luni, 13 august 2012
Ruga - (3)
Maicuta, sub vesmantul Tau
Ma rog cu cerul si pamantul,
Cu tot pustiul meu lumesc:
Acopere-ma cu vesmantul
Tau ceresc!
Caci m-am trezit din nepasare -
Si vine ceasul cand ma tem...
Ma simt pustiu, in inserare,
Si te chem!
Atatea rele-mi dau tarcoale...
O, ce n-as da, la ceas tarziu,
Sub vesmantul milei Tale
Sa ma stiu!
Gata, astea sunt cele trei poezii-rugaciune, pe care
le-am scris in seara zilei de 18 februarie 2012.
Imi place Maica Domnului, ma rog Ei si ii cer ajutorul -
nu cred sa existe crestin care sa nu aiba macar un strop
de evlavie la Maica Domnului.
Se termina postul - si ma stiu vinovat fata de Maica
Domnului...Stie Maicuta pentru ce.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe toti!
stefan s. 13 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
duminică, 12 august 2012
Cu toamna pe umeri
Dacii, stramosii nostri, isi ingropau mortii in lateralul casei...
In livada, sub un pom, care inflorea primavara si toamna
dadea rod bogat.
Astfel, isi aminteau de cei adormiti ai lor, in timp ce admirau
florile sau mancau, toamna, rodele pomului.
Noi, crestinii de astazi, ne ingropam, cu sufletul, la radacina
Pomului vietii care este Hristos.
Am inflorit , aici, in gradinile lumii, ne-am bucurat de soare
si de viata, de pasari, fluturi si flori, dar roadele noastre le va
gusta Domnul, la ospatul vesniciei noastre.
Zice Psalmistul: Gustati si vedeti ca bun este Domnul!
Fara doar si poate ca Dumnezeu este bun la gust...
Dar roadele noastre cum vor fi?
Il vor ferici pe Domnul, cand va gusta din ele?
Am fost trimisi in lume sa dam rod bogat, sa ne ostenim cu
desavarsirea.
Ce toamna grea apasa pe umerii nostri!
(insemnare luata din caietele mele)
stefan s.
12 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
In livada, sub un pom, care inflorea primavara si toamna
dadea rod bogat.
Astfel, isi aminteau de cei adormiti ai lor, in timp ce admirau
florile sau mancau, toamna, rodele pomului.
Noi, crestinii de astazi, ne ingropam, cu sufletul, la radacina
Pomului vietii care este Hristos.
Am inflorit , aici, in gradinile lumii, ne-am bucurat de soare
si de viata, de pasari, fluturi si flori, dar roadele noastre le va
gusta Domnul, la ospatul vesniciei noastre.
Zice Psalmistul: Gustati si vedeti ca bun este Domnul!
Fara doar si poate ca Dumnezeu este bun la gust...
Dar roadele noastre cum vor fi?
Il vor ferici pe Domnul, cand va gusta din ele?
Am fost trimisi in lume sa dam rod bogat, sa ne ostenim cu
desavarsirea.
Ce toamna grea apasa pe umerii nostri!
(insemnare luata din caietele mele)
stefan s.
12 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
sâmbătă, 11 august 2012
Crestinii lui Dioget
,,Epistola catre Dioget" e scrisa de un anonim, in primele secole
crestine. Acest anonim, in simplitatea lui, a stiut sa arate, in doar
cateva randuri, cine sunt crestinii si care e rostul lor in lume. Iata
zece adevaruri despre crestini, asa cum apar ele relatate in
,,Epistola catre Dioget":
1 - Crestinilor ,,orice tara straina le este patrie si orice patrie le e
tara straina";
2 - ,,Se casatoresc ca toti oamenii si nasc copii, dar nu arunca pe
cei nascuti";
3 - ,,Intind masa comuna dar nu si patul";
4 - ,,Sunt in trup, dar nu traiesc dupa trup";
5 - ,,Locuiesc pe pamant, dar sunt cetateni ai cerului";
6 - ,,Iubesc pe toti, dar de toti sunt prigoniti";
7 - ,,Sunt saraci, dar imbogatesc pe multi, sunt lipsiti de toate, dar
in toate au de prisos";
8 - ,,Sunt ocarati, dar binecuvanteaza, sunt insultati, dar cinstesc";
9 - ,,Sunt pedepsiti, dar se bucura, ca si cum li s-ar da viata";
10 - ,,Ca sa spun pe scurt ce este sufletul in trup, aceea sunt
crestinii in lume".
Asa erau crestinii altadata, la inceputul crestinismului.
