Putina ploaie, Doamne!

Pastrez legatura pe mail cu un fost coleg. Prietenul acesta, 
stabilit la tara de ceva vreme, imi vorbeste despre gradina lui, 
in care isi ,,omoara" timpul. I-am spus ca si eu, chiar daca stau 
in Bucuresti, am o gradina ,,a mea" : gradina din fata blocului! 
O gradina, cu pasari, cu pomi, cu ceva verdeata...E minunat sa 
asculti cantec de pasari, in Bucuresti, in racoarea diminetii sau 
la lasarea serii. Simti ca traiesti, ca toate betoanele astea incinse 
de caldura prind viata!
Am grija de pasarile astea, sunt obligat sa le fiu recunoscator: le 
hranesc, le pun apa proaspata. Sarmanele, pe seceta si canicula 
asta (in Bucuresti n-a mai plouat de o luna de zile) unde sa 
gaseasca un strop de apa!...Celor care vin la geam (si sunt destule 
care vin) le racoresc apa cu cuburi de gheata...,,Ca la bar", se 
amuza sotia mea!
Am si o tufa de floarea-soarelui in gradina, pe care o ud regulat.
A crescut langa o buturuga, locul unde se aduna tinerii din bloc si 
mananca seminte. Nu credeam ca semintele coapte mai pot avea 
vitalitate in ele!
Vrabii si gugustiuci la geam - mierle, porumbei, ciocanitori, chiar 
si o cucuvea, in gradina blocului. Cu totii ne perpelim de seceta si 
de canicula.
Anotimpurile trec peste noi, cu bune si rele... Peste oameni, pasari, 
fluturi si pomi...Insa, numai noi, oamenii, ne putem ruga la Dumnezeu 
pentru putina ploaie. Sa nu ne lenevim, sa nu fim nepasatori, ci sa o 
facem cu credinta in suflet!

31 iulie 2012

De la tablita la tableta

Uite, asta da un fapt putin intalnit: in parc, pe o banca, o batrana 
citea. Nu citea dintr-o carte, ci dintr-o ... tableta!
E prima batrana pe care o vad citind o astfel de carte electronica.
Isi  reglase ,,scrisul mare" - si citea netulburata ...
Ne plangem ca tehnologia nu ,,prinde", ca fosnetul indragit al foilor 
de hartie va pune stavila lecturii virtuale. Nu sta treaba chiar asa; o 
dovedeste faptul ca pana si batranii se familiarizeaza cu progresul 
tehnologic.
Cu toate acestea se pune fireasca intrebare: va disparea cartea 
tiparita? Va ajunge ea o simpla ,,piesa de muzeu", sau un obiect 
aflat in atentia colectionarilor?
Cum va arata viitorul cartii tiparite?
Vom citi acatiste si rugaciuni dupa tablete?
Vor ajunge ecologistii sa aiba o asemenea putere, incat hartia sa 
devina o ,,raritate", astfel fiind nevoiti ca si cartile de cult sa fie 
tiparite doar in format electronic?
Mai tineti minte tablitele (nu tabletele!) de altadata? Cine n-a auzit 
de ele?
Parintii mei au invatat carte, mergand la scoala cu tablitele in 
traistuta!...O singura placuta, de care erau legate o creta si un 
burete...Fara carti, fara caiete, fara nici un fel de rechizite.
Ghiozdanul unui scolar de astazi ajunge, cu usurinta, la 7-8 kg.
Nu peste multa vreme, acest ghiozdan voluminos va disparea,
cu siguranta. Toate cartile, toate caietele, toata bibliografia 
scolara vor incapea intr-o tableta!
Usor-usor se vor simplifica toate. Si asa vom ajunge la tablita de 
altadata. Doar ca va fi una electronica si extrem de performanta!
Poate ca se vor gasi multi care vor rade de spusele mele; eu sunt 
convins ca generatile viitoare imi vor da dreptate!


30 iulie 2012

Cinci paini si doi pesti

Multimile, ascultand cuvantul Domnului, flamanzisera trupeste.
Atunci, Mantuitorul le-a zis ucenicilor Sai: 
,,Dati-le voi sa manance.
Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti.
Si El a zis: Aduceti-mi-le aici" (Mt. 14, 16-18).
Si a binecuvantat Iisus cele cinci paini si cei doi pesti si le-a 
dat multimilor. ,,Si au mancat toti si au strans ramasitele de 
faramaituri, dousprezece cosuri pline. Iar cei ce mancasera 
erau ca le cinci mii de barbati, afara de femei si de copii"
(Mt. 14, 20-21).
Duminica de astazi, prin Evanghelia sa, cinsteste aceasta minune 
a Mantuitorului, cunoscuta indeobste sub numele de ,,Inmultirea 
painilor". Mantuitorul nu a neglijat nimic; El hraneste si trupul, dar 
si sufletul omului. ,,Caci nu doar cu paine va trai omul, ci cu tot 
cuvantul ce iese din gura lui Dummnezeu".
Si multimile de astazi? Hrana lor e tot atat de ,,diversificata"? Au 
ele trebuinta, ca si cei din vremurile evanghelice, de hrana painii, in 
aceeasi masura ca si de satietatea Cuvantului?
Hristos, ca un Pastor bun, nu-si lasa turma; si-o mana la pasune 
grasa, unde-i dulce hrana si racoroasa umbra Cuvantului.
Dar exista si cai ratacite, carari intortocheate si, mai ales, multi 
lupi rapitori, care risipesc turma Domnului.
Cinci paini si doi pesti!
De cata putina hrana lumeasca a avut nevoie Hristos, ca sa sature 
mai bine de zece mii de oameni. Noi, cei de astazi, flamanzi cu trupul 
si nesimtitori cu sufletul, macar din faramiturile celor 12 cosuri daca 
am gusta. Sa cautam faramiturile credintei, sa ne desfatam din ele, 
ca sa fim astfel chemati de Domnul la ospatul Sau cel vesnic.
Numai acolo va fi deplina bucuria si satietatea noastra!


29 iulie 2012

Randuri - 5, Ceai si cafea

* ,,Vine cafeaua. Aroma promitand vicii si exotism." (Vasile 
Andru, ,,Muntele calvarului").
Am vreo 10 ani de cand n-am mai baut cafea. Am scapat de 
un viciu...dar m-am lipsit de putin exotism?
* Bacovia: ,,Mai spune s-aduca si ceaiul..."
Ceaiul, cea mai poetica bautura!
Sa bei un ceai fierbinte, iarna, uitat intr-un fotoliu, cu o carte 
in mana...Sa ninga la geamuri - si soare sa fie in carte!
Ce rasfat uman poate fi mai agreabil?
* ,,- Vreti un ceai de verbina? sau de tei? sau de musetel?
- Orice ... Un ceai...
- Am apa clocotita la bucatarie. Intr-o clipa e gata. (Andre 
Gide, ,,Pivnitele Vaticanului").
Cum o fi la gust ceaiul de verbina? N-am baut niciodata...
Verbina, planta poetica, strecurata drept rima de Arghezi in 
versuri cu miere si albine...
* ,,Mai sorb un gat de cafea. E buna trasnet! Ardelencele 
astea au invatat sa faca pana si cafea! Nu exista smecherie pe 
lume la care sa nu se priceapa ardeleanca..." (Vasile Andru, 
,,Muntele calvarului")
,,Un gat de cafea"? - suna putin cam bahic! Cred ca mai potrivit 
ar fi fost ... o gura de cafea.
* Imi amintesc de prima mea ceasca de cafea: am baut-o inainte 
de Revolutie. Aveam vreo 23 de ani, pe atunci. O cafea neagra 
si tare. Cafea naturala, braziliana, facuta chiar la CENTROCOP,
unde se descarca si se distribuia importul... 24 de ore am fost 
zombi. Aveam ochii cat cepele si in urechi imi tiuia o muzica 
stelara. Din acel moment, vreo 5 ani n-am mai baut cafea!
* Inchei tot cu niste cuvinte ale lui Vasile Andru: ,,Il gasesc pe 
Antonie (pustnicul - n.m.) trebaluind langa coliba. Bucuros de 
intalnire, imi face un ceai."
Mi-ar place sa beau un ceai cu un pustnic, asa intr-o intimitate 
duhovniceasca. Un ceai si un pustnic, care sa-mi vorbeasca 
despre frumusetea lui Dumnezeu!

