La mai multe clipe!

Gata, a mai trecut un an! 
Cum spunea poetul Vasile Militaru: din copacul vesniciei 
s-a mai scuturat o floare. 
Ce sa insemne un an in ,,anotimpul" vesniciei? O nimica toata. 
Pe cand in viata noastra, un singur an inseamna foarte mult. 
Cate lucruri, cate fapte, cate ganduri, cata iubire, ura si 
indiferenta adunam noi intr-un an! Desigur, la sfarsitul anului, 
cand ,,buretele" uitarii a sters aproape totul, nu dam importanta 
acestui lucru. De aceea e bine sa acordam atentie clipei, sa o 
traim la o intensitate ...luminoasa.
Clipa vine, o traim - si trece! Ea are forta si durata ei vremelnica.
Cata dreptate avea regretatul Parinte Arsenie Papacioc: intr-o 
clipa se ascunde o intreaga vesnicie! 
Clipa e o parte dintr-un intreg, asa cum fiecare pas e o particica 
dintr-un drum oricat de lung ar fi el.
Drumetul se bazeaza pe fiecare pas, muritorul pe orice clipa.
Un an incheiat nu-i altceva decat suma unor clipe. Clipe pe care 
le-am trait si le-am uitat, dar ele raman nesterse in vesnicia noastra.
La mai multe clipe bine pretuite in anul urmator!

stefan s. 
31 decembrie 2012, in ultima zi a anului

Inca o poveste

Scriam ieri despre o anumita ,,Poveste de Craciun" cu o 
fetita si ursuletul ei de plus. (Astazi, ca sa fiu in ton cu cele 
scrise ieri, am inceput sa citesc cartea lui A. A. Milne - 
pentru a cata oara?...Craciunul este si o sarbatoare a 
copilariei, a intimitatii sufletesti, asa ca nu vad nimic deplasat 
in a citi o carte pentru copii, o carte scrisa, in cele din urma, 
de un om adult). 
Mi-am amintit de o alta ,,poveste de Craciun" (viata iti ofera 
zilnic tot felul de ,,povesti"!). A doua zi de Craciun, in timp ce 
ma intorceam de la biserica, am intalnit pe strada un ,,personaj 
ciudat". Un batranel dolofan, scund de statura, cu o barbuta 
scurta si argintie. Parea un pitic desprins dintr-o poveste, mai 
ales ca si pufaia dintr-o lulea uriasa. Mai era ceva nostim la acest 
,,pitic": intr-o mana tinea o sacosa si in sacosa se afla o oala. Cu 
sarmale, ca mirosea de la o posta. 
M-am dus cu gandul la povestile cu pitici pe care le improvizam 
in copilaria mea. E-adevarat, nici unul dintre acesti pitici nu cara 
dupa el vreo oala de sarmale, dar, ce sa-i faci, de aceea povestile 
sunt frumoase, fiindca te surprind mereu.

stefan s. 
30 decembrie 2012

Poveste de Craciun

Spunea Gheorghe Pitut intr-un vers al sau: ,,fiecare copil e 
un dezastru"...Vorbe de poet! 
A treia zi de Craciun, fiind in biserica, am vazut un copil care 
m-a impresionat: o fetita de vreo 5 anisori. Adusa de parintii 
ei sa se impartaseasca, fetita aceasta a venit la biserica insotita 
de ursuletul ei de plus. Sunt convins ca ursuletul era cadoul pe 
care fetita l-a primit anul acesta de la Mosul si de aceea nu se 
putea desparti de el.
Il tinea pe ursulet de-o labuta si-l tara dupa ea, asa cum facea 
Christopher Robin cu al sau Winnie de plus (cei care au citit 
cartea lui A. A. Milne stiu la ce ma refer). 
Si asa, intr-o mana cu lumanarea aprinsa si in cealalta mana cu 
ursuletul ei de plus, fetita s-a impartasit si a trecut prin fata 
altarului. 
Am asistat astfel la cea mai frumoasa poveste a Craciunului 
care abia a trecut! 

stefan s. 
29 decembrie 2012

De la o sarbatoare la alta

Zilele Craciunului au trecut deja. 
Ce scurt e timpul in zi de sarbatoare! 
Asta e unul din ,,neajunsurile" sarbatorilor mari: trec repede si 
te lasa cu sufletul pustiit. E ca si cum ai citi o carte frumoasa, a 
carei atmosfera te copleseste si, la un moment dat, totul se termina 
si esti nevoit sa revii cu picioarele pe pamant. 
,,Vraja" sarbatorilor mari se risipeste repede. Te trezesti acelas
om, macinat de griji si de problemele inerente ale vietii.
Realitatea de zi cu zi are putin fast si e departe de a da satisfactia
unei zile de sarbatoare. Munca, alergatura, tot felul de incercari si 
de patimi, toate acestea duc la o risipire sufleteasca deloc de 
neglijat. Duhul unei sarbatori mari te aduna si te inalta putin, dar 
tine atat cat tine si ziua (zilele) de sarbatoare. 
Si cat timp mai este pana la sarbatoarea urmatoare, pana la Craciunul 
viitor!
Cum ar fi viata noastra daca ar fi o sarbatoare continua? Unii sustin - 
si poate ca au dreptate - ca ar deveni plictisitoare.
Sarbatorile mari sunt rare si duhul lor e trecator. Ce bine ar fi sa putem 
pastra macar un sambure de lumina din frumusetea acestor sarbatori, 
asa cat sa ne ajunga de la o sarbatoare la alta.