Intrebare: cati dintre crestinii de astazi, vanturati de zbuciumul unui
veac tot mai materialist, se mai indentifica cu crestinii cei de odinioara?
stefan s. 11 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
crestine. Acest anonim, in simplitatea lui, a stiut sa arate, in doar
cateva randuri, cine sunt crestinii si care e rostul lor in lume. Iata
zece adevaruri despre crestini, asa cum apar ele relatate in
,,Epistola catre Dioget":
1 - Crestinilor ,,orice tara straina le este patrie si orice patrie le e
tara straina";
2 - ,,Se casatoresc ca toti oamenii si nasc copii, dar nu arunca pe
cei nascuti";
3 - ,,Intind masa comuna dar nu si patul";
4 - ,,Sunt in trup, dar nu traiesc dupa trup";
5 - ,,Locuiesc pe pamant, dar sunt cetateni ai cerului";
6 - ,,Iubesc pe toti, dar de toti sunt prigoniti";
7 - ,,Sunt saraci, dar imbogatesc pe multi, sunt lipsiti de toate, dar
in toate au de prisos";
8 - ,,Sunt ocarati, dar binecuvanteaza, sunt insultati, dar cinstesc";
9 - ,,Sunt pedepsiti, dar se bucura, ca si cum li s-ar da viata";
10 - ,,Ca sa spun pe scurt ce este sufletul in trup, aceea sunt
crestinii in lume".
Asa erau crestinii altadata, la inceputul crestinismului.
Intrebare: cati dintre crestinii de astazi, vanturati de zbuciumul unui
veac tot mai materialist, se mai indentifica cu crestinii cei de odinioara?
stefan s. 11 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
vineri, 10 august 2012
Despre draci, cu mai putin umor
Zilele acestea, cand betoanele blocurilor s-au topit la 40-42 de
grade Celsius, disconfortul din locuinte a fost mai mult decat
teribil. Chiar daca e vremea postului, ca sa-mi mai racoresc
simturile infierbantate, am citit din Creanga. Creanga, cu umorul
lui inegalabil, e scriitorul meu terapeut: la necazuri, suparari,
indispozitii sufletesti etc, citesc din Creanga. Gasesti (sau mai bine
zis, gasesc) in farmacia literara a lui Creanga niste leacuri remarcabile!
Deci, pe o astfel de canicula, am citit din Creanga; micile mele
preocupari literare trebuiau animate cumva.
Creanga e un scriitor pe care il poti citi la orice varsta. Nimeni si
nimic nu te poate opri de a te desfata din harul taranesc de povestitor
al lui Creanga. Personajele prezente in opera lui Creanga sunt vii,
autentice, au coloratura locurilor moldave ale autorului.
Sa luam, de pilda, dracii.
Dracii lui Creanga sunt atat de umani, incat parca nu-ti vine a crede
ca vin de pe ,,cealalta lume". Unii dintre ei sunt isteti, altii prosti,
sau natarai de-a dreptul. Amestecati, asa cum de altfel sunt si
oamenii!
Danila Prepeleac, chiar daca o mai ,,sfecleste" el cateodata, ii pune
pe acesti incornorati cu botul pe labe. Aici, omul e mai ,,dat naibii"
decat insusi dracul. Diavolii ,,joaca cinstit"; omul Danila, mai istet
din fire, nu-i de aceeasi parere. Pentru el, incornoratii astia trebuie
sa fie invinsi, indiferent de metodele aplicate.
Cu diavolii nu se sta la taclale; dar asta nu pare sa-l afecteze in vreun
fel pe Ivan turbinca. El, cu turbinca lui blagoslovita de insusi
Dumnezeu, ii baga in sperieti pe draci, cu Talpa-Iadului cu tot.
In ceea ce priveste povestile cu draci, Creanga ramane neintrecut;
in opera lui exista ,,o anume maretie a maleficului" (Valeriu Cristea).
Dar chiar asa sa stea treba cu Cel rau?
Oamenii credinciosi se feresc sa-i pomeneasca pana si numele
acestui tartor intunecat.
Povestile au farmecul lor, mai ales cele ale lui Creanga; dar altfel
stau treburile in ...realitate. Sf. Serafim de Sarov spunea despre draci
ca sunt atat de infioratori, incat iti produc sila...Si daca ar fi numai
sila, dar mai e si teama!
Ne amuzam cand citim despre dracii lui Creanga, dar oare tot atat
de simpatici or fi si diavolii din Iadul cel vesnic?... Cu astia din urma
nu cred ca ne-ar place sa stam la taclale!
stefan s. 10 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
grade Celsius, disconfortul din locuinte a fost mai mult decat
teribil. Chiar daca e vremea postului, ca sa-mi mai racoresc
simturile infierbantate, am citit din Creanga. Creanga, cu umorul
lui inegalabil, e scriitorul meu terapeut: la necazuri, suparari,
indispozitii sufletesti etc, citesc din Creanga. Gasesti (sau mai bine
zis, gasesc) in farmacia literara a lui Creanga niste leacuri remarcabile!
Deci, pe o astfel de canicula, am citit din Creanga; micile mele
preocupari literare trebuiau animate cumva.
Creanga e un scriitor pe care il poti citi la orice varsta. Nimeni si
nimic nu te poate opri de a te desfata din harul taranesc de povestitor
al lui Creanga. Personajele prezente in opera lui Creanga sunt vii,
autentice, au coloratura locurilor moldave ale autorului.