28 iulie 2012

Eva, marul si sarpele

Oltenii, hatri cum sunt ei, au o legenda cu privire la ispitirea in 
Rai a primilor oameni. Se stie, primii oameni traiau in Rai ca-n 
,,sanul lui Avraam". Numai Diavolul, el singurul crapa de necaz 
si spumega de invidie.
Zice legenda: ,,Cand vazu cata fericire cazuse pe capul oamenilor,
dracu cazu pe ganduri." Si atunci i-a venit ideea ispitirii...Sa incerce?
Daca da, cu cine sa inceapa?...Adam parea mai greu de corupt, era 
plin de credinta, era ca o ,,cruce intreaga"(frumoasa exprimare!).
Eva? de ce n-ar incepe cu ea? Credinta ei nu parea a fi atat de
puternica - si mai era si ,,slaba de curele".
In sfarsit, sta Diavolul pe ganduri; se codeste, se rasuceste, pana 
cand, intr-un final, se hotareste: ,,Ia sa incerc, ce-o fi o fi!"
,,Si se facu dracul un sarpe mare si frumos ca un voinic, cu niste 
solzi galbeni de aur ce straluceau ca sfantul soare, nu alta! O porni 
el agale spre gradina raiului, unduindu-se mladios prin iarba verde si 
frumoasa, fasaind cum fasaie fustele dupa o cucoana d-alea din 
Bucuresti!" - Cica nu au imaginatie oltenii astia!!
Si asa, ca un mare crai, s-a strecurat Cel Rau in Rai, ,,si se incolaci 
bine frumos pe dupa pom si incepu a suiera, cum suiera un voinic de 
dragoste".
Adam dormea, dar Eva era treaza. Vazandu-l pe sarpe asa aratos, 
s-a dat in vorba cu el. (Au deptate Sfintii Parintii, cu dracul nu se sta 
la taclale!).
Sarpele, voinic frumos; marul ispititor...gata beleaua!
,,Na barim de gusta, ca n-o fi foc!" - Si n-a fost foc, nu inca,... ci mult 
amar!
,,- Da-i si lui Adam! zise sarpele.
- Apoi, Adam doarme. Cum sa-i dau?
- Nu e nimica. Stoarce-i pe gat must."
Si gata, asta a fost. Asa spune legenda olteneasca.
Si mai spune legenda, ca dupa ispitire: ,, Poamele din pomi pierira 
impreuna cu pasari cu tot, florile si ierburile se vestejira si paraiele 
secara. Gradina ramase pustie, si pustie o fi pana in ziua de azi!"

27 iulie 2012

Ultima poveste

Daca v-ar intreba cineva: Cand ati citit ultima poveste? - ce 
i-ati raspunde?
Ati pufni in ras, l-ati repezi, sau l-ati lasa pe acel cineva in apele 
sale?
Oamenii fug de povesti, cum fug, de altfel, si de copilarie. Exista 
o graba, neinteleasa pentru mine, a maturizarii. Copii de astazi 
vor sa ajunga cat mai repede adulti, pe cand adultii vor sa ramana 
numai si numai adulti.
Un adult e un om serios, cu mustati rasucite, cu telecomanda in 
mana, sau cu nasul adancit in ziar. El merge pe strada, tantos, sau 
adus de spate, dupa caz, uitand ca, in jur, mai exista fluturi, pomi 
si pasari.
Copilul, viitorul adult, il imita pe actualul adult. El vrea sa fumeze, 
el vrea sa injure, el tine mortis sa arate ca un ... om adevarat!
Fetitele se rujeaza si poarta fuste scurte; baietii mesteca guma si 
scuipa pe strada, voiniceste...Si toti se uita la televizor, dupa 
modele, sau se adancesc in realitatea virtuala a calculatorului.
Acolo unde nu mai exista povesti, ci tot felul de monstri, cat mai 
hidosi, cat mai inarmati si care de care mai hotarat sa darame 
lumea din temelie...Tata la televizor, unde curg, cu nemiluita, 
picioare, pumni si focuri de arma; copilul, la calculator, adancit 
in RV(realitatea virtuala).
Primul, un adult fericit ca e adult; celalat, un copil care invata sa 
devina adult. Despre carti, despre copilarie, despre povesti...
altadata!
Cand ati citit ultima poveste, oameni buni?... Nu-i asa ca nu mai 
tineti minte?
Sa nu cumva sa o cititi pe cea scrisa de mine mai sus, ca n-o sa 
va placa...E prea trista!
        (Randuri vechi, din Caietul ,,Copilarie, povesti, copilarii...")


26 iulie 2012

Cartile si intunericul lor

Are Borges o carte al carui titlu iti atrage atentia: Cartile si 
noaptea. 
Borges ajunsese orb si mai era si ateu (eu as zice agnostic); 
de aici si noaptea din titlul cartii sale.
Multe carti conduc la o anumita orbire sufleteasca; umbrele 
din lecturile lor se intind peste sufletul cititorului, asemenea 
unei eclipsei de soare intr-o dimineata frumoasa de vara.
Nu e cazul cartii lui Borges, desi, poate ca te-ai fi asteptat sa 
fie asa.
O eclipsa de soare e spectaculoasa; atrage privirea, infioara 
placut simturile; dar, daca intreaga zi ar fi o insiruire de eclipse, 
cum ar fi?
Sunt carti in care salasluieste o noapte vesnica, fara macar 
intrezarirea unui licarit de stea.
In genere, cartea e un lucru mort; prinde viata doar atunci cand 
isi intalneste cititorul. Tot Borges a spus-o...Ce viata sa prinda 
o carte plina de intuneric?
Se stie:  cea mai vie carte este Sfanta Scriptura. Lectura ei e 
una solara, intretine viata; litera ei e para de foc pentru cei 
iubitori de lumina.
Mai exista carti vii: Patericul, Filocalia, Vietile sfintilor si multe 
altele. Dar nu numai in sfera religiosului se poate vorbi despre 
cartile vii; astfel de carti ar trebui sa gasesti pe raftul oricarei 
librarii intalnite in cale. Ar trebui...
Cartile scrise astazi, in genere obtureaza lumina si pun in evidenta 
umbrele, noaptea si intunericul ei.
Sa nu uitam: viata fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie o carare de 
lumina. Si pentru noi, dar si pentru altii.
Cu o carte moarta sub brat, unde va duce drumul vietii noastre?
       (Din Caietul ,,Pornind de la Borges, cu simplitate")