stefan s. 
28 decembrie 2012

Craciunul in familie

Craciunul e Sarbatoarea familiei. 
Un brad impodobit si in jurul lui toti ai casei. 
Ferestre luminate si inzapezite, voie buna si bucurie in sufletul 
tuturor. Ca fundal sonor, colinde...ca niste adevarate ,,rugaciuni" 
lirice. 
Craciunul trebuie sarbatorit in mijlocul celor dragi, in locul tau 
de bastina. 
Un Craciun pe meleaguri straine, scuzata sa-mi fie expresia, mi
se pare o blasfemie. Au ajuns si romanii nostri sa-si petreaca 
Craciunul prin tot felul de tinuturi exotice. Departe de tara, de 
traditie, de cozonacii romanesti si de zapada de decembrie. 
Departe de tot ceea ce ne caracterizeaza pe noi ca neam si fiinta. 
Un Craciun, pe plaja, sub un palmier, sufocandu-te de caldura!! 
Fite, mofturi, snobism...excentritati lipsite de noima. 
Nu-mi pot imagina un Craciun departe de casa si de biserica mea. 
E-adevarat, si pe meleaguri straine se naste Hristos, dar acolo 
nu se naste pentru mine! 
Acolo, chiar daca as avea buzunarele umflate de bani, m-as simti
sarac si al nimanui, mai sarac decat insusi Hristos cel nascut pe 
un brat de paie!

stefan s. 
27 decembrie 2012, a treia zi de Craciun

Colinde, colinde...

Colinde, colinde, e vremea colindelor... 
Ce ar insemna Craciunul fara frumusetea colindelor? 
Aseara, pe TVR2, timp de o ora l-am ascult pe Stefan 
Hrusca colindand (o inregistrare mai veche). 
Astazi, la sfarsitul slujbei de la biserica, vreme de aproape o 
ora, am ascultat cele mai frumoase colinde din viata mea. 
Corul Symbol, celebrul cor al Patriarhiei, intr-o varianta 
restransa, ne-a cantat si incantat deopotriva. Sa vedeti 
aplauze, mai ceva ca la Opera! 
Am stat la doi metri de fetele astea: asa glasuri ingeresti 
n-am auzit de cand sunt. 
Am lacrimat ca prostul! 
Colindele, ,,evangheliile" noastre populare...
Nu-mi pot imagina un Craciun fara frumusetea colindelor.

stefan s. 
26 decembrie 2012, a doua zi de Craciun

Astazi s-a nascut Hristos

Astazi s-a nascut Hristos 
Mesia chip luminos, 
Laudati si cantati
Si va bucurati!

Craciun fericit tuturor! 

stefan s.
25 decembrie 2012, in Ziua sfanta a Craciunului

Naste-Te si in inima mea!

Zapada cazuta peste Bucuresti a transformat aleele dintre 
blocuri in partii de sanius. Un batran, rotofei si infofolit, tragea 
dupa el o sanie minuscula, pe care se cocotasera doi nepotei 
durdulii. 
- Mai repede, tataie, strigau naparstocii. 
Tataie isi dadea silinta, dar atat putea, saracul de el. 
Nepotii, ca sa-l necajeasca, i-au strigat: Zici ca esti Mos Craciun, 
asa de greu te misti, tataie! 
Batranul s-a oprit si le-a zis celor  mici: Voi doi ar trebui sa mancati 
mai putin! - De acord cu batranul, prea erau rotofei nepotii!
,,Tataie" asta mi-a amintit de Mos Craciun. Pentru cei mai multi dintre 
noi la noapte vine Mosul. Cuminti, ne-cuminti, cu totii il asteptam. 
Stim cu totii ca Mosul nu exista, ci doar spiritul lui.  
Eu nu mai cred in Mosul, dar cred in Hristos. Si stiu ca maine se va 
naste, asa cum s-a nascut de doua mii de ani incoace. 
La noapte, inainte de culcare, imi voi pune o dorinta: Doamne, naste-Te 
si in inima mea, Tu care cauti  salase omenesti pentru Nasterea Ta cea 
divina!
Craciun fericit tuturor! 