Sa luam, de pilda, dracii.
Dracii lui Creanga sunt atat de umani, incat parca nu-ti vine a crede
ca vin de pe ,,cealalta lume". Unii dintre ei sunt isteti, altii prosti,
sau natarai de-a dreptul. Amestecati, asa cum de altfel sunt si
oamenii!
Danila Prepeleac, chiar daca o mai ,,sfecleste" el cateodata, ii pune
pe acesti incornorati cu botul pe labe. Aici, omul e mai ,,dat naibii"
decat insusi dracul. Diavolii ,,joaca cinstit"; omul Danila, mai istet
din fire, nu-i de aceeasi parere. Pentru el, incornoratii astia trebuie
sa fie invinsi, indiferent de metodele aplicate.
Cu diavolii nu se sta la taclale; dar asta nu pare sa-l afecteze in vreun
fel pe Ivan turbinca. El, cu turbinca lui blagoslovita de insusi
Dumnezeu, ii baga in sperieti pe draci, cu Talpa-Iadului cu tot.
In ceea ce priveste povestile cu draci, Creanga ramane neintrecut;
in opera lui exista ,,o anume maretie a maleficului" (Valeriu Cristea).
Dar chiar asa sa stea treba cu Cel rau?
Oamenii credinciosi se feresc sa-i pomeneasca pana si numele
acestui tartor intunecat.
Povestile au farmecul lor, mai ales cele ale lui Creanga; dar altfel
stau treburile in ...realitate. Sf. Serafim de Sarov spunea despre draci
ca sunt atat de infioratori, incat iti produc sila...Si daca ar fi numai
sila, dar mai e si teama!
Ne amuzam cand citim despre dracii lui Creanga, dar oare tot atat
de simpatici or fi si diavolii din Iadul cel vesnic?... Cu astia din urma
nu cred ca ne-ar place sa stam la taclale!
stefan s. 10 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
joi, 9 august 2012
Parintele Arsenie Boca si ,,Patericul romanesc"
Regretatul Parinte Arhimadrit Ioanichie Balan a scris viata Cuv.
Teodora de la Sihla, carte pe care am recitit-o zilele astea. Tot
acest Parinte a scris si ,,Patericul romanesc", o adevarata
,,comoara duhovniceasca", in care sunt aduse in fata cititorului
viata si nevointa a cca 400 de cuviosi si sfinti romani.
O astfel de carte n-ar trebui sa lipseasca din nicio biblioteca a
crestinilor ortodocsi romani. E o mare bucurie - dar si o obligatie
spirituala totodata - sa citesti despre acesti nevoitori ai pamantului
romanesc.
Nu sunt multi cei care au auzit de Cuviosii Paladie Tahigraful,
Spiridon Monahul, Calistrat Sihastrul, Eustatie Protoplastul, Iacob
cel Vrednic, Iov Sihastrul, ca sa numesc numai cativa nevoitori
cuviosi parinti din secolele XV- XVI.
O singura scapare ii gasesc acestui ,,Pateric romanesc", o trecere
cu vederea regretabila, dupa parerea mea: lipsa Parinelui Arsenie
Boca dintre copertile acestei carti remarcabile pentru spiritualitatea
romanesca. Nu stiu exact care sa fie ratiunea acestei omiteri, mai
ales in ultima editie a cartii, cea din 2005, cand nu se mai puteau
invoca anumite motive politice, ca in perioada comunista.
Il consider pe Parintele Arsenie Boca, nu doar un nevoitor de seama
a neamului nostru, ci, asa ca si multi crestini din tara asta, un sfant cu
drepturi depline in ale sfinteniei.
De ce lipseste tocmai Parintele Arsenie Boca din ,,Patericul romanesc",
pentru mine e o mare nedumerire. Dar asta sa fie paguba - si castigul altul:
numele Parintelui Arsenie, intr-un viitor cat mai apropiat , sa apara in filele
calendarului nostru ortodox. Atunci, evlaviei populare pentru acest
sfant parinte i s-ar face dreptate.
stefan s. 09 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Teodora de la Sihla, carte pe care am recitit-o zilele astea. Tot
acest Parinte a scris si ,,Patericul romanesc", o adevarata
,,comoara duhovniceasca", in care sunt aduse in fata cititorului
viata si nevointa a cca 400 de cuviosi si sfinti romani.
O astfel de carte n-ar trebui sa lipseasca din nicio biblioteca a
crestinilor ortodocsi romani. E o mare bucurie - dar si o obligatie
spirituala totodata - sa citesti despre acesti nevoitori ai pamantului
romanesc.
Nu sunt multi cei care au auzit de Cuviosii Paladie Tahigraful,
Spiridon Monahul, Calistrat Sihastrul, Eustatie Protoplastul, Iacob
cel Vrednic, Iov Sihastrul, ca sa numesc numai cativa nevoitori
cuviosi parinti din secolele XV- XVI.
