri de lume, doar ca la scara diferita.
stefan s.
2 decembrie 2012, in postul Craciunului
sâmbătă, 1 decembrie 2012
In volbura lumii
Am intrat intr-o biserica din cartier astazi; m-am inchinat la
icoane. In mijlocul bisericii, cu capacul deschis, un sicriu. In
el, o babuta. Mica, ca o gargarita intr-un insectar.
Ce e omul? ... Un bot de huma, vorba scriitorului, care se
intoarce in huma. ,,Caci pamant esti si in pamant te vei intoarce".
Intre truda si risipire se trece viata noastra. Griji, necazuri, nevoi
si alte incercari, la un ceas tarziu al vietii vor fi date uitarii. Vom
fi pusi intre patru scanduri si vom fi aruncati intr-un pamant rece
si nesimtitor. Pe marmantul celor neuitati de urmasi vor creste
flori, pe ceilalti ii vor sufoca balariile...Si cu totii, si uitati si neuitati,
ne vor inghiti aceeasi tacere si aceeasi nedefinita eternitate.
Traim in volbura lumii, in valtoarea clipelor risipite. Si uitam sa ne
bucuram de scurtimea vietuirii noastre...desi n-ar trebui.
stefan s.
01 decembrie 2012, in postul Craciunului
icoane. In mijlocul bisericii, cu capacul deschis, un sicriu. In
el, o babuta. Mica, ca o gargarita intr-un insectar.
Ce e omul? ... Un bot de huma, vorba scriitorului, care se
intoarce in huma. ,,Caci pamant esti si in pamant te vei intoarce".
Intre truda si risipire se trece viata noastra. Griji, necazuri, nevoi
si alte incercari, la un ceas tarziu al vietii vor fi date uitarii. Vom
fi pusi intre patru scanduri si vom fi aruncati intr-un pamant rece
si nesimtitor. Pe marmantul celor neuitati de urmasi vor creste
flori, pe ceilalti ii vor sufoca balariile...Si cu totii, si uitati si neuitati,
ne vor inghiti aceeasi tacere si aceeasi nedefinita eternitate.
Traim in volbura lumii, in valtoarea clipelor risipite. Si uitam sa ne
bucuram de scurtimea vietuirii noastre...desi n-ar trebui.
stefan s.
01 decembrie 2012, in postul Craciunului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)