stefan s. 
24 decembrie 2012, in Ajunul Craciunului

Citim cu Hristos impreuna

Imi plac scriitorii, mai ales clasicii nostri. Ii poti citi chiar si in 
zilele lungi de post, cand sufletul s-ar dedulci si la putina lectura. 
Parcurgand scriierile lor, nu te astepti sa dai la tot pasul de pasaje
necuviincioase care, in cele din urma, nu ajuta la nimic nimanui.
Acum citesc pe Agarbiceanu, il frunzaresc pe Sadoveanu - si 
intentionez sa mai citesc cativa autori romani ,,de moda veche". 
Traim un post (fie el si al bucuriei), respiram cu Hristos - si ar fi 
nepotrivit ca vietuirea noastra ,,laolalta" sa fie umbrita de intunericul 
unor lecturi inutile. 
In Vrancea, prin locurile de bastina ale Mioritei, oamenii inca se mai 
culca seara inganand celebra balada, dupa ce si-au rostit rugaciunea. 
Sufletul rapsozilor credinciosi de altadata se ingana cu sufletul traitorilor 
crestini de acum. Credinta, suferinta, toate ne vin de la cei care au 
stiut sa le traiasca mai intens decat noi. 
Eu asa zic: daca te consideri crestin, un crestin atras de patima lecturii, 
atunci trebuie sa ai grija cum iti alegi cartile. 
De ce? Simplu: Cartile pe care tu le citesti, le va citi si Hristos, pe care tu
il porti cu tine!

stefan s.
23 decembrie 2012, in postul Craciunului

Un banal foc de artificii

Ieri ar fi trebuit sa fi avut loc sfarsitul lumii, asa sustineau 
,,specialistii" si expertii in zvonistica prin mass-media. 
N-a fost sa fie. Dar nu-i nimic, va fi in 2014, de data 
aceasta e garantat suta la suta. 
Cum poti sa dai crezare unor astfel de zvonuri? 
Numai oamenii ,,slabi de inger'' pot fi pacaliti asa usor. 
Lumea asta nu-i o jucarie pe care orice copil neindemnatic 
poate sa o strice si sa o arunce la gunoi. Ne inselam amarnic 
atunci cand sustinem ca omul e ,,stapanul lumii". Omul doar 
administreaza lumea si o administreaza din ce in ce mai rau. 
Stapanul lumii e Dumnezeu si El ii hotaraste soarta. El singur 
va stabili cand ingerii pot strange sulurile vremii. 
Suntem vremelnici, deci avem un sfarsit. Un sfarsit personal, 
de care ar trebui sa ne ingrijim cel mai mult, dar si un sfarsit 
obstesc, caruia numai Domnul ii hotaraste sorocul. 
Vine Craciunul si ne pasa mai mult de porcul din cotet, decat 
de Nasterea lui Hristos. Si de aceea am vrea sa vina sfarsitul 
lumii, asa ca divertisment si ca specatacol lumesc. Crezand, in 
naivitatea noastra, ca sfarsitul lumii e doar un banal foc de 
artificii! 

stefan s.
22 decembrie 2012, in postul Craciunului

Un stimulent sufletesc

Ieri am scris despre zambet si binefacerile lui. 
Si mi-am adus aminte de doua strofe ale minunatei poete 
care a fost Magda Isanos, cea mai frumoasa voce lirica  
feminina din poezia noastra, dupa parerea mea. 
Versurile acestea le-am repetat de multe ori in gand, ca pe 
o mica rugaciune, considerandu-le un stimulent sufletesc 
remarcabil: 
,,Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate 
gasi atata vreme pentru ura, 
cand viata e de-abia o picatura 
intre minutu-acesta care bate 
si celalalt - si-mi pare neinteles 
si trist ca nu privim spre cer mai des, 
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim." 
Ce repede murim...si ce putin iubim si zambim! 

stefan s. 
21 decembrie 2012, in postul Craciunului

Zambetul, un leac la indemana oricui

Am mai scris despre zambet. 
Zambetul scoate in evidenta frumusetea launtrica a noastra. 
Zambetul este o vitrina luminoasa a sufletului omenesc. 
Daca privesti in jur, vezi multi oameni incruntati, doborati de 
griji, de lipsuri, de nevoi. Si totusi, saracii si necajitii acestei 
lumi zambesc mai mult decat bogatii ei. Bogatii nu stiu sa 
zambeasca, bogatii ori rad in hohote, ori se incrunta. Intre 
cele doua extreme, zambetul e calea de mijloc. Via aureus!
Zambetul are doua mari calitati: te face fericit, dar transmite 
fericire si celor in din jur. 
Nu ar trebui sa uitam sa zambim. Zambetul ne face frumosi, 
ne face mai buni, ne usureaza sufletul si ne descreteste fruntile.
Da, asa spunea Darwin: ,,exporrigere frontem" - descretiti 
fruntea! 
Zambetul e un leac eficient si la indemana oricui. Si ca sa-l 
procuri, nu te costa nimic. Singura farmacie in care il vei putea 
gasi e doar adancul sufletului tau.