O singura scapare ii gasesc acestui ,,Pateric romanesc", o trecere
cu vederea regretabila, dupa parerea mea: lipsa Parinelui Arsenie
Boca dintre copertile acestei carti remarcabile pentru spiritualitatea
romanesca. Nu stiu exact care sa fie ratiunea acestei omiteri, mai
ales in ultima editie a cartii, cea din 2005, cand nu se mai puteau
invoca anumite motive politice, ca in perioada comunista.
Il consider pe Parintele Arsenie Boca, nu doar un nevoitor de seama
a neamului nostru, ci, asa ca si multi crestini din tara asta, un sfant cu
drepturi depline in ale sfinteniei.
De ce lipseste tocmai Parintele Arsenie Boca din ,,Patericul romanesc",
pentru mine e o mare nedumerire. Dar asta sa fie paguba - si castigul altul:
numele Parintelui Arsenie, intr-un viitor cat mai apropiat , sa apara in filele
calendarului nostru ortodox. Atunci, evlaviei populare pentru acest
sfant parinte i s-ar face dreptate.
stefan s. 09 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
miercuri, 8 august 2012
Intre pustie si comoditate
Ieri a fost sarbatorita Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.
E greu de crezut , cand incerci sa apreciezi in mod rational
lucrurile, ca un suflet femeiesc poate vietui in afunduri de padure
si pustietati. Si totusi, parca anume sa-i contrazica pe cei care il
cauta pe Dumnezeu doar in comoditatea si modernitatea oraselor,
o ,,mana" de femeie a stiut sa duca o viata de adevarat sihastru.
Cu siguranta ca i-a fost tare greu Cuvioasei Teodora; sa lupti cu
foamea, cu pustietatea, cu frigul aspru al iernilor de munte, cu
toate nevointele unei singuratati asumate, asta nu-i un lucru la
indemana oricui. Mai ales a unei femei.
Mie mi-ar fi frica sa raman singur si pentru o noapte in pustietatea
unei paduri. Dar sa-ti petreci asa viata; sa-ti indiguiesti placerile si
bucuriile lumesti si sa-ti deschizi fiinta doar catre frumusetea trairii
in Dumnezeu!
,,Se ruga mult, mai ales citea la Psaltire". Ajunsese ca un stalp de
foc, inaltandu-se dincolo de hotarele lumii materiale.
E lesne de inteles ca o pustietate nu-i un loc caldut si lipsit de griji.
Ce ispite grele si ce diavoli plesnind de atata invidie or salaslui pe
acolo!
Si totusi, o femeie, ca sa-si arate iubirea fata de Dumnezeu, si-a
asumat aceasta vietuire in pustietate. O femeie, urcand cu suflet
barbatesc inaltimile duhovnicesti ale ortodoxiei.
Si noi, in caldura si comoditatea caminelor noastre, abia daca gasim
de cuviinta sa citim, o data pe an macar, Acatistul acestei sfinte.
Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla, roaga-te lui Dumnezeu pentru
noi, pacatosii!
stefan s. 08 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
E greu de crezut , cand incerci sa apreciezi in mod rational
lucrurile, ca un suflet femeiesc poate vietui in afunduri de padure
si pustietati. Si totusi, parca anume sa-i contrazica pe cei care il
cauta pe Dumnezeu doar in comoditatea si modernitatea oraselor,
o ,,mana" de femeie a stiut sa duca o viata de adevarat sihastru.
Cu siguranta ca i-a fost tare greu Cuvioasei Teodora; sa lupti cu
foamea, cu pustietatea, cu frigul aspru al iernilor de munte, cu
toate nevointele unei singuratati asumate, asta nu-i un lucru la
indemana oricui. Mai ales a unei femei.
Mie mi-ar fi frica sa raman singur si pentru o noapte in pustietatea
unei paduri. Dar sa-ti petreci asa viata; sa-ti indiguiesti placerile si
bucuriile lumesti si sa-ti deschizi fiinta doar catre frumusetea trairii
in Dumnezeu!
,,Se ruga mult, mai ales citea la Psaltire". Ajunsese ca un stalp de
foc, inaltandu-se dincolo de hotarele lumii materiale.
E lesne de inteles ca o pustietate nu-i un loc caldut si lipsit de griji.
Ce ispite grele si ce diavoli plesnind de atata invidie or salaslui pe
acolo!
Si totusi, o femeie, ca sa-si arate iubirea fata de Dumnezeu, si-a
asumat aceasta vietuire in pustietate. O femeie, urcand cu suflet
barbatesc inaltimile duhovnicesti ale ortodoxiei.
Si noi, in caldura si comoditatea caminelor noastre, abia daca gasim
de cuviinta sa citim, o data pe an macar, Acatistul acestei sfinte.
Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla, roaga-te lui Dumnezeu pentru
noi, pacatosii!
stefan s. 08 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
marți, 7 august 2012
Drum, cu copaci tot mai putini
Il bati zilnic cu piciorul.
Il strabati, il cunosti aproape pe de rost.