25 iulie 2012

Randuri - 4, Despre intelepciune

* Intrebare: Cum a devenit omul intelept (filosof)?
Raspuns: Privind cerul!
Si, in cer, cine locuieste in cer?
* Mantuitorul: Fiti intelepti ca serpii!
Sarpele, taratoarea asta nesuferita, a fost intelept cand i-a 
ispitit pe primii oameni?...A insela si ispiti pe cineva inseamna 
a fi intelept?
* Poate fi socotita si ignoranta un antonim al intelepciunii?
Spunea cineva: ,,Ignoranta nu este inocenta, ci pacat."
* Blaga: ,,Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant."
Daca esti cu adevarat intelept, nu aduni comori pe pamant, ci 
in cer!
* Nu stiu ce este intelepciunea; dar cred ca orice intelept ar 
trebui sa se regaseasca in vorbele atribuite lui Socrate: ,,Stiu 
ca nu stiu nimic". In fata intelepciunii divine ramanem cu totii 
niste amarati de viermi cugetatori.
* Mantuitorul: Nu va asemanati inteleptilor acestor vremi!
Intelepciunea lumeasca nu valoreaza nici cat o ceapa degerata,
daca nu te invata sa urci macar cateva trepte spre cer.
* Din intelepciunea indiana: 
,, Cine nu stie si nu stie ca nu stie e prost: ocoleste-l.
Cine nu stie si stie ca nu stie e nestiutor: invata-l.
Cine stie si nu stie ca stie a adormit: trezeste-l.
Cine stie si stie ca stie e intelept: asculta-l."
Intr-adevar, asculta-l; dar vedeti: sa nu va cuprinda, pe 
amandoi, ingamfarea!
* Sa cauti sa te convingi ca nu esti intelept, iata o dovada de 
intelepciune.
Fiindca nu exista intelepciune care sa nu fie strans legata de 
modestie si smerenie.
* Spunea Anaxagora: ,,Omul e inteligent pentru ca are o 
mana''...Da, mai ales daca a invatat sa faca cu ea semnul crucii!

24 iulie 2012

Cu Pruncul in brate

Zilele trecute, avand anumite treburi la Facultatea de Sociologie, 
am intrat in biserica Schitului Magureanu. Am intrat sa las un 
acatist de multumire catre Dumnezeu, fiindca mi-a ajutat fiica sa 
intre la facultate...Si cate altele nu mai face Dumnezeu pentru noi!
La pangar, o maicuta tanara, subtire si serafica, ca o floare de 
sanzaiana. O maicuta cam de aceeasi varsta cu fiica mea.
De cand ma stiu am avut o mare admiratie pentru fetele tinere 
care imbraca, nesilite de nimeni, haina cernita a manastirii.
Culmea, nu calugarii tineri m-au impresionat, desi si aici e vorba de 
aceeasi jerfa, ci maicutele tinere. De ce anume, n-as putea spune...
Poate, - da, cred ca asta e, m-am luminat chiar acum cand scriu 
aceste randuri -, femeile jertfesc, nu doar dragostea, ci si maternitatea 
lor, atunci cand se includ in obstea unei manastiri.
Nu stiu daca exista femeie care sa nu-si doreasca sa stranga in brate 
propriul ei prunc!...Si totusi, maicutele tinere sunt indepartate de la 
aceasta bucurie, de la aceasta indatorie tipic feminina.
Cred ca aici era problema mea. Acum sunt sigur ca de aceea ma 
impresioneaza maicutele tinere,  in hainele lor cernite, de albine 
duhovnicesti.
Scriu aceste randuri, si privirea imi cade pe icoana Maicii Domnului.
Tine in brate un Prunc; pe cel mai frumos Prunc din lume!
Si cat de tanara era Maica Domnului atunci, in vremurile de inceput 
ale Evangheliilor!...
Si dintr-o data m-am lamurit: Da, si maicutele tinere au parte de 
maternitate!
De cate ori, in chip nevazut, le-o fi pus Maica Domnului pe Pruncul 
Hristos in bratele lor feciorelnice!!
Si ce bucurie poate fi mai mare decat aceea sa stii ca poti sa-L porti pe 
Iisus in bratele tale!


23 iulie 2012

Miros de canepa si Ora et labora

,,Si trec printre campuri cu canepa."
Am terminat Muntele calvarului, romanul lui Vasile Andru.
In copilarie, satul meu era inconjurat de lanuri de canepa. 
Canepa inalta, viguroasa, cu miros intepator si specific, pe 
care noi copiii, asa ca si Nica a Petrei, cel din Amintirile lui 
Creanga, o tavaleam in joaca, spre disperarea mai marilor 
de la CeAPe.
Pe dealuri, in unii ani, se leganau in vant scufiile imbujorate 
ale macilor de cultura. Nu stiam, pe atunci, de droguri, de 
opium, de astfel de apucaturi nocive...si occidentale. Uneori, 
cand copiii erau agitati, cand aveau insomnii, sau erau chinuiti 
de tot felul de dureri si nelinisti, parintii, stiutori de leacuri babesti,
le dadea sa bea ceai de seminte de mac. Astfel deveneau calmi, 
dormeau linistiti si nimeni nu i-ar fi acuzat pe bietii oameni ca, 
Doamne fereste! si-ar fi drogat odraslele...
Am terminat de citit Muntele calvarului.
,,Prin fereastra navaleste miros de canepa."
Scriitorul Vasile Andru, plecat fiind in interes jurnalistic, intr-o 
zona petroliera, pentru a lua o declaratie unui muncitor de la 
sonde acuzat de o crima, este chestionat la plecare de conducerea 
schelei:
,,Ce v-a placut la noi?
Mirosul de canepa..."
Si, asa cum se facea candva in comunism, mai mult formal, se 
intelege, vine si a doua intebare:
,,Ce critici ne aduceti?
Munciti prea mult. Cei vechi au zis: Daca nu te rogi, degeaba 
muncesti. Ora et labora."
Mirosul de canepa din copilaria mea. Ati taiat vreodata, cu secera,
pe o caldura infernala, canepa inalta de trei metri, urzicatoare si cu 
miros intepator? Daca nu, nu ati pierdut mare lucru. Poate doar ca 
ati fi inteles mai bine ce trebuie sa fi simtit negri aceia de pe plantatiile
Lumii Noi. Caci din lecturi, oricat de reusite ar fi ele, e mai greu de 
inteles.


22 iulie 2012

Lupul lui La Fontaine

L-am ascultat pe Bernard Pivot invitat la ,,Profesionistii". 
Ce frumoasa e limba franceza vorbita de un literat francez!
Mi-am notat doua citate apartinand lui Bernard Pivot:
,,Sa citesti inseamna sa traiesti!" si
,,Sa tii o carte in mana e o placere!".
In copilarie, B. Pivot avea in casa doar doua carti: Micul 
Larousse si Fabulele lui La Fontaine. ( Ce mult se potriveste 
aceasta remarca cu spusele unui critic francez din secolul al
XIX-lea Desire Nisard: ,,Daca cineva n-are decat doua carti 
in casa, una dintre ele trebuie sa fie sigur a lui La Fontaine").
Dupa ce s-a terminat emisiunea, am tras din raftul bibliotecii 
Fabulele lui La Fontaine. Cele 12 carti, traduse de Aurel Tita 
si aparute la noi in 1958, la ESLA.
Am citit, pe nerasuflate, primele doua carti.
Ma intreb acum, la un anumit ceas al vietii, ce ar fi insemnat 
copilaria mea fara fabulele lui La Fontaine?
Cat de importanta e literatura in viata unui om!
In copilarie l-am invatat pe La Fontaine pe de rost, dupa ce 
am citit si rascitit cele vreo 25-30 de fabule cat continea carticica 
mea. Si atunci, ca si astazi, cea mai interesanta fabula ramane 
pentru mine ,,Lupul si barza".
Se stie, La Fontaine a fost un poet al stilului desavarsit. Iar Aurel 
Tita a fost un talamacitor iscusit, cel mai bun traducator al nostru 
din La Fontaine.
Fabula e senzationala, mai ales prin jocul delicat al cuvintelor:


Grozav mananca lupii de mult si de urat!
Poftit, o data, la un praznic,
un lup lihnit, mancau napraznic,
     s-a lacomit atat, incat, 
     i s-a infipt adanc in gat,
     un ciot de os cam tapligos.
Dar, spre norocul Dobitocului,
s-a nimerit prin partea locului
     o Barza, care i l-a scos.
          Barza, gata, 
          cere plata.
- Iti mai arde si de saga?
Scapi din gura mea intreaga
si mai vrei, acum, pitaci?
Zau, cumatra, stii ca-mi placi?...
Sterge-o, rogu-te, degraba!
Si sa nu-mi mai cazi in laba!"


