Pastrez legatura pe mail cu un fost coleg. Prietenul acesta,
stabilit la tara de ceva vreme, imi vorbeste despre gradina lui,
in care isi ,,omoara" timpul. I-am spus ca si eu, chiar daca stau
in Bucuresti, am o gradina ,,a mea" : gradina din fata blocului!
O gradina, cu pasari, cu pomi, cu ceva verdeata...E minunat sa
asculti cantec de pasari, in Bucuresti, in racoarea diminetii sau
la lasarea serii. Simti ca traiesti, ca toate betoanele astea incinse
de caldura prind viata!
Am grija de pasarile astea, sunt obligat sa le fiu recunoscator: le
hranesc, le pun apa proaspata. Sarmanele, pe seceta si canicula
asta (in Bucuresti n-a mai plouat de o luna de zile) unde sa
gaseasca un strop de apa!...Celor care vin la geam (si sunt destule
care vin) le racoresc apa cu cuburi de gheata...,,Ca la bar", se
amuza sotia mea!
Am si o tufa de floarea-soarelui in gradina, pe care o ud regulat.
A crescut langa o buturuga, locul unde se aduna tinerii din bloc si
mananca seminte. Nu credeam ca semintele coapte mai pot avea
vitalitate in ele!
Vrabii si gugustiuci la geam - mierle, porumbei, ciocanitori, chiar
si o cucuvea, in gradina blocului. Cu totii ne perpelim de seceta si
de canicula.
Anotimpurile trec peste noi, cu bune si rele... Peste oameni, pasari,
fluturi si pomi...Insa, numai noi, oamenii, ne putem ruga la Dumnezeu
pentru putina ploaie. Sa nu ne lenevim, sa nu fim nepasatori, ci sa o
facem cu credinta in suflet!
31 iulie 2012
marți, 31 iulie 2012
luni, 30 iulie 2012
De la tablita la tableta
Uite, asta da un fapt putin intalnit: in parc, pe o banca, o batrana
citea. Nu citea dintr-o carte, ci dintr-o ... tableta!
E prima batrana pe care o vad citind o astfel de carte electronica.
Isi reglase ,,scrisul mare" - si citea netulburata ...
Ne plangem ca tehnologia nu ,,prinde", ca fosnetul indragit al foilor
de hartie va pune stavila lecturii virtuale. Nu sta treaba chiar asa; o
dovedeste faptul ca pana si batranii se familiarizeaza cu progresul
tehnologic.
Cu toate acestea se pune fireasca intrebare: va disparea cartea
tiparita? Va ajunge ea o simpla ,,piesa de muzeu", sau un obiect
aflat in atentia colectionarilor?
Cum va arata viitorul cartii tiparite?
Vom citi acatiste si rugaciuni dupa tablete?
Vor ajunge ecologistii sa aiba o asemenea putere, incat hartia sa
devina o ,,raritate", astfel fiind nevoiti ca si cartile de cult sa fie
tiparite doar in format electronic?
Mai tineti minte tablitele (nu tabletele!) de altadata? Cine n-a auzit
de ele?
Parintii mei au invatat carte, mergand la scoala cu tablitele in
traistuta!...O singura placuta, de care erau legate o creta si un
burete...Fara carti, fara caiete, fara nici un fel de rechizite.
Ghiozdanul unui scolar de astazi ajunge, cu usurinta, la 7-8 kg.
Nu peste multa vreme, acest ghiozdan voluminos va disparea,
cu siguranta. Toate cartile, toate caietele, toata bibliografia
scolara vor incapea intr-o tableta!
Usor-usor se vor simplifica toate. Si asa vom ajunge la tablita de
altadata. Doar ca va fi una electronica si extrem de performanta!
Poate ca se vor gasi multi care vor rade de spusele mele; eu sunt
convins ca generatile viitoare imi vor da dreptate!
30 iulie 2012
citea. Nu citea dintr-o carte, ci dintr-o ... tableta!
E prima batrana pe care o vad citind o astfel de carte electronica.
Isi reglase ,,scrisul mare" - si citea netulburata ...
Ne plangem ca tehnologia nu ,,prinde", ca fosnetul indragit al foilor
de hartie va pune stavila lecturii virtuale. Nu sta treaba chiar asa; o
dovedeste faptul ca pana si batranii se familiarizeaza cu progresul
tehnologic.
Cu toate acestea se pune fireasca intrebare: va disparea cartea
tiparita? Va ajunge ea o simpla ,,piesa de muzeu", sau un obiect
aflat in atentia colectionarilor?
Cum va arata viitorul cartii tiparite?
Vom citi acatiste si rugaciuni dupa tablete?
Vor ajunge ecologistii sa aiba o asemenea putere, incat hartia sa
devina o ,,raritate", astfel fiind nevoiti ca si cartile de cult sa fie
tiparite doar in format electronic?
Mai tineti minte tablitele (nu tabletele!) de altadata? Cine n-a auzit
de ele?
Parintii mei au invatat carte, mergand la scoala cu tablitele in
traistuta!...O singura placuta, de care erau legate o creta si un
burete...Fara carti, fara caiete, fara nici un fel de rechizite.
Ghiozdanul unui scolar de astazi ajunge, cu usurinta, la 7-8 kg.
Nu peste multa vreme, acest ghiozdan voluminos va disparea,
cu siguranta. Toate cartile, toate caietele, toata bibliografia
scolara vor incapea intr-o tableta!
Usor-usor se vor simplifica toate. Si asa vom ajunge la tablita de
altadata. Doar ca va fi una electronica si extrem de performanta!
Poate ca se vor gasi multi care vor rade de spusele mele; eu sunt
convins ca generatile viitoare imi vor da dreptate!
30 iulie 2012
duminică, 29 iulie 2012
Cinci paini si doi pesti
Multimile, ascultand cuvantul Domnului, flamanzisera trupeste.
Atunci, Mantuitorul le-a zis ucenicilor Sai:
,,Dati-le voi sa manance.
Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti.
Si El a zis: Aduceti-mi-le aici" (Mt. 14, 16-18).
Si a binecuvantat Iisus cele cinci paini si cei doi pesti si le-a
dat multimilor. ,,Si au mancat toti si au strans ramasitele de
faramaituri, dousprezece cosuri pline. Iar cei ce mancasera
erau ca le cinci mii de barbati, afara de femei si de copii"
(Mt. 14, 20-21).