Cu toate acestea, niciodata nu te-ai gandit ca poate fi o
particica din viata ta.
Bat un drum, zilnic, de vreo 20 de ani. Si stii ce e dureros?
An de an, copacii de pe drumul meu sunt tot mai putini. Imi
plac atat de mult copacii incat pe acestia, intalniti zi de zi, ii
socotesc a fi copacii mei.
Putini dintre ei au fost doborati de furtuna; cei mai multi , de
rautatea si de nepasarea oamenilor.
In locul lor, acolo unde era umbra si verdeata, au aparut parcari
si s-au inmultit masini.
Ne civilizam?...Nu.
Un om civilizat nu distruge natura.
Un om gospodar nu-si duce la ruina propria casa.
Ar trebui sa reflectam la acest adevar: fara masini, lumea, cu
toate ale ei, poate sa existe; fara copaci, niciodata.
Avea dreptate Tagore: ,,Copacii sunt efortul nesfarsit al
pamantului de a vorbi cu cerul".
Noi, oamenii, am uitat de mult sa mai vorbim cu cerul.
Dar mai trist e altceva: nu-i lasam nici pe altii sa o faca!
stefan s. 07 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Il strabati, il cunosti aproape pe de rost.
Cu toate acestea, niciodata nu te-ai gandit ca poate fi o
particica din viata ta.
Bat un drum, zilnic, de vreo 20 de ani. Si stii ce e dureros?
An de an, copacii de pe drumul meu sunt tot mai putini. Imi
plac atat de mult copacii incat pe acestia, intalniti zi de zi, ii
socotesc a fi copacii mei.
Putini dintre ei au fost doborati de furtuna; cei mai multi , de
rautatea si de nepasarea oamenilor.
In locul lor, acolo unde era umbra si verdeata, au aparut parcari
si s-au inmultit masini.
Ne civilizam?...Nu.
Un om civilizat nu distruge natura.
Un om gospodar nu-si duce la ruina propria casa.
Ar trebui sa reflectam la acest adevar: fara masini, lumea, cu
toate ale ei, poate sa existe; fara copaci, niciodata.
Avea dreptate Tagore: ,,Copacii sunt efortul nesfarsit al
pamantului de a vorbi cu cerul".
Noi, oamenii, am uitat de mult sa mai vorbim cu cerul.
Dar mai trist e altceva: nu-i lasam nici pe altii sa o faca!
stefan s. 07 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
luni, 6 august 2012
Muntele desavarsirii
Astazi este praznic imparatesc: Schimbarea la fata a Mantuitorului.
Ca sa-si arate Dumnezeirea, Hristos-omul urca un munte: pe cel
al Taborului. Nu la poalele muntelui, sau in alta parte - desi ar fi
putut sa o faca oriunde - isi arata Mantuitorul fata Sa dumnezeiasca
celor trei ucenici ai Sai.
Nu sunt teolog - teologii sunt acei oameni care gusta dumnezeirea
cu lingurita - dar inteleg mesajul evident al lui Hristos: ca sa tinzi
spre desavarsire ai nevoie de osteneala si de suis duhovnicesc.
Ai nevoie - caci si Hristos a avut - de un munte; un munte care e
propria ta viata.
Pana sa urce Golgota, Hristos a suit Taborul lumesc: muntele
desavarsirii.
Acolo, pe varful Taborului, ucenicii Sai ar fi facut trei colibe: pentru
Hristos, pentru Moise si pentru Ilie. Acolo s-ar fi salasluit ei , cu
Dumnezeu si cu Sfintii Sai, impreuna intr-o divina comuniune.
Fiecare dintre noi avem de urcat un Tabor al nostru personal.
Multi refuza, fiindca e grea osteneala. Dar, sa ma contrazica cineva:
ce se castiga in viata fara osteneala?
Pe muntele Taborului, intr-o nefireasca intimitate, Hristos si-a aratat
ucenicilor Sai adevarata Sa fata, slava Sa.
Noi, oameni simpli si pacatosi, putem avea acces la slava dumnezeirii
lui Hristos? Putem, daca dam crezare spuselor Sfantului Ioan
Damaschinul: ,,rugaciunea este aratarea slavei dumnezeiesti".
Ar trebui sa sporim in rugaciune, daca dorim sa ne intalnim cu
Dumnezeu in duh. Daca nu ...
stefan s.
06 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Ca sa-si arate Dumnezeirea, Hristos-omul urca un munte: pe cel
al Taborului. Nu la poalele muntelui, sau in alta parte - desi ar fi
putut sa o faca oriunde - isi arata Mantuitorul fata Sa dumnezeiasca
celor trei ucenici ai Sai.
Nu sunt teolog - teologii sunt acei oameni care gusta dumnezeirea
cu lingurita - dar inteleg mesajul evident al lui Hristos: ca sa tinzi
spre desavarsire ai nevoie de osteneala si de suis duhovnicesc.
Ai nevoie - caci si Hristos a avut - de un munte; un munte care e
propria ta viata.