21 iulie 2012

Vecini de calendar

Ieri a fost ziua Sf Serafim de Sarov; astazi este ziua Sf. Prooroc Ilie

Tesviteanul. Doi sfinti invecinati in calendar, uniti prin acelasi Dumnezeu,

dar separati de veacuri de istorie si de pecetea a doua Testamente.

Semne de foc, cum ar zice astrologii, cei doi sfinti poarta in sfintenia lor

flacara vie a Duhului Sfant. Sfantul Prooroc Ilie a inchis cerul, a chemat

din cer Puterea lui Dumnezeu care a mistuit jertfele aduse idolilor, a

injunghiat pe proorocii mincinosi ai idolilor pagani. Fire iute, de foc,

razboinica, nesuferind nedreptatea, intr-un cuvant avand toate calitatile

unui mare om credincios si traitor sub rigoarea Vechiului Testament, Sf.

Ilie  Tesviteanul se deosebeste radical de Sf. Serafim de Sarov. Cu ochiul

liber se poate vedea  progresul spiritual facut de sfintenia Noului Testament.

Legea iubirii si a iertarii, adusa de Hristos si propovaduita de Sfintii Apostoli

prin Evanghelii, a dat sfinteniei un alt inteles. Incrancenarea  traitorilor in

Dumnezeu ai Vechiului Testament a disparut; sfintii Noii Legi au imbracat

vesmintele bunatatii si smereniei, spre folosul lor, dar si pentru izbanda

duhovniceasca a rugatorilor catre ei.

Focul, care la Proorocul Ilie e mistiutor de jertfe paganesti si distrugator de 

necredinta, la Sf. Serafim de Sarov e aducator de bunatate si de pace

launtrica. Oare nu acelasi foc al Duhului Sfant a avut bucuria sa vada

Motovilov, acolo, in poiana sihastriei, sub ninsoarea unei ierni dintr-o data

ineficienta termic? Oare Sf. Serafim, care stim ca nu avea deloc un trup

firav, nu ar fi putut cel putin sa se apere atunci cand a fost atacat de acei

talhari?

Sfintii Noii Legi sunt sfinti ai dragostei si ai iubirii sufletesti, ai iertarii  si ai

nerazbunarii; ei l-au cunoscut pe Hristos si au trait in Hristos. Ei sunt

dovada vie ca Hristos doreste altceva de la noi, ca nu mai suntem

contemporani cu rigorismul si vindicativitatea Vechiului Testament, ca alte

legi sunt scrise acum in Cartea Vietii. De aceea si lecturile crestinilor de azi

pornesc dinspre Noul Testament spre cel Vechi, pentru ca intelegerea sa fie

deplina si folositoare sufletului omenesc.

Avem in fata noastra doi  sfinti mari, pe care ii cinstim si ii iubim deopotriva,

de la care invatam ca Dumnezeu e unic, iar crestinismul s-a desavarsit intru

Hristos.

Un crestin care, astazi, cand Legea iubirii si a iertarii se identifica insusi cu

crestinismul, vine si argumenteaza: ,,ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”,

ca doar asa scrie in Biblie, acela n-a inteles nimic din crestinism.

Ce bine ca avem in calendarul ortodox mari sfinti invecinati, pentru ca asa

putem intelege mai usor evolutia spirituala  a celor iubitori de Dumnezeu.

20 iulie 2012

Randuri -3, Un joc de maini

* Stire la TV: ,,brutarii dau vina pe granari..."
Nu-i inteleg...Painea noastra ,,cea de toate zilele" a devenit 
atat de sintetica!...Pe chimisti nu-i acuza nimeni?
* ,,Unii spun ca omul se poate cunoaste dupa ochi, ori dupa 
maini...". Vasile Bancila in Note despre Gheorghe Anghel.
Si tot Vasile Bancila: ,,Cultura si civilizatia sunt ca doua 
trenuri care merg pe doua linii paralele si in directii opuse. Pe 
masura ce civilizatia creste, cultura scade." Progres tehnic,
regres spiritual...Castigam, sau pierdem?
* Acelasi Vasile Bancila: ,,Caci mainile pot fi o magie. Nu 
toate...".
Mainile mamei tinandu-si pruncul in brate. Mainile tatei 
asudate de munca. Mainile lui Dumnezeu modeland lutul  si 
dandu-i viata. Tot ce exista nu-i altceva decat un joc de maini!
(Asta e si titlul unei poezii ale mele).
* ,,Nimic nu tine in veci: orice bucurie se spulbera si orice 
mahnire se uita!" (,,O mie si una de nopti", prima carte). Chiar 
si cele o mie si una de nopti ale vieti se vor sfarsi candva...
* ,,Trebuie sa marturisesc ca nu-mi place prea mult sa citesc...
Cu asta m-am descalificat cu totul in ochii dumneavoastra!
- Nu, doar ca va plang: in felul acesta va lipsiti de mari bucurii."
(Andre Gide, ,,Pivnitele Vaticanului").
Da, e o mare bucurie sa citesti!


19 iulie 2012

Un vers nemuritor

Nu stiu daca exista o istorie a versului; a versului izolat, luat 
din contextul unor poezii si studiat separat.
Sper ca nu deranjez pe nimeni, mai ales pe literati, cand afirm 
ca poezie s-a scris din destul in lumea mare, versuri bune mai 
putin! 
Ca sa scrie un vers bun, un vers nemuritor, un poet munceste 
pe rupte. Inspiratia nu vine de niciunde, ea e rezultatul unei 
munci asidue, careia poetul ii dedica energiile sale sufletesti.
Ca sa defineasca un vers din poezia Luceafarul, Eminescu a 
apelat la 10 variante. E vorba de vesul ,,O prea frumoasa fata".
Iata variantele:
- O fata luminoasa;
- O pasare de fata;
- O maica preacurata;
- Un canaras de fata;
- Un ghiocel de fata;
- Un gungure de fata;
- Un soi frumos de fata;
- O mult frumoasa fata;
- Un vlastarel de fata;
- O dalie de fata.
Pentru cele 60 de poezii, pe care Eminescu le-a incredintat 
tiparului, s-au pastrat 6000 de pagini de manuscrise!
Inspiratia si geniul nu sunt suficente. E nevoie si de multa truda,
altfel nici un poet nu va reusi sa scoata versuri nemuritoare din 
propria sa pana.