Duminica de astazi, prin Evanghelia sa, cinsteste aceasta minune
a Mantuitorului, cunoscuta indeobste sub numele de ,,Inmultirea
painilor". Mantuitorul nu a neglijat nimic; El hraneste si trupul, dar
si sufletul omului. ,,Caci nu doar cu paine va trai omul, ci cu tot
cuvantul ce iese din gura lui Dummnezeu".
Si multimile de astazi? Hrana lor e tot atat de ,,diversificata"? Au
ele trebuinta, ca si cei din vremurile evanghelice, de hrana painii, in
aceeasi masura ca si de satietatea Cuvantului?
Hristos, ca un Pastor bun, nu-si lasa turma; si-o mana la pasune
grasa, unde-i dulce hrana si racoroasa umbra Cuvantului.
Dar exista si cai ratacite, carari intortocheate si, mai ales, multi
lupi rapitori, care risipesc turma Domnului.
Cinci paini si doi pesti!
De cata putina hrana lumeasca a avut nevoie Hristos, ca sa sature
mai bine de zece mii de oameni. Noi, cei de astazi, flamanzi cu trupul
si nesimtitori cu sufletul, macar din faramiturile celor 12 cosuri daca
am gusta. Sa cautam faramiturile credintei, sa ne desfatam din ele,
ca sa fim astfel chemati de Domnul la ospatul Sau cel vesnic.
Numai acolo va fi deplina bucuria si satietatea noastra!
29 iulie 2012
Atunci, Mantuitorul le-a zis ucenicilor Sai:
,,Dati-le voi sa manance.
Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti.
Si El a zis: Aduceti-mi-le aici" (Mt. 14, 16-18).
Si a binecuvantat Iisus cele cinci paini si cei doi pesti si le-a
dat multimilor. ,,Si au mancat toti si au strans ramasitele de
faramaituri, dousprezece cosuri pline. Iar cei ce mancasera
erau ca le cinci mii de barbati, afara de femei si de copii"
(Mt. 14, 20-21).
Duminica de astazi, prin Evanghelia sa, cinsteste aceasta minune
a Mantuitorului, cunoscuta indeobste sub numele de ,,Inmultirea
painilor". Mantuitorul nu a neglijat nimic; El hraneste si trupul, dar
si sufletul omului. ,,Caci nu doar cu paine va trai omul, ci cu tot
cuvantul ce iese din gura lui Dummnezeu".
Si multimile de astazi? Hrana lor e tot atat de ,,diversificata"? Au
ele trebuinta, ca si cei din vremurile evanghelice, de hrana painii, in
aceeasi masura ca si de satietatea Cuvantului?
Hristos, ca un Pastor bun, nu-si lasa turma; si-o mana la pasune
grasa, unde-i dulce hrana si racoroasa umbra Cuvantului.
Dar exista si cai ratacite, carari intortocheate si, mai ales, multi
lupi rapitori, care risipesc turma Domnului.
Cinci paini si doi pesti!
De cata putina hrana lumeasca a avut nevoie Hristos, ca sa sature
mai bine de zece mii de oameni. Noi, cei de astazi, flamanzi cu trupul
si nesimtitori cu sufletul, macar din faramiturile celor 12 cosuri daca
am gusta. Sa cautam faramiturile credintei, sa ne desfatam din ele,
ca sa fim astfel chemati de Domnul la ospatul Sau cel vesnic.
Numai acolo va fi deplina bucuria si satietatea noastra!
29 iulie 2012
sâmbătă, 28 iulie 2012
Randuri - 5, Ceai si cafea
* ,,Vine cafeaua. Aroma promitand vicii si exotism." (Vasile
Andru, ,,Muntele calvarului").
Am vreo 10 ani de cand n-am mai baut cafea. Am scapat de
un viciu...dar m-am lipsit de putin exotism?
* Bacovia: ,,Mai spune s-aduca si ceaiul..."
Ceaiul, cea mai poetica bautura!
Sa bei un ceai fierbinte, iarna, uitat intr-un fotoliu, cu o carte
in mana...Sa ninga la geamuri - si soare sa fie in carte!
Ce rasfat uman poate fi mai agreabil?
* ,,- Vreti un ceai de verbina? sau de tei? sau de musetel?
- Orice ... Un ceai...
- Am apa clocotita la bucatarie. Intr-o clipa e gata. (Andre
Gide, ,,Pivnitele Vaticanului").
Cum o fi la gust ceaiul de verbina? N-am baut niciodata...
Verbina, planta poetica, strecurata drept rima de Arghezi in
versuri cu miere si albine...
* ,,Mai sorb un gat de cafea. E buna trasnet! Ardelencele
astea au invatat sa faca pana si cafea! Nu exista smecherie pe
lume la care sa nu se priceapa ardeleanca..." (Vasile Andru,
,,Muntele calvarului")
,,Un gat de cafea"? - suna putin cam bahic! Cred ca mai potrivit
ar fi fost ... o gura de cafea.
* Imi amintesc de prima mea ceasca de cafea: am baut-o inainte
de Revolutie. Aveam vreo 23 de ani, pe atunci. O cafea neagra
si tare. Cafea naturala, braziliana, facuta chiar la CENTROCOP,
unde se descarca si se distribuia importul... 24 de ore am fost
zombi. Aveam ochii cat cepele si in urechi imi tiuia o muzica
stelara. Din acel moment, vreo 5 ani n-am mai baut cafea!
* Inchei tot cu niste cuvinte ale lui Vasile Andru: ,,Il gasesc pe
Antonie (pustnicul - n.m.) trebaluind langa coliba. Bucuros de
intalnire, imi face un ceai."
Mi-ar place sa beau un ceai cu un pustnic, asa intr-o intimitate
duhovniceasca. Un ceai si un pustnic, care sa-mi vorbeasca
despre frumusetea lui Dumnezeu!
28 iulie 2012
Andru, ,,Muntele calvarului").
Am vreo 10 ani de cand n-am mai baut cafea. Am scapat de
un viciu...dar m-am lipsit de putin exotism?
* Bacovia: ,,Mai spune s-aduca si ceaiul..."
Ceaiul, cea mai poetica bautura!
Sa bei un ceai fierbinte, iarna, uitat intr-un fotoliu, cu o carte
in mana...Sa ninga la geamuri - si soare sa fie in carte!
Ce rasfat uman poate fi mai agreabil?
* ,,- Vreti un ceai de verbina? sau de tei? sau de musetel?