Pana sa urce Golgota, Hristos a suit Taborul lumesc: muntele
desavarsirii.
Acolo, pe varful Taborului, ucenicii Sai ar fi facut trei colibe: pentru
Hristos, pentru Moise si pentru Ilie. Acolo s-ar fi salasluit ei , cu
Dumnezeu si cu Sfintii Sai, impreuna intr-o divina comuniune.
Fiecare dintre noi avem de urcat un Tabor al nostru personal.
Multi refuza, fiindca e grea osteneala. Dar, sa ma contrazica cineva:
ce se castiga in viata fara osteneala?
Pe muntele Taborului, intr-o nefireasca intimitate, Hristos si-a aratat
ucenicilor Sai adevarata Sa fata, slava Sa.
Noi, oameni simpli si pacatosi, putem avea acces la slava dumnezeirii
lui Hristos? Putem, daca dam crezare spuselor Sfantului Ioan
Damaschinul: ,,rugaciunea este aratarea slavei dumnezeiesti".
Ar trebui sa sporim in rugaciune, daca dorim sa ne intalnim cu
Dumnezeu in duh. Daca nu ...
stefan s.
06 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
duminică, 5 august 2012
Ruga (2)
Macar o clipa
Macar o clipa sa-ti inchin,
Maicuta Preacurata,
Din risipiri, macar putin,
O clipa laudata!
Viclene vremuri m-au sedus,
M-au risipit pe cale...
Putina jertfa am adus
Pe-altarul milei Tale!
Macar o clipa sa-ti dedic
In asfintitul zilei,
Caci fara Tine, nu-s nimic,
Imparateasa milei!
O clipa numai, e putin:
Un strop intr-o valtoare...
Dar clipa mea e doar suspin -
Si mila Ta e mare!
Poezie scrisa in aceeasi data de 18 februarie 2012, seara.
stefan s.
05 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Macar o clipa sa-ti inchin,
Maicuta Preacurata,
Din risipiri, macar putin,
O clipa laudata!
Viclene vremuri m-au sedus,
M-au risipit pe cale...
Putina jertfa am adus
Pe-altarul milei Tale!
Macar o clipa sa-ti dedic
In asfintitul zilei,
Caci fara Tine, nu-s nimic,
Imparateasa milei!
O clipa numai, e putin:
Un strop intr-o valtoare...
Dar clipa mea e doar suspin -
Si mila Ta e mare!
Poezie scrisa in aceeasi data de 18 februarie 2012, seara.
stefan s.
05 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
sâmbătă, 4 august 2012
Despre lucruri inutile
Tocmai m-am intors de la Mall; am fost sa-mi platesc telefonul mobil.
Mall-ul este o cladire imensa, etajata, plina de vitrine si de lucruri
inutile.
Mi-am amintit de mama: Asta iarna, in preajma Craciunului, a intrat
intaia data intr-un astfel de complex comercial. A dus-o fratele meu,
sa-i faca o surpriza... Cand am vorbit cu ea la telefon, mi s-a destainuit:
,,Vai, Doamne, nu credeam ca exista asa ceva!..."
Desigur, un Mall, gatit de Sarbatori, e mai mult decat un spectacol
lumesc obisnuit. Mama mea, o femeie batrana de la tara, a fost mai mult
socata decat incantata. Fiindca, tot ea a concluzionat: ,,Din tot ce-am
vazut acolo, mai baiete, mie nu-mi trebuia nimic!"
Vedeti, cate nimicuri exista intr-un Mall!
O spune un om, care se multumeste cu traiul simplu si lipsit de orice fel
de exagerari lumesti.
Mall-ul e un fel de parada a lucrurilor inutile. Devii constient de acest
lucru numai daca incerci sa-ti deschizi putin ochii sufletului...
Uite, mi-am zis, suntem in postul Sfintei Marii, nu pot sa mananc de
dulce, nu pot sa ravnesc la nimic (nu ca m-as ,,omori" dupa mancarea
fada de aici!); la ce bun un Mall?
Si totusi, la Divertta, intr-un fotoliu, uitat printre rafturile pline de carti si
ascultand naiul lui Ghe. Zamfir, am citit din versurile lui Eminescu...
(Aseaman Raiul cu o biblioteca, spunea Borges, si tare imi vine sa ii
dau dreptate...).
Si mi-am zis, contrazicandu-ma: E bun si Mall-ul la ceva, daca iti ofera
bineplacuta ocazie de a sta intr-un fotoliu si de a uita putin de larma
infioratoare a lumii!
04 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Mall-ul este o cladire imensa, etajata, plina de vitrine si de lucruri
inutile.
Mi-am amintit de mama: Asta iarna, in preajma Craciunului, a intrat
intaia data intr-un astfel de complex comercial. A dus-o fratele meu,
sa-i faca o surpriza... Cand am vorbit cu ea la telefon, mi s-a destainuit:
,,Vai, Doamne, nu credeam ca exista asa ceva!..."