18 iulie 2012

Fabula politica

8.     Fabula:
Ilustrul La Fontaine a trait in secolul al XVII-lea. Cu toate
acestea – lucru de mirare – a auzit de Basescu!
Desigur, un Basescu mai straveziu, mai literar, mai alegoric,
abia intrezarindu-se din ceata departarilor.
I-auzi:
Cica, intr-o mlastina, broastele, ,,urandu-li-se cu democratia”,
au cerut lui Joe sa ,,le azvarla din cer un rege pasnic”.
Si Zeus, milos din fire, le-a aruncat in mlastina o grinda de
lemn. Un Rege Lemn-Tanase! Nu vede, nu aude, sa faca
fiecare ce vrea…ca-i doar democratie!
(Sa fi fost Lemnul asta …Iliescu, sau Constantinescu?…
Numai Joe stie!).
Si ce-au facut broastele?
,,I se urcara multe in spinare,
ca Voda le-ndura cu resemnare”.
Apoi, plictisite, au inceput cu toate sa oracaie si sa ceara
un Rege mai acatari, mai de Doamne-ajuta, ca asta-i prea
moale si lasa-ma sa te las!
(Pana la Basescu, de la Ceausescu incoace, ne plangeam
ca Presedintele tarii face doar figuratie!).
Milos, Stapanul cerurilor ,,le-a harazit de data asta un Cocor”.
Asta – Basescu-Cocorul, zis Chiorul – le inghitea pe unde le
prindea…Nemultumite, broastele s-au revoltat in mlastina
lor sociala. Numai in Piata Universitatii, cata larma au facut!
Degeaba… Destinul a ramas batut in cuie. Si Zeus le-a zis:
,,De-acum, nechibzuitelor, rabdati
si regele cel aprig vi-l pastrati
sa nu dati peste altul si mai rau!”

Mai exista o ,,morala”: Oare Cocorul-Chiorul citeste fabule?
Si o intrebare: Putem da ,,peste altul si mai rau”?
Doamne fereste!

17 iulie 2012

Nopti tropicale, bine ati venit!

Suntem la jumatatea lunii iulie.
Noaptea canta greierii, ziua - ciresarii sau cicadele. Cantec 
neintrerupt si caldura, cat cuprinde!
Verile blande, verile de altadata, au devenit de mult amintire.
Mi-e dor de ele, asa cum mi-e dor  - vorba poetului - de 
zapezile de altadata, cele din copilarie.
Dupa asemenea calduri nu m-as mira ca, la prima ploaie, sa 
vad cum rasare in gradina blocului un bananier, iar pe cheiul 
Dambovitei, sa faca umbra cativa palmieri sau cocotieri.
Prea s-au schimbat toate; nici oamenii nu mai sunt ce au fost 
altadata, nici natura nu mai este aceeasi. Din ce in ce verile 
sunt mai toride si oamenii tot mai nepasatori fata de natura.
Acuzam natura de tot felul de ifose si capricii uitand ca in cea 
mai mare parte vina e a noastra, a oamenilor.
Ieri a fost cea mai calduroasa zi a anului: 40 de grade, la umbra!
Blocurile din Bucuresti au devenit adevarate cuptoare; in ele ne 
perpelim ca puii rumeniti la rotisor.
Caldura ziua, caldura noaptea. Cu caldura sufleteasca stam mai 
prost...
Nopti tropicale, bine ati venit!


16 iulie 2012

Ce mai, caldura mare!

Doi mosi batandu-se...Pareau doi cocosi batrani si naparliti. 
Penibil spectacol!
Cei din jur se amuzau; hainele sfasiate, ochii invinetiti, sangele 
siroind, toate pareau o joaca pentru ei.
Mosii astia isi carau pumni, cu o vigoare greu de imaginat pentru 
varsta lor. Motivul acestei incrancenari violente? Nu cred ca 
vreo babuta, caci asa se zice: cautati femeia!
Ca veni vorba de femeie, alt spectacol: In intersectie, doua femei,
doua tate, cu limbaj de mahala, s-au luat la cearta. Apoi s-au 
snopit in pumni si picioare. Motivul? unul pueril: un mic incident in 
trafic...Bataie cu injuraturi, ca la usa cortului.
Cineva, o femeie dintre acei gura-casca, m-a indemnat:
- Interveniti, domnule, si le despartiti...Doar sunteti barbat!
Am ripostat:
- Credeti ca ele sunt femei?...Nu s-ar zice.
Femeia la volan, fara doar si poate ca imprumuta ceva din 
aroganta barbatului mitocan.
Canicula asta ne-a ravasit pe toti. La unii dintre noi, excesul de 
caldura scoate la iveala, de prin tot felul de cotloane intime, 
apucaturile violente si animalice.
Si vara abia a inceput cu adevarat. Si se anunta caldura mare...
Si unii dintre noi au uitat ca e buna si rabdarea la casa omului.


15 iulie 2012

Nevoia de vis

M-am marturisit cuiva:
- Cred ca cea mai frumoasa carte din lume este cea a lui Lewis 
Carroll, Alice in Tara Minunilor.
- Cum? s-a mirat acea persoana...De unde ai mai scos-o si pe 
asta?!
- E o carte...universala. Poate fi citita, cu aceeasi pasiune, intre 
5 si 99 de ani. Si de fiecare data te va incanta si mai mult... 
Cartea asta e o capodopera!
Respectiva persoana m-a privit cu suspiciune.
- Cred ca ai dat in mintea copiilor, mi-a zis.
Apoi: - Mie nu mi-a placut cartea asta. Am citit-o cand eram 
copil...E o carte mai mult decat ciudata!
- Reciteste-o, am sfatuit-o, si mai vorbim.
Putine sunt cartile, si ma refer aici la capodoperele literaturii 
universale, care sa poata fi citite la orice varsta. Pentru persoana 
cu care intrasem in dialog, cea mai frumoasa carte era socotita a 
fi ,,Razboi si pace".
- Poti a-l citesti pe Tolstoi, la 5 ani? am intrebat.
- Nu, e prea greu.
- Dar la 90 de ani?
- Da.
- Nu cred, am zis. Un asemenea cartoi va avea darul sa te 
plictiseasca atunci. Se stie doar, batranii isi pierd repede rabdarea.
      Si in alt registru acum:
- Visezi la 5 ani?
- Da. 
- La 40 de ani?
- Da. 
- La 90 de ani?
- Desigur...visezi mereu.
- Atunci, daca visezi si iti mai place si literatura, iata cartea de care 
ai, intotdeauna, nevoie: Alice in Tara Minunilor! 
Ca sa fie fericita, fiinta umana are nevoie de vis.
Trebuie, e obligatoriu sa visam mereu!


14 iulie 2012

Note de lectura - 2, Un om inflorit

Din Romania literara - revista mea de suflet - nr. 23/2012:
Alex. Stefanescu in ,,Scripta manet": ,,Iti trebuie in vremea 
noastra, un mare noroc ca sa gasesti pe cineva cu care sa 
poti sta de vorba." Asa este. Cu exceptia politicii si al tuturor 
nimicurilor; la temele astea gasesti oricand convivi.
Un aforism: ,,Singuratatea lui Dumnezeu este pe pamant, nu 
in cer" ( George Dragescu, Greierul merita sa cante").
Gheorghe Grigurcu face referire la versurile lui Adrian Alui 
Gheorghe, care aduc un elogiu ...injuraturii (volumul ,,Cucuta"):
,,Sa injuri tot"! Si urmeaza injuraturile spumoase, pe care 
n-are nici un rost sa le reproduc aici.
In ,,Poemul saptamanii", ,,Fumand pe malul Styxului", Radu 
Carneci - de cand n-am mai auzit vorbindu-se despre acest 
poet - afirma: ,,bine-i a trai/chiar daca esti mort!" - Cate suflete 
moarte in trupuri vii!
Succint, cum ne-a obisnuit de multa vreme, Livius Ciocarlie 
marturiseste: ,,Iar imi gasesc trasaturi comune cu oameni mari.
De randul asta cu Marquez. Tufa la matematica, la fel ca Jung.
In plus: slab la ortografie." Si eu am astfel de ,,trasaturi comune";
deci as putea intra in randul elitei literare!!
Paul Aretzu in Psalmul 22: ,,Credinciosul este un om inflorit", sau 
,,sufletul meu este iedera lui Dumnezeu." Astfel de versuri izolate 
au nepretuitul merit de a-mi mangaia, cu delicatete, sufletul.
Inchei aceste note cu salutul Domnului N. Manolescu din Editorialul
,,Suferintele criticii": A bon entendeur, salut! 