- Orice ... Un ceai...
- Am apa clocotita la bucatarie. Intr-o clipa e gata. (Andre
Gide, ,,Pivnitele Vaticanului").
Cum o fi la gust ceaiul de verbina? N-am baut niciodata...
Verbina, planta poetica, strecurata drept rima de Arghezi in
versuri cu miere si albine...
* ,,Mai sorb un gat de cafea. E buna trasnet! Ardelencele
astea au invatat sa faca pana si cafea! Nu exista smecherie pe
lume la care sa nu se priceapa ardeleanca..." (Vasile Andru,
,,Muntele calvarului")
,,Un gat de cafea"? - suna putin cam bahic! Cred ca mai potrivit
ar fi fost ... o gura de cafea.
* Imi amintesc de prima mea ceasca de cafea: am baut-o inainte
de Revolutie. Aveam vreo 23 de ani, pe atunci. O cafea neagra
si tare. Cafea naturala, braziliana, facuta chiar la CENTROCOP,
unde se descarca si se distribuia importul... 24 de ore am fost
zombi. Aveam ochii cat cepele si in urechi imi tiuia o muzica
stelara. Din acel moment, vreo 5 ani n-am mai baut cafea!
* Inchei tot cu niste cuvinte ale lui Vasile Andru: ,,Il gasesc pe
Antonie (pustnicul - n.m.) trebaluind langa coliba. Bucuros de
intalnire, imi face un ceai."
Mi-ar place sa beau un ceai cu un pustnic, asa intr-o intimitate
duhovniceasca. Un ceai si un pustnic, care sa-mi vorbeasca
despre frumusetea lui Dumnezeu!
28 iulie 2012
vineri, 27 iulie 2012
Eva, marul si sarpele
Oltenii, hatri cum sunt ei, au o legenda cu privire la ispitirea in
Rai a primilor oameni. Se stie, primii oameni traiau in Rai ca-n
,,sanul lui Avraam". Numai Diavolul, el singurul crapa de necaz
si spumega de invidie.
Zice legenda: ,,Cand vazu cata fericire cazuse pe capul oamenilor,
dracu cazu pe ganduri." Si atunci i-a venit ideea ispitirii...Sa incerce?
Daca da, cu cine sa inceapa?...Adam parea mai greu de corupt, era
plin de credinta, era ca o ,,cruce intreaga"(frumoasa exprimare!).
Eva? de ce n-ar incepe cu ea? Credinta ei nu parea a fi atat de
puternica - si mai era si ,,slaba de curele".
In sfarsit, sta Diavolul pe ganduri; se codeste, se rasuceste, pana
cand, intr-un final, se hotareste: ,,Ia sa incerc, ce-o fi o fi!"
,,Si se facu dracul un sarpe mare si frumos ca un voinic, cu niste
solzi galbeni de aur ce straluceau ca sfantul soare, nu alta! O porni
el agale spre gradina raiului, unduindu-se mladios prin iarba verde si
frumoasa, fasaind cum fasaie fustele dupa o cucoana d-alea din
Bucuresti!" - Cica nu au imaginatie oltenii astia!!
Si asa, ca un mare crai, s-a strecurat Cel Rau in Rai, ,,si se incolaci
bine frumos pe dupa pom si incepu a suiera, cum suiera un voinic de
dragoste".
Adam dormea, dar Eva era treaza. Vazandu-l pe sarpe asa aratos,
s-a dat in vorba cu el. (Au deptate Sfintii Parintii, cu dracul nu se sta
la taclale!).
Sarpele, voinic frumos; marul ispititor...gata beleaua!
,,Na barim de gusta, ca n-o fi foc!" - Si n-a fost foc, nu inca,... ci mult
amar!
,,- Da-i si lui Adam! zise sarpele.
- Apoi, Adam doarme. Cum sa-i dau?
- Nu e nimica. Stoarce-i pe gat must."
Si gata, asta a fost. Asa spune legenda olteneasca.
Si mai spune legenda, ca dupa ispitire: ,, Poamele din pomi pierira
impreuna cu pasari cu tot, florile si ierburile se vestejira si paraiele
secara. Gradina ramase pustie, si pustie o fi pana in ziua de azi!"
27 iulie 2012
Rai a primilor oameni. Se stie, primii oameni traiau in Rai ca-n
,,sanul lui Avraam". Numai Diavolul, el singurul crapa de necaz
si spumega de invidie.
Zice legenda: ,,Cand vazu cata fericire cazuse pe capul oamenilor,
dracu cazu pe ganduri." Si atunci i-a venit ideea ispitirii...Sa incerce?
Daca da, cu cine sa inceapa?...Adam parea mai greu de corupt, era
plin de credinta, era ca o ,,cruce intreaga"(frumoasa exprimare!).
Eva? de ce n-ar incepe cu ea? Credinta ei nu parea a fi atat de
puternica - si mai era si ,,slaba de curele".
In sfarsit, sta Diavolul pe ganduri; se codeste, se rasuceste, pana
cand, intr-un final, se hotareste: ,,Ia sa incerc, ce-o fi o fi!"
,,Si se facu dracul un sarpe mare si frumos ca un voinic, cu niste
solzi galbeni de aur ce straluceau ca sfantul soare, nu alta! O porni
el agale spre gradina raiului, unduindu-se mladios prin iarba verde si
frumoasa, fasaind cum fasaie fustele dupa o cucoana d-alea din
Bucuresti!" - Cica nu au imaginatie oltenii astia!!
Si asa, ca un mare crai, s-a strecurat Cel Rau in Rai, ,,si se incolaci
bine frumos pe dupa pom si incepu a suiera, cum suiera un voinic de
dragoste".
Adam dormea, dar Eva era treaza. Vazandu-l pe sarpe asa aratos,
s-a dat in vorba cu el. (Au deptate Sfintii Parintii, cu dracul nu se sta
la taclale!).
Sarpele, voinic frumos; marul ispititor...gata beleaua!
,,Na barim de gusta, ca n-o fi foc!" - Si n-a fost foc, nu inca,... ci mult
amar!
,,- Da-i si lui Adam! zise sarpele.
- Apoi, Adam doarme. Cum sa-i dau?
- Nu e nimica. Stoarce-i pe gat must."
Si gata, asta a fost. Asa spune legenda olteneasca.
Si mai spune legenda, ca dupa ispitire: ,, Poamele din pomi pierira
impreuna cu pasari cu tot, florile si ierburile se vestejira si paraiele
secara. Gradina ramase pustie, si pustie o fi pana in ziua de azi!"