stefan s. 
20 decembrie 2012, in postul Craciunului

Doua extreme lumesti

Spunea Holderlin: ,,Oamenii suie,/ Si asfintesc...". 
Cand scriu aceste randuri, din blocul din fata este coborat 
cosciugul unui mort. Il insotesc oameni in haine cernite, cu 
prapuri, stergare, coliva si coroane cu flori...Viata unui om, 
un necunoscut pentru mine, a apus. Un preot firav, cu barba 
in vant, canta subtire. Un bocet stingher, claxoane de masini, 
apoi...liniste. Gata, existenta lumeasca a unui om s-a incheiat!
In prag de Sarbatori, cand oamenii isi planuiesc indelung 
desfatarile, coasa mortii isi ia tainul. 
Gandul la moarte e esenta crestinismului, spunea cineva. 
Moartea nu are nimic frumos - si totusi trebuie sa o cinstesti 
ca pe ceva important in viata ta. Moartea urmeaza vietii, asa 
cum seara urmeaza zilei ce a trecut.
Viata si moartea: doua extreme ale vietii noastre lumesti. 
Crestinismul pune mare pret pe moarte, pe aceasta ,,usa" care 
da spre imparatia vietii celei de veci. 
A muri e important pentru devenirea noastra, dar cati dintre noi 
isi doresc, cu cuget senin, acest lucru?

stefan s.
19 decembrie 2012, in postul Craciunului

O onomastica in post

Ieri am postat al 200-lea articol pe acest blog. 
Si tot ieri am mai sarbatorit ceva: ziua de nastere a sotiei mele.  
Nu suntem o familie numeroasa, desi mi-as fi dorit acest lucru. 
Menirea oricarei familii este sa dea ,,mladite" tinere, ca rodul 
ei sa fie bogat si binecuvantat. Noi suntem doar trei in casa, si 
ziua de nastere a fiecaruia dintre noi cade intr-un post randuit 
de Biserica. De aceea si onomasticele noastre nu au fast si sunt 
trecute adeseori sub tacere.
Nu se fac petreceri in post, de aici am avut si multe neplaceri la 
serviciu. Oamenii pricep greu, ei atata lucru stiu: e ziua ta, atunci 
pune masa, cu mancare si multa bautura. De cateva ori m-am supus 
,,obiceiului": colegii mei au mancat, au baut si, la urma, m-au barfit! 
Masa ar fi putut sa fie mai bogata (intre o zi onomastica si o nunta 
sa nu fie nici o diferenta?), asa sustineau ei. 
De aceea, in ceea ce ma priveste, imi serbez ziua o singura data pe 
an: a treia zi de Craciun, de ziua Sfantului Stefan. In familie, cu 
telefonul ,,deschis" numai celor considerati foarte apropiati. 
Galagia si vorba lunga mi-au displacut de cand ma stiu. 
Asa ca, in incheiere, imi pup sotia si ii urez si pe aceasta cale un 
calduros ,,La multi ani!" 

stefan s. 
18 decembrie 2012, in postul Craciunului

Duminica cu colinde si ingeri

Ieri a fost duminica. 
Seara, la ora cand incep vecerniile, am fost la biserica. Nu la 
slujba de seara, ci la un concert de colinde. Langa un bradut 
modest (bradul este un simbol pagan impus de datinile noi in 
sanul bisericii) ne-au colindat trei grupuri de copii. 
,,Ingerasii" astia chiar stiu sa colinde! 
Vocile lor cristaline semanau cu clopoteii de argint sunand la 
indepartatele sanii din mult visata mea copilarie. I-am ascultat 
vrajit, in timp ce sorbeam dintr-un pahar cu ceai fierbinte, o 
tratatie a ,,gazdei", pe banii adunati de la enoriasii bisericii. 
Am auzit cu totii zicerea aceasta: colindele sunt evangheliile, 
ca un descantec duios, ale poporului. Evanghelii populare vestite 
de ingerii-copii, cu zulufi si glasuri argintii! 
Am fost si eu copil, si stiu ce inseamna sa colinzi la o fereastra 
inzapezita. Caci, pe atunci, toate ferestrele Craciunului erau 
inzapezite. 
Nu vreau sa lungesc vorba, desi ma repet: ieri a fost duminica. 
Si, cuprins de un fior divin, am simtit ca si in sufletul meu a fost 
duminica. Duminica cu colinde si ingeri de copii!

stefan s. 
17 decembrie 2012, in postul Craciunului

A inceput circul!

Gata, a inceput ... circul, semn ca se-apropie Craciunul! 
Grupuri de tigani, imbracati cat mai zdrentaros posibil, 
batand in tot felul de tobe hodorogite, au inceput sa ne 
colinde. Pe ritm de manea si cantece de lume! 
In mediul rural, in ,,tara" obiceiurilor de iarna, cu toba, cu 
,,mascatii" se merge de Anul Nou, de acel ,,revelion" pagan 
al datinilor romanesti. Craciunul vine cu colinde, pline de 
fior si de alinare sufleteasca. Craciunul nu e o sarbatoare 
a harmalaiei si a prostului gust, Craciunul e o sarbatoare 
cereasca coborata pe pamant. 
Oameni buni, n-ar trebui sa uitam: Craciunul inseamna Nasterea 
Domnului, nu e o nunta tiganeasca cu lautari! 
Nu mai aruncati bani acestor mascarici, nu mai incurajati un 
obicei prost inteles si in mod netrebnic imitat. 
De ce il intampinati pe Hristos cu un asemenea spectacol de prost 
gust? Asa ii multumim noi pentru divina Sa intrupare? 
L-am suit pe Cruce, l-am scuipat si i-am batut piroane in maini, 
de ce sa ne mai batem joc si de nasterea Sa? 
Nici o nastere omeneasca nu merita o asemenea batjocura, cu 
atat mai mult Nasterea lui Hristos. 