13 iulie 2012

Randuri -2, Oul lui Brancusi

* A spus si Marx o vorba inteleapta: ,, fiecare secol produce 
proprii sai oameni primitivi". Cat mai exista politica, 
primitivismul nu va disparea, ba dimpotriva.
* ,,Cunoastem facand." Cum sa stii, sa cunosti, daca nu 
intreprinzi ceva!...Si a gandi inseamna a face!
* ,,Eu n-am sa laud ce nu vreau sa vand!" (W. Shakespeare- 
Sonetul XXV)...In ziua de astazi se vinde totul...Priviti in jur 
si veti vedea cata reclama se face lucrurilor de nimic! Totul 
pentru trup; pentru suflet, nimic!
* ,,Gandurile rele sunt dusmanii lui Dumnezeu"(Sf. Marcu 
Ascetul). Uite asa ne invrajbim noi cu Dumnezeu!
* In toate exista gratie sau uratenie, asa scrie Platon, in 
Republica, III, 401...Putina introspectie - si vei vedea 
uratenia! Nu-i neaparata nevoie sa cercetezi prea departe...
de casa! 
* Despre nobletea sculpturii la Vasari: ,,intaia sculptura 
fiind insusi omul facut de Dumnezeu, Atotstapanitorul".
Si tot Giorgio Vasari: Desenul este ,,parintele celor trei 
arte ale noastre, arhitectura, sculptura si pictura".
* Invidia este o stare de slabiciune si putinatate sufleteasca.
Un proverb spune: A invidia inseamna a te recunoaste 
inferior!
* Scarabeul se hraneste cu excremente. Si totusi a fost 
atat de venerat de vechii egipteni.
* Brancusi: Am studiat asadar oul: toata invatatura mea 
se trage de aici.
Oul lui Brancusi!


12 iulie 2012

Randuri -1, Noroi si nuferi

* Ei dracie, nu cumva nadusesti! - Cicikov in ,,Suflete moarte". 
Grozav mai put unii!
Statistic vorbind, suntem tara din UE care apelam cel mai putin
 la sapun!
Dupa o calatorie in mijloacele de transport in comun, te intorci 
acasa cu ficatul ravasit...
* ,,Sunt fericit: iubesc si sunt iubit!" (Sonetul XXV).
O simpla (simpla?) intrebare: Pe cine iubea W. Shakespeare? 
Si ma refer aici la sexul persoanei iubite.
* Traiesc un sentiment ciudat, de toamna tarzie. Desi suntem 
in mijlocul verii! Si asta din cauza frunzelor uscate si risipite 
peste tot.
* Politica? O mocirla: mult noroi si lipsa nuferi...
* Sfantul Ioan de Kronstadt s-a nascut intr-o izba ruseasca, 
care semana mai mult cu o ,,cocioaba saracacioasa". Cu toate 
acestea, saracia nu l-a impiedicat sa devina sfant!
Spunea Sfantul Ioan: ,,Sunt zile cand ma tulbura si pe mine 
duhul cel rau." Iata o marturisire care ar putea fi un raspuns si 
o linistire pentru zbuciumul nostru sufletesc.
* Mama, tata si vreo zece copii. Toti veseli, galagiosi si 
mancaciosi. O familie de pitigoi...
Omul? Din ce in ce mai sarac in copii.
Mantuitorul: ,,Luati aminte la pasarile cerului"!...Si nu luam...


11 iulie 2012

Note de lectura-1 Borges si Whitman

Pe caldura asta, cand fierbi in suc propriu, am recitit ,,Borges 
despre Borges". Dialogurile din carte sunt vii, marturisirile sunt 
sincere.
Borges ,,uraste amintirile" - mi-ar place si mie sa pot spune 
asta - si se foloseste de propria modestie ca ,, de un ciomag".
Chiar asa se justifica: ,,Imi cer scuze. Eu nu folosesc modestia. 
Sunt absolut sincer".
,,Scopul amintirilor este sa fie uitate", spune Borges. Si cred ca 
are dreptate: trecutul trebuie sa fie lasat sa-si doarma somnul de 
veci! Sub straturile de flori ale eternitatii!
Un ignorant in ale romanului (?), pentru Borges poezia e totul.
Vorbeste despre poeti si poezie, cu evlavie, asa cum un crestin 
traitor vorbeste despre moastele sfintilor...Si Borges e un agnostic;
o marturiseste singur...
Stie sa-l evoce atat de minunat pe Walt Whitman, incat iti vine, in 
mod inconstient, sa intinzi mana si sa-l tragi pe poetul american 
din raftul bibliotecii...Daca exista in raftul bibliotecii tale!
Borges i-a dedicat un poem lui W. Whitman, poetul lui preferat.
Redau mai jos acest poem, tocmai pentru frumusetea lui: 
                Camden 1892 
Mirosul de cafea si de ziare.
Duminica cu plictiseala ei obisnuita. Dimineata.
Niste versuri alegorice care impodobesc
Pagina rasfoita: pentametrii inutili
Ai unui coleg mai fericit. Batranul sta
Intins si alb in camera lui saracacioasa 
Si respectabila. Privirea lenes ii aluneca
Catre oglinda obosita. Ochii lui 
Intalnesc o fata. Se gandeste, fara vreo mirare: fata aceasta 
Este a mea. Intinde o mana tremuranda
Ca sa atinga barba incalcita si gura pustiita.
Sfarsitul se apropie. Vocea lui declara:
Sunt aproape stins, cu toate astea versurile mele cerceteaza 
Viata si splendoarea ei. Am fost Walt Whitman.

10 iulie 2012

43%!

Cu totii credeam ca Bacul de anul trecut a fost un accident, 
o abatere de la regula. Uite ca n-a fost asa. O confirma Bacul 
de anul acesta.
Promovabilitatea: 43%!!
Spuneti-mi, in ce tara civilizata se mai intalneste un asemenea 
procentaj?
Ce fac politicienii nostri, ei care tin in maini fraile societatii 
noastre romanesti? Ei care au tot felul de masterate si doctorate 
in tot felul de stiinte si specializari!
Tineretul nostru este pe zi ce trece mai nepasator si mai ratacit.
Si ce tineri frumosi avem!
Cand bugetul alocat Turismului este mai mare decat cel alocat 
Educatiei, iata si rezultatele! Nici turism nu se face, nici educatie 
nu avem.
De la un an la altul  culegem ce au semanat politicienii nostri.
Ar trebui sa investim in tineri ca ei sunt viitorul nostru.
Dati-le tinerilor nostri motive serioase ca sa-si toceasca creierii 
in scoli. Vorbiti-le despre viitor, despre patalamaua studiilor 
absolvite, care nu le foloseste la nimic.
Lehamitea tinerilor nostri arata din plin gradul de nepasare si 
ignoranta a societatii romanesti.
43% procentaj de promovabilitate!!
Fiica mea a luat Bacul cu nota 9 si ar trebui sa fiu un tata fericit.
Numai ca, vazand acel 43%, mahnirea ma cuprinde umbrindu-mi 
bucuria clipei.