27 iulie 2012
joi, 26 iulie 2012
Ultima poveste
Daca v-ar intreba cineva: Cand ati citit ultima poveste? - ce
i-ati raspunde?
Ati pufni in ras, l-ati repezi, sau l-ati lasa pe acel cineva in apele
sale?
Oamenii fug de povesti, cum fug, de altfel, si de copilarie. Exista
o graba, neinteleasa pentru mine, a maturizarii. Copii de astazi
vor sa ajunga cat mai repede adulti, pe cand adultii vor sa ramana
numai si numai adulti.
Un adult e un om serios, cu mustati rasucite, cu telecomanda in
mana, sau cu nasul adancit in ziar. El merge pe strada, tantos, sau
adus de spate, dupa caz, uitand ca, in jur, mai exista fluturi, pomi
si pasari.
Copilul, viitorul adult, il imita pe actualul adult. El vrea sa fumeze,
el vrea sa injure, el tine mortis sa arate ca un ... om adevarat!
Fetitele se rujeaza si poarta fuste scurte; baietii mesteca guma si
scuipa pe strada, voiniceste...Si toti se uita la televizor, dupa
modele, sau se adancesc in realitatea virtuala a calculatorului.
Acolo unde nu mai exista povesti, ci tot felul de monstri, cat mai
hidosi, cat mai inarmati si care de care mai hotarat sa darame
lumea din temelie...Tata la televizor, unde curg, cu nemiluita,
picioare, pumni si focuri de arma; copilul, la calculator, adancit
in RV(realitatea virtuala).
Primul, un adult fericit ca e adult; celalat, un copil care invata sa
devina adult. Despre carti, despre copilarie, despre povesti...
altadata!
Cand ati citit ultima poveste, oameni buni?... Nu-i asa ca nu mai
tineti minte?
Sa nu cumva sa o cititi pe cea scrisa de mine mai sus, ca n-o sa
va placa...E prea trista!
(Randuri vechi, din Caietul ,,Copilarie, povesti, copilarii...")
26 iulie 2012
i-ati raspunde?
Ati pufni in ras, l-ati repezi, sau l-ati lasa pe acel cineva in apele
sale?
Oamenii fug de povesti, cum fug, de altfel, si de copilarie. Exista
o graba, neinteleasa pentru mine, a maturizarii. Copii de astazi
vor sa ajunga cat mai repede adulti, pe cand adultii vor sa ramana
numai si numai adulti.
Un adult e un om serios, cu mustati rasucite, cu telecomanda in
mana, sau cu nasul adancit in ziar. El merge pe strada, tantos, sau
adus de spate, dupa caz, uitand ca, in jur, mai exista fluturi, pomi
si pasari.
Copilul, viitorul adult, il imita pe actualul adult. El vrea sa fumeze,
el vrea sa injure, el tine mortis sa arate ca un ... om adevarat!
Fetitele se rujeaza si poarta fuste scurte; baietii mesteca guma si
scuipa pe strada, voiniceste...Si toti se uita la televizor, dupa
modele, sau se adancesc in realitatea virtuala a calculatorului.
Acolo unde nu mai exista povesti, ci tot felul de monstri, cat mai
hidosi, cat mai inarmati si care de care mai hotarat sa darame
lumea din temelie...Tata la televizor, unde curg, cu nemiluita,
picioare, pumni si focuri de arma; copilul, la calculator, adancit
in RV(realitatea virtuala).
Primul, un adult fericit ca e adult; celalat, un copil care invata sa
devina adult. Despre carti, despre copilarie, despre povesti...
altadata!
Cand ati citit ultima poveste, oameni buni?... Nu-i asa ca nu mai
tineti minte?
Sa nu cumva sa o cititi pe cea scrisa de mine mai sus, ca n-o sa
va placa...E prea trista!
(Randuri vechi, din Caietul ,,Copilarie, povesti, copilarii...")
26 iulie 2012
miercuri, 25 iulie 2012
Cartile si intunericul lor
Are Borges o carte al carui titlu iti atrage atentia: Cartile si
noaptea.
Borges ajunsese orb si mai era si ateu (eu as zice agnostic);
de aici si noaptea din titlul cartii sale.
Multe carti conduc la o anumita orbire sufleteasca; umbrele
din lecturile lor se intind peste sufletul cititorului, asemenea
unei eclipsei de soare intr-o dimineata frumoasa de vara.
Nu e cazul cartii lui Borges, desi, poate ca te-ai fi asteptat sa
fie asa.
O eclipsa de soare e spectaculoasa; atrage privirea, infioara
placut simturile; dar, daca intreaga zi ar fi o insiruire de eclipse,
cum ar fi?
Sunt carti in care salasluieste o noapte vesnica, fara macar
intrezarirea unui licarit de stea.
In genere, cartea e un lucru mort; prinde viata doar atunci cand
isi intalneste cititorul. Tot Borges a spus-o...Ce viata sa prinda
o carte plina de intuneric?
Se stie: cea mai vie carte este Sfanta Scriptura. Lectura ei e
una solara, intretine viata; litera ei e para de foc pentru cei
iubitori de lumina.
Mai exista carti vii: Patericul, Filocalia, Vietile sfintilor si multe
altele. Dar nu numai in sfera religiosului se poate vorbi despre
cartile vii; astfel de carti ar trebui sa gasesti pe raftul oricarei
librarii intalnite in cale. Ar trebui...
Cartile scrise astazi, in genere obtureaza lumina si pun in evidenta
umbrele, noaptea si intunericul ei.
Sa nu uitam: viata fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie o carare de
lumina. Si pentru noi, dar si pentru altii.
Cu o carte moarta sub brat, unde va duce drumul vietii noastre?
(Din Caietul ,,Pornind de la Borges, cu simplitate")
25 iulie 2012
noaptea.
Borges ajunsese orb si mai era si ateu (eu as zice agnostic);
de aici si noaptea din titlul cartii sale.
Multe carti conduc la o anumita orbire sufleteasca; umbrele
din lecturile lor se intind peste sufletul cititorului, asemenea
unei eclipsei de soare intr-o dimineata frumoasa de vara.
Nu e cazul cartii lui Borges, desi, poate ca te-ai fi asteptat sa
fie asa.