stefan s. 
16 decembrie 2012, in postul Craciunului

Risipa de iubire, VIII

te caut, Doamne, de atata vreme.
sunt usi pustii ce dau spre cerul Tau? 
sau inima nu stie sa te cheme 
si m-am pierdut in omenescul hau? 

m-am ratacit si-nstrainat de Tine. 
oare in lume e ceva mai rau? 
te caut, Doamne, asa cum se cuvine 
sa caute un fiu pe tatal sau 

te caut, Doamne...insa, mi se pare 
ca drumul meu nu-i potrivitul drum 
si, obosit de-atata cautare, 
incep sa deznadajduiesc de-acum 

te-ascunzi in ceruri, fara de tagada, 
sau inima nu poate sa te vada? 
       (in postul Pastelui 2012) 

stefan s. 
15 decembrie 2012, in postul Craciunului

Sa fim frumosi!

,,Bucuria te face frumos". 
Zicerea acesta am gasit-o la Constantin Toiu, in romanul  
,,Caderea in lume". 
Este foarte scurt drumul de la bucurie la frumusete: o 
scurtatura launtrica care ar trebui batuta cat mai des. 
Frumusetea, la cea sufleteasca ma refer aici, te inalta...
frumusetea va salva lumea! Daca lumea ar fi curata si 
frumoasa sufleteste, atunci raiul s-ar instapani peste tot...
Prea multele necazuri m-au facut morocanos, spunea un 
personaj dickensian. E-adevarat, cand sunt multe, necazurile 
coplesesc sufletul si ii suprima bucuria. De aici si zicerea 
populara: Vino, necazule, dar vino singur! 
Suntem supusi la tot felul de incercari, dar cati dintre noi ne 
putem mandri macar cu o mica parte din acea suferinta 
randuita rabdatorului Iov? Daca ar fi rabdare mai multa, atunci 
ar fi si bucurie, dar si o frumusete inaltatoare...
De la bucurie la frumusete nu-i decat un singur pas. 
Important ramane acest lucru: cum putem pastra in permanenta 
o stare de bucurie launtrica?
Orice sacrificiu e binevenit cand ne dorim din tot sufletul sa 
devenim frumosi! 

stefan s. 
14 decembrie 2012, in postul Craciunului

Ninge dinspre copilarie

De cate ori ninge, ma gandesc la copilarie. 
Oamenii mari, asta e un mare defect al lor, uita de copilarie. 
De pilda, iata discutia a doi oameni mari, la care am fost  
nevoit sa asist intr-un mijloc de transport in comun: 
- Nici anul asta nu-ti cumperi brad, de Craciun? 
- Nu, nu-mi place bradul in casa...Ce, sunt padurar? 
Daca n-are copii...Nici copii n-are, si a mai si uitat ca macar 
o data pe an e nevoie sa mai fii copil! 
In schimb, oamenii mari se gandesc la altele de Sarbatori: 
- Craciunul, fara o bauta strasnica, e o porcarie! O sa vorbesc 
cu doctorul meu, poate-mi ingaduie...(tot intr-un mijloc de 
transport in comun am auzit-o). 
A nins strasnic, e frig si se apropie Craciunul. 
Ajunsi oameni in toata firea uitam un mare adevar: Craciunul, 
printre altele, este si o sarbatoare a copilariei retraite! 
De cate ori ninge...ninge si dinspre indepartata noastra copilarie.

stefan s.
13 decembrie 2012, in postul Craciunului

O sfintenie ... prefacuta

Aflat la Bologna, in Italia, Mozart ii scrie mamei sale, la 21 
august 1770, urmatoarea scrisoare: 
,,Am avut onoarea sa frecventam un dominican considerat 
sfant. Eu nu prea cred sa fie adevarat, caci lua aproape 
intotdeauna la gustarea de dimineata cate o ceasca de 
ciocolata, iar, dupa aceea, numaidecat, si un pahar cu vin tare 
de Spania. Am avut cinstea si noi sa luam masa cu acest sfant, 
care a baut vin destul de serios, iar la desert a mai baut un pahar 
cu vin tare, a mancat doua felii bune de pepene, pere, a baut 
cinci cesti de cafea, a mancat o farfurie plina de cuisoare si 
doua farfurii pline de lapte cu lamaie (avea stomac sanatos 
calugarul asta! - n.m. ). E adevarat ca asta ar putea s-o faca 
pentru regim, dar eu nu cred; caci ar fi prea mult si, in afara de 
aceasta, el mananca destul si la gustarea de dupa-amiaza". 
Mozart avea 14 ani cand a scris aceasta scrisoare, cu toate 
acestea si-a cam dat seama cum sta treaba cu prefacuta sfintenie.