09 iulie 2012

Un vazduh nesigur

In rastimp de doua saptamani in Romania s-au prabusit 
5 avioane de toate tipurile. De atatea am eu cunostiinta. 
Ultimul eveniment de acest fel a avut loc pe 5 iulie, langa 
baza aeriana de la Bobocu, judetul Buzau. Rezultatul: 4 
oameni carbonizati.
Celelalte cazuri: un avion a lovit firele de inalta tensiune - 
pilotul mort; un avion prabusit langa Clinceni: supravietuitorii, 
5 la numar, s-au ales cu oarece vatamari si o spaima de 
zile mari; iar al treilea caz: langa Arad, un pilot s-a infipt cu 
avionul in acoperisul unei case. Pilotul a murit pe loc. De 
data aceasta, avionul s-a prabusit intr-o localitate, peste 
casele oamenilor.
In spatiul nostru aerian, militare sau civile, avioanele au 
soarta mustelor. Cad, si produc spaime si emotii...
Ca nespecialist, cazi pe ganduri si te intrebi: ce se 
intampla cu avioanele noastre? De ce nu mai reusesc sa 
se mentina in vazduh?
Eu zic asa: daca vrei sa-ti curmi iute firul vietii si traiesti in 
Romania, fa-te pilot!
Avioanele noastre cad ca mustele, lovite de un plici nevazut 
al nu stiu carei instante nemiloase!
Unii sustin altceva: cum ca indiferenta ar da tarcoale in 
jurul hangarelor aviatorilor.
Tocmai cand scriam aceste randuri aflu ca, ieri, in judetul Arad, 
langa Chisineu-Cris, a cazut un deltaplan cu motor, iar pilotul 
a murit. A saptea victima in doar doua saptamani!
Mustele romanesti isi dau prinosul lor de jertfa.


08 iulie 2012

Mult neglijatul Eminescu

,,Romania literara", revista mea de suflet. Revista literatilor, 
cum se zice. O citesc de ani de zile - si nu sunt literat!
Imi place continutul revistei, cu doua exceptii:
1- Din cand in cand, apar expresii vulgare si cuvinte obscene;
2- In ultimii ani, Eminescu e din ce in ce mai putin evocat in 
paginele revistei. Nu apare nici macar in zilele insemnate cu 
rosu in calendarul eminescian.
Necajit, i-am dat un e-mail Domnului Manolescu (e dreptul 
meu de cititor fidel de a sesiza o ... nedreptate facuta Marelui 
Poet). Iata e-mailul:
Domnule Nicolae Manolescu,
Suntem in data de 15 iunie 2012.
Au inflorit teii...
Aerul asta poetic nu va aminteste de Eminescu? 
Ultimul numar al revistei Dvs a aparut chiar astazi, 15 iunie.
Numele lui Eminescu nici macar nu apare mentionat, ce sa 
mai zic de vreun articol dedicat Marelui Poet!
Anul trecut, aceeasi situatie (verificati arhiva).
Am ajuns sa-l cautam pe Eminescu in tot felul de tabloide,
printre femei dezbracate!!
Va citesc revista de ani de zile. Nu regret banii dati pana 
acum - revista asta m-a imbogatit sufleteste - dar m-ati 
mahnit profund.
E clar, Eminescu nu mai este in atentia publicatiei Dvs.
De ce?
Va rog sa-mi raspundeti.
Va multumesc. 
Stefan S.
(Scuzati-mi tonul, dezamagirea m-a facut sa protestez 
astfel).
15 iunie 2012


Da, eram tare necajit in ziua aceea.
Domnul Manolescu nu mi-a raspuns. Mai bine...Bietul om 
nu s-a pus la mintea mea.
Si totusi, consider ca exista mult adevar si bun simt in aceasta 
cerere a mea.


07 iulie 2012

Serpii si casa parinteasca

Am vorbit cu mama la telefon. Mi-a dat o veste care mi-a 
facut pielea de gaina: a vazut in curtea casei trei serpi!
Tocmai acum cand se apropie vremea sa merg la tara.
Serpi mari, grasi, veniti cu siguranta din padurea din 
apropierea casei. In miezul zilei, cand ii tihneste omului 
linistea, sa vezi plimbandu-se prin ograda asemenea taratoare!
Ph! pentru mine, cu exagerata mea temere de serpi, astfel de 
veste nu are darul sa ma bucure.
Biologii sustin ca lumea si-ar opri evolutia daca ar disparea 
serpii. La fel a zis si Darwin referindu-se la bondari si albine: 
fara himenoptere lumea ar disparea in scurt timp.
Reiese de aici ca, atunci cand a facut lumea, cu toate dobitoacele 
ei, intelepciunea lui Dumnezeu nu a dat gres. Asa ca, printre 
altele Dumnezeu a facut si pe sarpe. 
Sarpele asta s-a tinut scai de om dintotdeauna. Nici in Rai n-a 
putut omul sa scape de serpuirea lui. A facut el ce-a facut si s-a 
incolacit pe trunchiul pomului vietii...
Porniti in pribegie pe Pamant, sarpele s-a furisat si el dupa primii 
oameni. Si mai sustin unii, cum ca primul animal credincios omului 
ar fi fost cainele!...In lipsa omului, Raiul nu-i tihnea vicleanului sarpe!
Sarpele e asociat diavolului; iar unde exista diavol acolo vietuiesc 
ispitele si fiii lor, pacatele. Sfintii Parinti sustin ca asta e o randuiala 
de la Dumnezeu, fiindca fara ispite nu s-ar mantui nimeni.
Se zice ca Irlanda e singura insula din lume locuita de oameni si 
in care nu intalnesti serpi. I-ar fi alungat crucea si credinta Sf. Patrick.
Din acest punct de vedere, irlandezii ar putea fi fericiti.
Intrebare: oare irlandezii sunt lipsiti de ispite? Si, mai ales, de pacate?
A venit vara - si din cauza unor nemernici de serpi mi s-a facut frica 
sa ma mai intorc la casa parinteasca.
O fi scumpa viata in Irlanda?

06 iulie 2012

Hotii striga hotii!

Zilele acestea, ca toti romanii banuiesc, am fost acaparat de 
politichie.
Ce agitatie, ce viermuiala, ce coate si ce imbranceli!
Se clatina, se prabuseste de-a dreptul tot esafodajul portocaliu.
Marinarul sef a intrat serios la apa. E ud pana la genunchi, 
deocamdata.
Cuburile cu gheata plutesc, inca, in paharul cu wiscki...Doar 
corabia portocalie e in deriva. Cu comandor cu tot!
Nu credeam ca un eveniment politic ma va inspira liric. Iata 
poezia scrisa ieri:
                 
           Hotii striga hotii!

Asa cum paraseau candva hotare
Tatarii, hunii, gotii, vizigotii
Lasand in urma multa usurare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!

Asa acum, cu cata incantare
Vedem sub tavalugul greu al sortii
Cum piere ,,ciuma” asta in valtoare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!

Epidemii au fost in lumea mare,
De raul lor ne-am saturat cu totii;
Portocalia ,,ciuma”-i la stramtoare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!

Mai stim ca bucuria-i trecatoare,
Ca nu-i usor sa scapi de toti netotii,
Dar rasuflam acum, cu usurare,
Cand auzim cum… hotii striga hotii!