O eclipsa de soare e spectaculoasa; atrage privirea, infioara
placut simturile; dar, daca intreaga zi ar fi o insiruire de eclipse,
cum ar fi?
Sunt carti in care salasluieste o noapte vesnica, fara macar
intrezarirea unui licarit de stea.
In genere, cartea e un lucru mort; prinde viata doar atunci cand
isi intalneste cititorul. Tot Borges a spus-o...Ce viata sa prinda
o carte plina de intuneric?
Se stie: cea mai vie carte este Sfanta Scriptura. Lectura ei e
una solara, intretine viata; litera ei e para de foc pentru cei
iubitori de lumina.
Mai exista carti vii: Patericul, Filocalia, Vietile sfintilor si multe
altele. Dar nu numai in sfera religiosului se poate vorbi despre
cartile vii; astfel de carti ar trebui sa gasesti pe raftul oricarei
librarii intalnite in cale. Ar trebui...
Cartile scrise astazi, in genere obtureaza lumina si pun in evidenta
umbrele, noaptea si intunericul ei.
Sa nu uitam: viata fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie o carare de
lumina. Si pentru noi, dar si pentru altii.
Cu o carte moarta sub brat, unde va duce drumul vietii noastre?
(Din Caietul ,,Pornind de la Borges, cu simplitate")
25 iulie 2012
marți, 24 iulie 2012
Randuri - 4, Despre intelepciune
* Intrebare: Cum a devenit omul intelept (filosof)?
Raspuns: Privind cerul!
Si, in cer, cine locuieste in cer?
* Mantuitorul: Fiti intelepti ca serpii!
Sarpele, taratoarea asta nesuferita, a fost intelept cand i-a
ispitit pe primii oameni?...A insela si ispiti pe cineva inseamna
a fi intelept?
* Poate fi socotita si ignoranta un antonim al intelepciunii?
Spunea cineva: ,,Ignoranta nu este inocenta, ci pacat."
* Blaga: ,,Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant."
Daca esti cu adevarat intelept, nu aduni comori pe pamant, ci
in cer!
* Nu stiu ce este intelepciunea; dar cred ca orice intelept ar
trebui sa se regaseasca in vorbele atribuite lui Socrate: ,,Stiu
ca nu stiu nimic". In fata intelepciunii divine ramanem cu totii
niste amarati de viermi cugetatori.
* Mantuitorul: Nu va asemanati inteleptilor acestor vremi!
Intelepciunea lumeasca nu valoreaza nici cat o ceapa degerata,
daca nu te invata sa urci macar cateva trepte spre cer.
* Din intelepciunea indiana:
,, Cine nu stie si nu stie ca nu stie e prost: ocoleste-l.
Cine nu stie si stie ca nu stie e nestiutor: invata-l.
Cine stie si nu stie ca stie a adormit: trezeste-l.
Cine stie si stie ca stie e intelept: asculta-l."
Intr-adevar, asculta-l; dar vedeti: sa nu va cuprinda, pe
amandoi, ingamfarea!
* Sa cauti sa te convingi ca nu esti intelept, iata o dovada de
intelepciune.
Fiindca nu exista intelepciune care sa nu fie strans legata de
modestie si smerenie.
* Spunea Anaxagora: ,,Omul e inteligent pentru ca are o
mana''...Da, mai ales daca a invatat sa faca cu ea semnul crucii!
24 iulie 2012
Raspuns: Privind cerul!
Si, in cer, cine locuieste in cer?
* Mantuitorul: Fiti intelepti ca serpii!
Sarpele, taratoarea asta nesuferita, a fost intelept cand i-a
ispitit pe primii oameni?...A insela si ispiti pe cineva inseamna
a fi intelept?
* Poate fi socotita si ignoranta un antonim al intelepciunii?
Spunea cineva: ,,Ignoranta nu este inocenta, ci pacat."
* Blaga: ,,Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant."
Daca esti cu adevarat intelept, nu aduni comori pe pamant, ci
in cer!
* Nu stiu ce este intelepciunea; dar cred ca orice intelept ar
trebui sa se regaseasca in vorbele atribuite lui Socrate: ,,Stiu
ca nu stiu nimic". In fata intelepciunii divine ramanem cu totii
niste amarati de viermi cugetatori.
* Mantuitorul: Nu va asemanati inteleptilor acestor vremi!
Intelepciunea lumeasca nu valoreaza nici cat o ceapa degerata,
daca nu te invata sa urci macar cateva trepte spre cer.
* Din intelepciunea indiana:
,, Cine nu stie si nu stie ca nu stie e prost: ocoleste-l.
Cine nu stie si stie ca nu stie e nestiutor: invata-l.
Cine stie si nu stie ca stie a adormit: trezeste-l.
Cine stie si stie ca stie e intelept: asculta-l."
Intr-adevar, asculta-l; dar vedeti: sa nu va cuprinda, pe
amandoi, ingamfarea!
* Sa cauti sa te convingi ca nu esti intelept, iata o dovada de
intelepciune.
Fiindca nu exista intelepciune care sa nu fie strans legata de
modestie si smerenie.
* Spunea Anaxagora: ,,Omul e inteligent pentru ca are o
mana''...Da, mai ales daca a invatat sa faca cu ea semnul crucii!
24 iulie 2012
luni, 23 iulie 2012
Cu Pruncul in brate
Zilele trecute, avand anumite treburi la Facultatea de Sociologie,
am intrat in biserica Schitului Magureanu. Am intrat sa las un
acatist de multumire catre Dumnezeu, fiindca mi-a ajutat fiica sa
intre la facultate...Si cate altele nu mai face Dumnezeu pentru noi!
La pangar, o maicuta tanara, subtire si serafica, ca o floare de
sanzaiana. O maicuta cam de aceeasi varsta cu fiica mea.
De cand ma stiu am avut o mare admiratie pentru fetele tinere
care imbraca, nesilite de nimeni, haina cernita a manastirii.
Culmea, nu calugarii tineri m-au impresionat, desi si aici e vorba de
aceeasi jerfa, ci maicutele tinere. De ce anume, n-as putea spune...
Poate, - da, cred ca asta e, m-am luminat chiar acum cand scriu
aceste randuri -, femeile jertfesc, nu doar dragostea, ci si maternitatea
lor, atunci cand se includ in obstea unei manastiri.
Nu stiu daca exista femeie care sa nu-si doreasca sa stranga in brate
propriul ei prunc!...Si totusi, maicutele tinere sunt indepartate de la
aceasta bucurie, de la aceasta indatorie tipic feminina.