Desigur, un Mall, gatit de Sarbatori, e mai mult decat un spectacol
lumesc obisnuit. Mama mea, o femeie batrana de la tara, a fost mai mult
socata decat incantata. Fiindca, tot ea a concluzionat: ,,Din tot ce-am
vazut acolo, mai baiete, mie nu-mi trebuia nimic!"
Vedeti, cate nimicuri exista intr-un Mall!
O spune un om, care se multumeste cu traiul simplu si lipsit de orice fel
de exagerari lumesti.
Mall-ul e un fel de parada a lucrurilor inutile. Devii constient de acest
lucru numai daca incerci sa-ti deschizi putin ochii sufletului...
Uite, mi-am zis, suntem in postul Sfintei Marii, nu pot sa mananc de
dulce, nu pot sa ravnesc la nimic (nu ca m-as ,,omori" dupa mancarea
fada de aici!); la ce bun un Mall?
Si totusi, la Divertta, intr-un fotoliu, uitat printre rafturile pline de carti si
ascultand naiul lui Ghe. Zamfir, am citit din versurile lui Eminescu...
(Aseaman Raiul cu o biblioteca, spunea Borges, si tare imi vine sa ii
dau dreptate...).
Si mi-am zis, contrazicandu-ma: E bun si Mall-ul la ceva, daca iti ofera
bineplacuta ocazie de a sta intr-un fotoliu si de a uita putin de larma
infioratoare a lumii!
04 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
vineri, 3 august 2012
Cerul din noi
Are Nichita un vers superb: ,,Daca-mi este somn ma fac miros"
(in poezia ,,Dormire", din volumul ,,Maretia frigului").
Sfintii au adormit intru Domnul si au devenit miresme.
Nu-i ceva obisnuit ca un om mort sa miroasa placut, cand starea
de descompunere trupeasca este un proces biologic nu tocmai
potrivit de cercetat olfactiv.
Cum sa miroasa placut un om mort?
De ce, te intrebi mirat, sfintii sa faca exceptie? Cand, din punct
de vedere trupesc sunt si ei oameni, ca noi toti!
Intrebat fiind de ce nu putrezesc moastele sfintilor, un copil a
raspuns: Fiindca sfintii sunt inmormantati cu cerul in ei!
Genial! Ce teolog s-ar fi putut gandi la acest lucru?
Moastele sfintilor izvorasc mir si miresme din indepartatele
gradini ale vesniciei. Moastele sfintilor izvorasc un dor de viata
de dincolo de timp, perceptibil cu toate simturile noastre.
Sfintii nu putrezesc fiindca sunt inmormantati cu cerul in ei!
Nici noi nu am putrezi, nici noi nu am muri cu adevarat, daca am
sti sa inmormantam cerul in noi!
Da, daca am sti...Si ma repet: daca am sti!
Cu adevarat fericiti vor fi aceia care au stiut sa-si faca din propriul
trup, cer - si din lumescul somn, miros!
03 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
(in poezia ,,Dormire", din volumul ,,Maretia frigului").
Sfintii au adormit intru Domnul si au devenit miresme.
Nu-i ceva obisnuit ca un om mort sa miroasa placut, cand starea
de descompunere trupeasca este un proces biologic nu tocmai
potrivit de cercetat olfactiv.
Cum sa miroasa placut un om mort?
De ce, te intrebi mirat, sfintii sa faca exceptie? Cand, din punct
de vedere trupesc sunt si ei oameni, ca noi toti!
Intrebat fiind de ce nu putrezesc moastele sfintilor, un copil a
raspuns: Fiindca sfintii sunt inmormantati cu cerul in ei!
Genial! Ce teolog s-ar fi putut gandi la acest lucru?
Moastele sfintilor izvorasc mir si miresme din indepartatele
gradini ale vesniciei. Moastele sfintilor izvorasc un dor de viata
de dincolo de timp, perceptibil cu toate simturile noastre.
Sfintii nu putrezesc fiindca sunt inmormantati cu cerul in ei!
Nici noi nu am putrezi, nici noi nu am muri cu adevarat, daca am
sti sa inmormantam cerul in noi!
Da, daca am sti...Si ma repet: daca am sti!
Cu adevarat fericiti vor fi aceia care au stiut sa-si faca din propriul
trup, cer - si din lumescul somn, miros!
03 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
joi, 2 august 2012
Ruga (1)
Ajuta-ma!
Ajuta-ma, cand sufletul mi-e trist,
Cand rautatea lumii ma doboara
Si murmur rugi fierbinti, de Acatist -
Ajuta-ma, Fecioara!
Ajuta-ma, cand sufletul mi-e greu
Si-abia ma tine inima-mi pustie;
Ajuta-ma, cand strig si chem mereu -
Ajuta-ma, Marie!
Ajuta-ma, cand cad si sunt trudit,
Cand Cel viclean ispitele-si asmuta;
Cand viclenia, ura m-au ranit -
Ajuta-ma, Maicuta!