La un cat mai iute referendum! 
Spre un alt destin!


05 iulie 2012

Insemnari de lectura-2 (Spre centrul Pamantului)

,,Sa pleci spre centrul Pamantului! Ce nebunie!"
Prin Islanda, calare pe maruntii cai islandezi.
Cei trei innopteaza intr-o casa taraneasca, cu o singura odaie, 
la o familie cu 19 copii, ,,care misunau claie peste gramada in 
mijlocul rotocoalelor de fum care umpleau odaia." Iata cum 
sunt descrise capetele acestor copii itindu-se din fumul odaii: 
,,Ai fi zis ca-s un sirag de ingeri cam nespalati..."
Gazda i-a servit cu o supa de licheni ,,destul de placuta la gust".
,,Am trecut prin vad raurile Alfa si Heta, bogate in pastravi si 
stiuca" ( am mentionat acest citat din pricina obsesiei mele pentru 
rauri).
Inca doua citate: ,,Aici natura a lucrat geometric, intocmai ca omul"
si ,,Destul! Cand stiinta s-a pronuntat, nu-ti mai ramane decat sa 
taci."(Profesorul L.) - Si cand vine vorba de Dumnezeu, aceeasi 
tacere sa fie ?!
Calatoria spre centrul Pamantului a inceput la ,,ora 13 si 13 minute";
mentiunea este facuta la pagina 113 a cartii!
In interiorul sau Pamantul e viu: exista o mare imensa, populata cu 
ihtiozauri si pesti primitivi; exista paduri intinse de ciuperci uriase(!),
de ,,ferigi arborescente, inalte ca brazii care cresc la mari altitudini";
intreaga flora apartine erei secundare in toata splendoarea ei.
Interesant modul de intoarcere a celor trei temerari din strafundurile 
Pamantului( profesorul Otto L., Axel, nepotul sau, si Hans islandezul):
impinsi spre suprafata de lava vulcanului prin craterul caruia 
coborasera.
Si inca un amanunt:cei trei au inceput calatoria in Islanda, prin craterul 
stins al vulcanului Sneffels, si au fost azvarliti afara in Italia (Stromboli).


04 iulie 2012

Insemnari de lectura-1(Profesorul Lindenbrock)

Fetele mele, cuprinse de un anumit avant tineresc, s-au apucat 
sa citeasca Jules Verne, ,,O calatorie spre centrul Pamantului". 
Un asemenea entuziasm sa nu ma molipseasca si pe mine?
Personajul principal al romanului este profesorul Lindenbrock.
Iata cateva citate luate din carte, suficente ca sa-mi pot face 
o anumita parere despre profilul acestui savant german.
,,Era un savant egoist, o fantana a stiintei a carei cumpana 
scartia ori de cate ori voiai sa scoti ceva din ea. Intr-un 
cuvant, un zgarcit."
Profesorul L. devenea balbait atunci cand se infuria si era 
nevoit sa rosteasca cuvinte si expresii ,,grecesti si semi-latine", 
din care mineralogia are din destul, ,,expresii din acelea aspre 
care ar rani si buzele unui poet."
Profesorul L. era ,,inalt si slab, dar sanatos tun" si avea 50 de 
ani, desi parea cu 10 ani mai tanar.
Om cu oarece stare materiala locuia intr-o casa care statea sa 
se darame: ,,Desi nu-ti inspira prea multa incredere, totusi, casa 
se tinea bine, multumita unui ulm batran ce-i sprijinea puternic 
fatada, si care, de cum venea primavara, isi impingea mugurii 
infloriti in geamurile ferestrelor."
Pasionat bibliofil, ,,o carte n-avea pret in ochii sai decat atunci 
cand era greu de gasit, sau cand era un chin ca s-o poti citi."
Fire nerabdatoare si impulsiva, iata cum vorbeste nepotul sau 
despre el: ,,pusese in niste ghivece de faianta (...) radacini de 
rezeda si de zorele si pentru a le grabi cresterea se ducea in 
fiecare dimineata si tragea de frunze."
Un astfel de om, cuprins de tot felul de nelinisti si neimpliniri 
sufletesti, va porni intr-o calatorie spre centrul Pamantului.


03 iulie 2012

Babele si agapa

Cu aproape jumatate de ora in urma m-am intors de la 
hramul bisericii noastre, Binecredinciosul Voievod Stefan 
cel Mare si Sfant, sarbatorit astazi. La sfarsitul Sfintei 
Liturghii s-a dat o agapa crestineasca, la care a participat - 
sa ma ierte Dumnezeu pentru ceea ce scriu - o ciurda de 
babe...pagane. De parca nu mancasera de trei zile, cu o 
vivacitate extraordinara cand e vorba de infulecare, babutele 
acestea au devorat intr-o clipita totul. Nici nu terminase preotul 
binecuvantarile ca babutele si incepusera sa-si umple sacosele.
Parca un roi de lacuste se abatuse peste mese...
Bietii cersetori n-au mai avut loc de babele infometate...
Cam asta trebuie sa fie spiritul crestinesc al unei agape?
Cu un astfel de egoist vadit vor babutele noastre crestin-
ortodoxe sa ajunga in rai!
Pe zi ce trece crestinismul nostru traitor a inceput sa devina 
sinonim cu imbulzeala. Imbulzeala la Sfintele Moaste, la apa 
sfintita, la stlparile de Florii, la hram, la agape, la tot.
In urma unui astfel de spectacol, pleci de la biserica cu un gust 
amar, cu o lehamite care se poate croniciza oricand.
Tocmai m-am intors de la o asa-zisa agapa. Si in loc sa fi gustat 
dintr-o mancare binecuvantata, sa fi stat la masa intr-o comuniune 
frateasca, m-am intors acasa mai plin de pacate de cum m-am 
dus la biserica.
Si ma intreb acum - ca prostul ma intreb - care a fost folosul meu 
sufletesc de astazi?

02 iulie 2012

Intr-un targusor liric

Ieri am citit din poezia lui Petre Stoica; si cred ca voi face si 
astazi la fel.
Cat de autentic sunt descrise liric targurile de altadata. Am 
sentimetul ca Petre Stoica a privit atent la vechi ilustratii, cand 
s-a hotarat sa le dea o astfel de coloratura lirica.
,,Aerul e dulce, de candel..." in acest targusor de provincie, 
unde ,,frizerii orbesc in oglinda patata de muste".
,,Functionarii cu mustati
vin in parc sa consume
covrigi cu chimen, sa asculte 
melodii sublime din chiosc."
Strazile sunt animate:
,,Servitoarele tarasc spre casa
copii cu bucle de ingeri."
Carciumile, de asemenea:
,,In carciuma negustorii incheie contracte, 
cineva tipa fantastic, rastoarna o masa
si sparge sticla cu vin."
In oras se gasesc avocati, frizeri, un director de banca, un circ 
ambulant si suficenti tarani. In fanul  unei carute ,,e asezat un 
sicriu". Peste tot:
,,Pudra, tantari, transpiratie,
vartej de valsuri racoroase".
Versurile sunt luate din poeziile ,,Resedinta de plasa (I)" si 
,,Resedinta de plasa (II)".
Nu ma pricep sa comentez poezia citita - mai repede o inteleg 
decat sa o comentez - dar recunosc ca mi-ar placea teribil sa 
ma pot plimba linistit , sprijinindu-ma intr-un baston cu maciulia 
de argint, pe stradutele unui astfel de targ provincial descris de 
Petre Stoica.
A calatori in poezie ca in viata reala, iata una din calitatile liricei 
lui Petre Stoica.


01 iulie 2012