Cred ca aici era problema mea. Acum sunt sigur ca de aceea ma
impresioneaza maicutele tinere, in hainele lor cernite, de albine
duhovnicesti.
Scriu aceste randuri, si privirea imi cade pe icoana Maicii Domnului.
Tine in brate un Prunc; pe cel mai frumos Prunc din lume!
Si cat de tanara era Maica Domnului atunci, in vremurile de inceput
ale Evangheliilor!...
Si dintr-o data m-am lamurit: Da, si maicutele tinere au parte de
maternitate!
De cate ori, in chip nevazut, le-o fi pus Maica Domnului pe Pruncul
Hristos in bratele lor feciorelnice!!
Si ce bucurie poate fi mai mare decat aceea sa stii ca poti sa-L porti pe
Iisus in bratele tale!
23 iulie 2012
am intrat in biserica Schitului Magureanu. Am intrat sa las un
acatist de multumire catre Dumnezeu, fiindca mi-a ajutat fiica sa
intre la facultate...Si cate altele nu mai face Dumnezeu pentru noi!
La pangar, o maicuta tanara, subtire si serafica, ca o floare de
sanzaiana. O maicuta cam de aceeasi varsta cu fiica mea.
De cand ma stiu am avut o mare admiratie pentru fetele tinere
care imbraca, nesilite de nimeni, haina cernita a manastirii.
Culmea, nu calugarii tineri m-au impresionat, desi si aici e vorba de
aceeasi jerfa, ci maicutele tinere. De ce anume, n-as putea spune...
Poate, - da, cred ca asta e, m-am luminat chiar acum cand scriu
aceste randuri -, femeile jertfesc, nu doar dragostea, ci si maternitatea
lor, atunci cand se includ in obstea unei manastiri.
Nu stiu daca exista femeie care sa nu-si doreasca sa stranga in brate
propriul ei prunc!...Si totusi, maicutele tinere sunt indepartate de la
aceasta bucurie, de la aceasta indatorie tipic feminina.
Cred ca aici era problema mea. Acum sunt sigur ca de aceea ma
impresioneaza maicutele tinere, in hainele lor cernite, de albine
duhovnicesti.
Scriu aceste randuri, si privirea imi cade pe icoana Maicii Domnului.
Tine in brate un Prunc; pe cel mai frumos Prunc din lume!
Si cat de tanara era Maica Domnului atunci, in vremurile de inceput
ale Evangheliilor!...
Si dintr-o data m-am lamurit: Da, si maicutele tinere au parte de
maternitate!
De cate ori, in chip nevazut, le-o fi pus Maica Domnului pe Pruncul
Hristos in bratele lor feciorelnice!!
Si ce bucurie poate fi mai mare decat aceea sa stii ca poti sa-L porti pe
Iisus in bratele tale!
23 iulie 2012
duminică, 22 iulie 2012
Miros de canepa si Ora et labora
,,Si trec printre campuri cu canepa."
Am terminat Muntele calvarului, romanul lui Vasile Andru.
In copilarie, satul meu era inconjurat de lanuri de canepa.
Canepa inalta, viguroasa, cu miros intepator si specific, pe
care noi copiii, asa ca si Nica a Petrei, cel din Amintirile lui
Creanga, o tavaleam in joaca, spre disperarea mai marilor
de la CeAPe.
Pe dealuri, in unii ani, se leganau in vant scufiile imbujorate
ale macilor de cultura. Nu stiam, pe atunci, de droguri, de
opium, de astfel de apucaturi nocive...si occidentale. Uneori,
cand copiii erau agitati, cand aveau insomnii, sau erau chinuiti
de tot felul de dureri si nelinisti, parintii, stiutori de leacuri babesti,
le dadea sa bea ceai de seminte de mac. Astfel deveneau calmi,
dormeau linistiti si nimeni nu i-ar fi acuzat pe bietii oameni ca,
Doamne fereste! si-ar fi drogat odraslele...
Am terminat de citit Muntele calvarului.
,,Prin fereastra navaleste miros de canepa."
Scriitorul Vasile Andru, plecat fiind in interes jurnalistic, intr-o
zona petroliera, pentru a lua o declaratie unui muncitor de la
sonde acuzat de o crima, este chestionat la plecare de conducerea
schelei:
,,Ce v-a placut la noi?
Mirosul de canepa..."
Si, asa cum se facea candva in comunism, mai mult formal, se
intelege, vine si a doua intebare:
,,Ce critici ne aduceti?
Munciti prea mult. Cei vechi au zis: Daca nu te rogi, degeaba
muncesti. Ora et labora."
Mirosul de canepa din copilaria mea. Ati taiat vreodata, cu secera,
pe o caldura infernala, canepa inalta de trei metri, urzicatoare si cu
miros intepator? Daca nu, nu ati pierdut mare lucru. Poate doar ca
ati fi inteles mai bine ce trebuie sa fi simtit negri aceia de pe plantatiile
Lumii Noi. Caci din lecturi, oricat de reusite ar fi ele, e mai greu de
inteles.
22 iulie 2012
Am terminat Muntele calvarului, romanul lui Vasile Andru.
In copilarie, satul meu era inconjurat de lanuri de canepa.
Canepa inalta, viguroasa, cu miros intepator si specific, pe
care noi copiii, asa ca si Nica a Petrei, cel din Amintirile lui
Creanga, o tavaleam in joaca, spre disperarea mai marilor
de la CeAPe.
Pe dealuri, in unii ani, se leganau in vant scufiile imbujorate
ale macilor de cultura. Nu stiam, pe atunci, de droguri, de
opium, de astfel de apucaturi nocive...si occidentale. Uneori,
cand copiii erau agitati, cand aveau insomnii, sau erau chinuiti
de tot felul de dureri si nelinisti, parintii, stiutori de leacuri babesti,
le dadea sa bea ceai de seminte de mac. Astfel deveneau calmi,
dormeau linistiti si nimeni nu i-ar fi acuzat pe bietii oameni ca,
Doamne fereste! si-ar fi drogat odraslele...
Am terminat de citit Muntele calvarului.
,,Prin fereastra navaleste miros de canepa."
Scriitorul Vasile Andru, plecat fiind in interes jurnalistic, intr-o
zona petroliera, pentru a lua o declaratie unui muncitor de la
sonde acuzat de o crima, este chestionat la plecare de conducerea
schelei:
,,Ce v-a placut la noi?