stefan s. 
12 decembrie 2012, in postul Craciunului

Un slujbas exemplar

,,Moartea nu vine sa-i faci o cafea... Vine sa te ia!", asa
spunea regretatul Parinte Arsenie Papacioc.
Moartea, ca si diavolul, de altfel, isi vede interesul si nu
glumeste cu ,,indatoririle" sale. Moartea ,,reala" e cu totul 
diferita de moartea ,,personaj de poveste". Ea nu roade
coaja de copaci, cu anii, si nici nu se lasa pacalita si inchisa
intr-un cosciug si aruncata...pe apa Sambetei!
Ea vine...si cand vine, vine ,,definitiv"!
E drept, vine la sorocul ei - si nu-ti ingaduie nici macar o clipa
in plus. De felul ei nu prea e darnica cu viata noastra. N-are
mila, n-are sila, indeplineste doar o indatorire bine si cu folos
randuita. Poti s-o astepti cu toate bunatatile din lume, nu doar
cu cafeaua Parintelui Arsenie. Poti s-o momesti cu ce vrei, totul
e in zadar. In ,,profesia" ei, moartea e un ,,slujbas" exemplar!

stefan s.
11 decembrie 2012, in postul Craciunului

Moise si puiul de vulpe

O insemnare veche (in traditia evreilor s-a pastrat aceasta
intamplare):
Moise, in timp ce umbla prin pustie, a dat peste un pastor
(beduin). A stat cu el toata ziua, iar, seara, l-a ajutat pe pastor
la mulsul oilor. Cand au terminat, a vazut Moise cum pastorul
a varsat laptele cel mai bun intr-un blid, pe care l-a asezat mai
departe de stana.
- Ce faci cu laptele acela? a intrebat Moise.
- De laptele acela nu ma ating, i-a raspuns pastorul, acela e
laptele lui Dumnezeu.
Si i-a explicat lui Moise cum in fiecare seara pune laptele cel
mai curat pe piatra aceea, iar dimineata gaseste blidul gol, semn
ca Dumnezeu l-a baut.
Moise l-a lamurit ca Dumnezeu n-are nevoie de laptele lui. El
nu bea lapte, asa ca l-a sfatuit pe beduin sa se aseze la panda
si sa vada cine ii mananca laptele. Asa a aflat acel pastor ca nu
Dumnezeu ii manca laptele, ci un pui de vulpe...Mahnirea
pastorului a fost fara margini...
A doua noapte, in timp ce se afla la rugaciune, Dumnezeu i-a
vorbit lui Moise: Tu esti cel care te-ai inselat, nu pastorul acela.
E adevarat ca Eu nu am nevoie de hrana, dar, pentru bunatatea
pastorului aceluia, primeam bucuros laptele  ca sa-l impart cu
puiul de vulpe! 

stefan s. 
10 decembrie 2012, in postul Craciunului

Iubirea - o insula mica!

Ce bine ar fi sa-i putem iubi pe toti la fel, cu aceeasi masura 

sufleteasca. Noi iubim, daruim flori sufletesti doar acelora care 

raspund iubirii noastre cu iubire. Ce-mi oferi, ca sa-ti dau iubirea 

mea? E un negot pagubos si nefiresc totodata, din care vom iesi 

mereu in pierdere.

Ii iubim pe parintii nostri, ca ne-au dat viata ...

Ne iubim fratii, ca ne sunt frati...

Ne iubim prietenii, ca ne raspund cu iubire...

Si asta e lumea noastra!!..Atat!!...In ce lume mica traim!...Si mai 

sunt colegii, si mai sunt necunoscutii, si mai sunt dusmanii nostri 

(sau potrivnicii nostri)...Iubirea noastra ar trebui sa fie un continent, 

dar noi am facut din ea o insula minuscula...Si fiecare dintre noi a 

ajuns un Robinson care crede ca e firesc sa-l iubeasca doar pe ...

Vineri al sau, si acela, de multe ori, un semen ipotetic.

Zicem ca iubim, dar la prima nedreptate primita, ni se aprind obrajii 

de furie...Nu iertam, nu alinam, nu lasam de la noi nimic, niciodata...

Ne mintim ca iubim, cand de fapt ne iubim doar pe noi insine. Traim 

pe o insula mica, asa cum e si inima noastra!

Acesta e un comentariu postat de mine pe blogul cuiva la care tin tare 

mult. Randurile de mai sus nu se refera neaparat la semenii mei, ci ma 

includ pe mine. 