Si cand o fi sa trec prin vami de foc,
In curatirea inimii, spre seara,
Sa ma intampini, Maica,-n acel loc
Si sa m-ajuti, Fecioara!
Poezie scrisa in data de 18 febraurie 2012, seara.
02 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Ajuta-ma, cand sufletul mi-e trist,
Cand rautatea lumii ma doboara
Si murmur rugi fierbinti, de Acatist -
Ajuta-ma, Fecioara!
Ajuta-ma, cand sufletul mi-e greu
Si-abia ma tine inima-mi pustie;
Ajuta-ma, cand strig si chem mereu -
Ajuta-ma, Marie!
Ajuta-ma, cand cad si sunt trudit,
Cand Cel viclean ispitele-si asmuta;
Cand viclenia, ura m-au ranit -
Ajuta-ma, Maicuta!
Si cand o fi sa trec prin vami de foc,
In curatirea inimii, spre seara,
Sa ma intampini, Maica,-n acel loc
Si sa m-ajuti, Fecioara!
Poezie scrisa in data de 18 febraurie 2012, seara.
02 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
miercuri, 1 august 2012
Postul Adormirii Maicii Domnului
Gata, a inceput postul Adormirii Maicii Domnului; a Sfintei
Marii, cum se spune la tara.
Ce frumoasa e Maica Domnului!
O icoana a Maicii Domnului e cea mai frumoasa fereastra
deschisa spre cer!
Tocmai am citit la Parintele Iustin Parvu (pacat de aceasta
raceala a parintelui cu Biserica noastra; sau invers, ca nu
stiu cum sta treaba exact): ,,Rugaciunea mamei nu are egal
pe lumea asta."
Da, asa este, rugaciunea unei mame, mai ales atunci cand e
sfasiata de durere pentru fiii sai, nu poate fi intrecuta de nimic;
atunci, rugaciunea ei are valoare de jertfa. Iar jertfa are
intaietate la Scaunul lui Dumnezeu.
Daca rugaciunea unei maici lumesti are o astfel de valoare, ce
sa mai zici atunci de rugaciunea Maicii Domnului?
Revenit din ratacirile mele ateiste, am dat tarziu de bratele
calduroase ale Maicii Domnului. M-am rugat Ei cu reticienta,
crezand ca voi fi alungat si chiar pedepsit pentru toate.
Dar ce mama din lume isi reneaga si isi alunga fiul, chiar daca
acesta i-a gresit in mod repetat? Si atunci, Mama noastra cereasca,
a tuturor celor ce ne rugam ei, cum sa o faca?
Nu m-a lasat niciodata Maica Domnului...Dar nici eu ... n-am
lasat-o in pace! Ani de zile, cu unele exceptii, i-am citit un
Acatist sau doua pe zi...Am deranjat-o; caci asa spunea Parintele
Arsenie Papacioc: Maica Domnului e necajita pe cei care nu ii cer
nimic!
A inceput postul...si ar trebui sa-i cerem Maicii Domnului sa aiba
grija de sufletele noastre pacatoase. Maicuta draga, roaga-te Fiului
tau pentru noi, pacatosii!
01 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Marii, cum se spune la tara.
Ce frumoasa e Maica Domnului!
O icoana a Maicii Domnului e cea mai frumoasa fereastra
deschisa spre cer!
Tocmai am citit la Parintele Iustin Parvu (pacat de aceasta
raceala a parintelui cu Biserica noastra; sau invers, ca nu
stiu cum sta treaba exact): ,,Rugaciunea mamei nu are egal
pe lumea asta."
Da, asa este, rugaciunea unei mame, mai ales atunci cand e
sfasiata de durere pentru fiii sai, nu poate fi intrecuta de nimic;
atunci, rugaciunea ei are valoare de jertfa. Iar jertfa are
intaietate la Scaunul lui Dumnezeu.
Daca rugaciunea unei maici lumesti are o astfel de valoare, ce
sa mai zici atunci de rugaciunea Maicii Domnului?
Revenit din ratacirile mele ateiste, am dat tarziu de bratele
calduroase ale Maicii Domnului. M-am rugat Ei cu reticienta,
crezand ca voi fi alungat si chiar pedepsit pentru toate.
Dar ce mama din lume isi reneaga si isi alunga fiul, chiar daca
acesta i-a gresit in mod repetat? Si atunci, Mama noastra cereasca,
a tuturor celor ce ne rugam ei, cum sa o faca?
Nu m-a lasat niciodata Maica Domnului...Dar nici eu ... n-am
lasat-o in pace! Ani de zile, cu unele exceptii, i-am citit un
Acatist sau doua pe zi...Am deranjat-o; caci asa spunea Parintele
Arsenie Papacioc: Maica Domnului e necajita pe cei care nu ii cer
nimic!
A inceput postul...si ar trebui sa-i cerem Maicii Domnului sa aiba
grija de sufletele noastre pacatoase. Maicuta draga, roaga-te Fiului
tau pentru noi, pacatosii!
01 august 2012,
in postul Adormirii Maicii Domnului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)