Mirosul de canepa..."
Si, asa cum se facea candva in comunism, mai mult formal, se
intelege, vine si a doua intebare:
,,Ce critici ne aduceti?
Munciti prea mult. Cei vechi au zis: Daca nu te rogi, degeaba
muncesti. Ora et labora."
Mirosul de canepa din copilaria mea. Ati taiat vreodata, cu secera,
pe o caldura infernala, canepa inalta de trei metri, urzicatoare si cu
miros intepator? Daca nu, nu ati pierdut mare lucru. Poate doar ca
ati fi inteles mai bine ce trebuie sa fi simtit negri aceia de pe plantatiile
Lumii Noi. Caci din lecturi, oricat de reusite ar fi ele, e mai greu de
inteles.
22 iulie 2012
sâmbătă, 21 iulie 2012
Lupul lui La Fontaine
L-am ascultat pe Bernard Pivot invitat la ,,Profesionistii".
Ce frumoasa e limba franceza vorbita de un literat francez!
Mi-am notat doua citate apartinand lui Bernard Pivot:
,,Sa citesti inseamna sa traiesti!" si
,,Sa tii o carte in mana e o placere!".
In copilarie, B. Pivot avea in casa doar doua carti: Micul
Larousse si Fabulele lui La Fontaine. ( Ce mult se potriveste
aceasta remarca cu spusele unui critic francez din secolul al
XIX-lea Desire Nisard: ,,Daca cineva n-are decat doua carti
in casa, una dintre ele trebuie sa fie sigur a lui La Fontaine").
Dupa ce s-a terminat emisiunea, am tras din raftul bibliotecii
Fabulele lui La Fontaine. Cele 12 carti, traduse de Aurel Tita
si aparute la noi in 1958, la ESLA.
Am citit, pe nerasuflate, primele doua carti.
Ma intreb acum, la un anumit ceas al vietii, ce ar fi insemnat
copilaria mea fara fabulele lui La Fontaine?
Cat de importanta e literatura in viata unui om!
In copilarie l-am invatat pe La Fontaine pe de rost, dupa ce
am citit si rascitit cele vreo 25-30 de fabule cat continea carticica
mea. Si atunci, ca si astazi, cea mai interesanta fabula ramane
pentru mine ,,Lupul si barza".
Se stie, La Fontaine a fost un poet al stilului desavarsit. Iar Aurel
Tita a fost un talamacitor iscusit, cel mai bun traducator al nostru
din La Fontaine.
Fabula e senzationala, mai ales prin jocul delicat al cuvintelor:
Grozav mananca lupii de mult si de urat!
Poftit, o data, la un praznic,
un lup lihnit, mancau napraznic,
s-a lacomit atat, incat,
i s-a infipt adanc in gat,
un ciot de os cam tapligos.
Dar, spre norocul Dobitocului,
s-a nimerit prin partea locului
o Barza, care i l-a scos.
Barza, gata,
cere plata.
- Iti mai arde si de saga?
Scapi din gura mea intreaga
si mai vrei, acum, pitaci?
Zau, cumatra, stii ca-mi placi?...
Sterge-o, rogu-te, degraba!
Si sa nu-mi mai cazi in laba!"
21 iulie 2012
Ce frumoasa e limba franceza vorbita de un literat francez!
Mi-am notat doua citate apartinand lui Bernard Pivot:
,,Sa citesti inseamna sa traiesti!" si
,,Sa tii o carte in mana e o placere!".
In copilarie, B. Pivot avea in casa doar doua carti: Micul
Larousse si Fabulele lui La Fontaine. ( Ce mult se potriveste
aceasta remarca cu spusele unui critic francez din secolul al
XIX-lea Desire Nisard: ,,Daca cineva n-are decat doua carti
in casa, una dintre ele trebuie sa fie sigur a lui La Fontaine").
Dupa ce s-a terminat emisiunea, am tras din raftul bibliotecii
Fabulele lui La Fontaine. Cele 12 carti, traduse de Aurel Tita
si aparute la noi in 1958, la ESLA.
Am citit, pe nerasuflate, primele doua carti.
Ma intreb acum, la un anumit ceas al vietii, ce ar fi insemnat
copilaria mea fara fabulele lui La Fontaine?
Cat de importanta e literatura in viata unui om!
In copilarie l-am invatat pe La Fontaine pe de rost, dupa ce
am citit si rascitit cele vreo 25-30 de fabule cat continea carticica
mea. Si atunci, ca si astazi, cea mai interesanta fabula ramane
pentru mine ,,Lupul si barza".
Se stie, La Fontaine a fost un poet al stilului desavarsit. Iar Aurel
Tita a fost un talamacitor iscusit, cel mai bun traducator al nostru
din La Fontaine.
Fabula e senzationala, mai ales prin jocul delicat al cuvintelor:
Grozav mananca lupii de mult si de urat!
Poftit, o data, la un praznic,
un lup lihnit, mancau napraznic,
s-a lacomit atat, incat,
i s-a infipt adanc in gat,
un ciot de os cam tapligos.
Dar, spre norocul Dobitocului,
s-a nimerit prin partea locului
o Barza, care i l-a scos.
Barza, gata,
cere plata.
- Iti mai arde si de saga?
Scapi din gura mea intreaga
si mai vrei, acum, pitaci?
Zau, cumatra, stii ca-mi placi?...
Sterge-o, rogu-te, degraba!
Si sa nu-mi mai cazi in laba!"
21 iulie 2012
vineri, 20 iulie 2012
Vecini de calendar
Ieri a fost ziua Sf Serafim de Sarov; astazi este ziua Sf.
Prooroc Ilie
Tesviteanul. Doi sfinti invecinati in calendar, uniti prin
acelasi Dumnezeu,
dar separati de veacuri de istorie si de pecetea a doua Testamente.
Semne de foc, cum ar zice astrologii, cei doi sfinti poarta
in sfintenia lor
flacara vie a Duhului Sfant. Sfantul Prooroc Ilie a inchis
cerul, a chemat
din cer Puterea lui Dumnezeu care a mistuit jertfele aduse
idolilor, a
injunghiat pe proorocii mincinosi ai idolilor pagani. Fire
iute, de foc,
razboinica, nesuferind nedreptatea, intr-un cuvant avand
toate calitatile
unui mare om credincios si traitor sub rigoarea Vechiului
Testament, Sf.