Lumea mea e atat de stramta, ca abia imi dau seama ca exist!

stefan s. 
9 decembrie 2012, in postul Craciunului

Risipa de iubire, VI

cand obosit de-al vesniciei umblet, 
pe drumul dintre lut si stele, 
ai batut la usa vietii mele, 
nu ti-a raspuns nepasatoru-mi suflet 

erai, Hristoase, obosit de cale 
si te dureau truditele picioare - 
dar viata mea, cu cata nepasare 
a refuzat bataia mainii Tale 

azi, cerul e deschis spre vesnicie, 
cum e deschisa usa pentru Tine - 
si cat as vrea sa faci popas la mine, 
credinta mea odihna sa iti fie 

si cat te-astept...am pregatit de toate, 
de ce n-aud iar mana Ta cum bate?
         (in postul Pastelui 2010) 

stefan s. 
8 decembrie 2012, in postul Craciunului

Risipa de iubire, IV

Doamne, Tu esti cerul vietii mele, 
implinirea sufletului meu! 
drumul de la lut si pan' la stele 
langa Tine nu imi pare greu 

trec prin vama vietii, cu ardoare 
si speranta ca, peste genuni,
ma intampini cu o imbratisare 
si cu mila Ta ma incununi 

Doamne, Tu esti dorul ce ma doare, 
esti nadejdea mea intr-un tarziu. 
cand traiesc in Tine-i sarbatoare, 
cand ma-ndepartez, ma simt pustiu 

clipa, fara Tine, mi-e ruina - 
intuneric sunt, fa-ma lumina! 
      (postul Pastelui 2010) 

stefan s. 
7 decembrie 2012, in postul Craciunului

Palma si nuiaua

Astazi e ziua Sfantului Nicolae, unul din sfintii mei ocrotitori. 
Sfantul Nicolae e grabnic ajutator si mare facator de minuni. 
In ce ma priveste, m-a ajutat de multe ori si mi-a fost sprijin 
de nadejde.  Ii multumesc si pe aceasta cale si ma rog Sfantului 
sa nu ma uite, chiar daca eu, in ingratitudinea mea, il uit de multe 
ori.
Sfantul Nicolae mai este numit si ,,chip al blandetelor". 
Cu toata firea sa blanda, bunul ierarh Nicolae i-a tras o palma 
strasnica ereticului Arie. Acolo unde blandetea nu se impune, in 
numele dreptatii sfinte, e nevoie si de putina mustrare. 
De aici si nuiaua din ghetele celor mici si neascultatori, caci 
altadata nuiaua era un factor de educatie. Platea dosul pentru 
lipsa de bun simt si de ascultare a capului. 
Astazi lumea a uitat de nuia - si e mai bine asa - dar inca n-a 
intrat intr-o zodie a cuminteniei firesti. 
Sfantul Nicolae, prin vesnica lui blandete, ar putea sa ne ajute 
sa ne strunim si sa ne cumintim sufletele. Dar cati dintre noi ne 
dorim si ii cerem acest lucru?

stefan s. 
6 decembrie 2012, in postul Craciunului

Cu pretul a doua lumanari

Mai avea doi lei in buzunar. Ce sa faca, s-a intrebat, sa cumpere 
o paine, sau sa aprinda doua lumanari la biserica? 
Iesise de la serviciu, seara tarziu, se oprise in fata bisericii si asa 
se gandea. Acasa o astepta doi copii mici, iar ziua de leafa era 
peste o saptamana. Timp lung, asteptare si lipsuri. 
In cele din urma s-a hotarat: mai avea un colt de paine acasa, asa 
ca a intrat in biserica, s-a rugat la icoane si a aprins doua lumanari. 
Seara tarziu a sunat cineva la usa. Era un om necunoscut. Avea cu 
el o geanta mare, plina cu paine. Vreo 20 de bucati. Era pe vremea 
comunismului, painea se gasea greu. Omul acesta lucra la o fabrica 
de paine si avea o cunostinta in bloc. Ii adusese painea ca sa o duca 
la tara, pentru parinti si cativa vecini. Negasind persoana respectiva 
acasa, ca sa nu se care cu painea inapoi, omul a sunat pe la mai multe 
usi. Asa a ajuns la usa femeii din povestirea de fata. 
A doua zi, alta ,,intamplare": a sosit o ruda de la tara, care i-a adus 
ceva de ale gurii. Si asa, cu pretul a doua lumanari, femeia aceasta, 
cu tot cu cei doi copii ai sai, a trait o saptamana de zile.
Orice banut inchinat lui Dumnezeu isi va avea plata sa. Daca nu am 
uita acest lucru niciodata. 

stefan s.
5 noiembrie 2012, in postul Craciunului

Autobuzul cu credinciosi

De ziua Sfantului Andrei, iesind de la biserica, m-am urcat 
intr-un autobuz plin de credinciosi. Toti oamenii care asteptau 
in statie fusesera la biserica. In autobuz, asa cum se mai intampla 
la romani, doi barbati s-au luat la cearta. Cuvintele grele - ce 
limbaj porcos avem noi romanii - au inceput sa zboare intre cei doi, 
ca niste pietre grele. Se vedea ca cei doi nu faceau parte din grupul 
celor dusi la biserica. 
-  Terminati odata, e o zi sfanta astazi! 
-  Paganilor!...Nu va e rusine, e Sfantul Andrei astazi! 
- Suntem oameni batrani...venim de la biserica...Nu va e rusine? 
- Gata, incetati!..va ajunge! 
Si, in mod neasteptat, cei doi ,,pagani" s-au potolit. Cazusera 
amandoi de acord sa coboare la prima statie, sa se bata. Cearta s-a 
stins, apa multimii a risipit pana si cenusa vrajbei. La sfarsit, unul dintre 
cei doi certareti a avut chiar puterea sa spuna: 
- Aveti dreptate...si mama mea e batrana si merge la biserica...Va rog 
sa ma scuzati! 
Daca acel autobuz nu ar fi fost plin cu credinciosi, cu siguranta ca altfel 
s-ar fi sfarsit totul. 

stefan s. 
4 decembrie 2012, in postul Craciunului

Cerul omului

Citesc Holderlin. 
Un ,,invechit", cum ar spune multi, uitand ca multe adevaruri 
rostite de cei ,,vechi" raman totdeauna valabile. 
Spune poetul german: 
,,O, fericita fire! Nu stiu ce mi se-ntampla cand ochiul mi-l 
umplu cu frumusetea ta, dar toata ambrozia cerului este in 
lacrimile pe care la vars dinainte-ti...". Nu-i asa ca seamana 
izbitor cu anumite versuri din acel poetic ,,Acatist de multumire 
catre Domnul nostru Iisus Hristos?" 
,,Sa fii una cu tot ce viaza!" 
Nu suntem singurele fiinte vii, noi oamenii. Si florile sunt vii, si 
pomii, si fluturii, pasarile, ierburile. Cu totii formam ,,viul" unei 
lumi ,,vii". Pe toti ne anima acelasi Duh si suntem rezultatul 
aceleasi Maini creatoare. Uitam ca nu am fi nimic daca nu ar 
fi Duhul Sfant. Nici macar tarana nu ar putea fi tarana, nici 
piatra piatra, daca n-ar fi Duhul. 
Uitam, dar nu uita poetul: ,,Sa fii una cu totul, aceasta-i viata 
Divinitatii, acesta-i cerul omului".
(Citatele sunt din ,,Hyperion-ul " lui F. Holderlin). 

stefan. s. 
3 decembrie 2012, in postul Craciunului

Doua inceputuri de lume

Astazi este Duminica vindecarii orbului din Ierihon. 
Ierihon, supranumit ,,Orasul parfumului", este cel mai vechi 
oras din lume. Arheologii au descoperit aici ziduri construite 
cu zece mii de ani inainte de venirea lui Hristos. Prin vechimea 
sa Ierihonul poate fi considerat un fel de inceput de lume, de 
lume constienta de propria ei materialitate si vremelnicie. 
La inceputul cu adevarat al lumii, Dumnezeu, Creatorul ei, a 
zis: ,,Sa fie lumina!" - si a fost. Da, a fost lumina, cu toate ca 
soarele si  toti ceilalti luminatori ceresti au aparut mult mai tarziu. 
A fost lumina dumnezeiasca care difera de lumina fizica a lumii 
perceputa de simturile noastre omenesti. A fost lumina 
dumnezeiasca care strabate veacurile si uneste vesniciile, lumina 
din care se impartasesc doar sufletele ingeresti ale sfintilor.
Acum, in acest cel mai vechi oras din lume, un orb cerseste 
de la Hristos lumina ochilor trupesti. ,,Ce voiesti sa-ti fac?", l-a 
intrebat Hristos. ,,Iar el a zis: Doamne, sa vad!"...,,Vezi!", i-a zis 
Hristos - si orbul a vazut chiar in clipa aceea. 
Vedeti, ce poate face Cuvantul printr-un simplu cuvant! 
,,Sa fie lumina!" - si a fost lumina pretutindeni - si ,,Vezi!"- si s-au 
umplut de lumina ochii trupesti ai unui orb. 
Doua inceputuri de lume, doar ca la scara diferita. 

stefan s. 
2 decembrie 2012, in postul Craciunului

In volbura lumii

Am intrat intr-o biserica din cartier astazi; m-am inchinat la 
icoane. In mijlocul bisericii, cu capacul deschis, un sicriu. In 
el, o babuta. Mica, ca o gargarita intr-un insectar. 
Ce e omul? ... Un bot de huma, vorba scriitorului, care se 
intoarce in huma. ,,Caci pamant esti si in pamant te vei intoarce". 
Intre truda si risipire se trece viata noastra. Griji, necazuri, nevoi 
si alte incercari, la un ceas tarziu al vietii vor fi date uitarii. Vom 
fi pusi intre patru scanduri si vom fi aruncati intr-un pamant rece 
si nesimtitor. Pe marmantul celor neuitati de urmasi vor creste 
flori, pe ceilalti ii vor sufoca balariile...Si cu totii, si uitati si neuitati, 
ne vor inghiti aceeasi tacere si aceeasi nedefinita eternitate. 
Traim in volbura lumii, in valtoarea clipelor risipite. Si uitam sa ne 
bucuram de scurtimea vietuirii noastre...desi n-ar trebui.

stefan s. 
01 decembrie 2012, in postul Craciunului