Ilie Tesviteanul se
deosebeste radical de Sf. Serafim de Sarov. Cu ochiul
liber se poate vedea
progresul spiritual facut de sfintenia Noului Testament.
Legea iubirii si a iertarii, adusa de Hristos si
propovaduita de Sfintii Apostoli
prin Evanghelii, a dat sfinteniei un alt inteles.
Incrancenarea traitorilor in
Dumnezeu ai Vechiului Testament a disparut; sfintii Noii
Legi au imbracat
vesmintele bunatatii si smereniei, spre folosul lor, dar si
pentru izbanda
duhovniceasca a rugatorilor catre ei.
Focul, care la Proorocul Ilie e mistiutor de jertfe paganesti
si distrugator de
necredinta, la Sf. Serafim de Sarov e aducator de bunatate si
de pace
launtrica. Oare nu acelasi foc al Duhului Sfant a avut
bucuria sa vada
Motovilov, acolo, in poiana sihastriei, sub ninsoarea unei
ierni dintr-o data
ineficienta termic? Oare Sf. Serafim, care stim ca nu avea
deloc un trup
firav, nu ar fi putut cel putin sa se apere atunci cand a
fost atacat de acei
talhari?
Sfintii Noii Legi sunt sfinti ai dragostei si ai iubirii
sufletesti, ai iertarii si ai
nerazbunarii; ei l-au cunoscut pe Hristos si au trait in
Hristos. Ei sunt
dovada vie ca Hristos doreste altceva de la noi, ca nu mai
suntem
contemporani cu rigorismul si vindicativitatea Vechiului
Testament, ca alte
legi sunt scrise acum in Cartea Vietii. De aceea si lecturile
crestinilor de azi
pornesc dinspre Noul Testament spre cel Vechi, pentru ca
intelegerea sa fie
deplina si folositoare sufletului omenesc.
Avem in fata noastra doi
sfinti mari, pe care ii cinstim si ii iubim deopotriva,
de la care invatam ca Dumnezeu e unic, iar crestinismul s-a
desavarsit intru
Hristos.
Un crestin care, astazi, cand Legea iubirii si a iertarii se
identifica insusi cu
crestinismul, vine si argumenteaza: ,,ochi pentru ochi si
dinte pentru dinte”,
ca doar asa scrie in Biblie, acela n-a inteles nimic din
crestinism.
Ce bine ca avem in calendarul ortodox mari sfinti
invecinati, pentru ca asa
putem intelege mai usor evolutia spirituala a celor iubitori de Dumnezeu.
20 iulie 2012
joi, 19 iulie 2012
Randuri -3, Un joc de maini
* Stire la TV: ,,brutarii dau vina pe granari..."
Nu-i inteleg...Painea noastra ,,cea de toate zilele" a devenit
atat de sintetica!...Pe chimisti nu-i acuza nimeni?
* ,,Unii spun ca omul se poate cunoaste dupa ochi, ori dupa
maini...". Vasile Bancila in Note despre Gheorghe Anghel.
Si tot Vasile Bancila: ,,Cultura si civilizatia sunt ca doua
trenuri care merg pe doua linii paralele si in directii opuse. Pe
masura ce civilizatia creste, cultura scade." Progres tehnic,
regres spiritual...Castigam, sau pierdem?
* Acelasi Vasile Bancila: ,,Caci mainile pot fi o magie. Nu
toate...".
Mainile mamei tinandu-si pruncul in brate. Mainile tatei
asudate de munca. Mainile lui Dumnezeu modeland lutul si
dandu-i viata. Tot ce exista nu-i altceva decat un joc de maini!
(Asta e si titlul unei poezii ale mele).
* ,,Nimic nu tine in veci: orice bucurie se spulbera si orice
mahnire se uita!" (,,O mie si una de nopti", prima carte). Chiar
si cele o mie si una de nopti ale vieti se vor sfarsi candva...
* ,,Trebuie sa marturisesc ca nu-mi place prea mult sa citesc...
Cu asta m-am descalificat cu totul in ochii dumneavoastra!
- Nu, doar ca va plang: in felul acesta va lipsiti de mari bucurii."
(Andre Gide, ,,Pivnitele Vaticanului").
Da, e o mare bucurie sa citesti!
19 iulie 2012
Nu-i inteleg...Painea noastra ,,cea de toate zilele" a devenit
atat de sintetica!...Pe chimisti nu-i acuza nimeni?
* ,,Unii spun ca omul se poate cunoaste dupa ochi, ori dupa
maini...". Vasile Bancila in Note despre Gheorghe Anghel.
Si tot Vasile Bancila: ,,Cultura si civilizatia sunt ca doua
trenuri care merg pe doua linii paralele si in directii opuse. Pe
masura ce civilizatia creste, cultura scade." Progres tehnic,
regres spiritual...Castigam, sau pierdem?
* Acelasi Vasile Bancila: ,,Caci mainile pot fi o magie. Nu
toate...".
Mainile mamei tinandu-si pruncul in brate. Mainile tatei
asudate de munca. Mainile lui Dumnezeu modeland lutul si
dandu-i viata. Tot ce exista nu-i altceva decat un joc de maini!
(Asta e si titlul unei poezii ale mele).
* ,,Nimic nu tine in veci: orice bucurie se spulbera si orice
mahnire se uita!" (,,O mie si una de nopti", prima carte). Chiar
si cele o mie si una de nopti ale vieti se vor sfarsi candva...
* ,,Trebuie sa marturisesc ca nu-mi place prea mult sa citesc...
Cu asta m-am descalificat cu totul in ochii dumneavoastra!
- Nu, doar ca va plang: in felul acesta va lipsiti de mari bucurii."
(Andre Gide, ,,Pivnitele Vaticanului").
Da, e o mare bucurie sa citesti!
19 iulie 2012
miercuri, 18 iulie 2012
Un vers nemuritor
Nu stiu daca exista o istorie a versului; a versului izolat, luat
din contextul unor poezii si studiat separat.
Sper ca nu deranjez pe nimeni, mai ales pe literati, cand afirm
ca poezie s-a scris din destul in lumea mare, versuri bune mai
putin!
Ca sa scrie un vers bun, un vers nemuritor, un poet munceste
pe rupte. Inspiratia nu vine de niciunde, ea e rezultatul unei
munci asidue, careia poetul ii dedica energiile sale sufletesti.
Ca sa defineasca un vers din poezia Luceafarul, Eminescu a
apelat la 10 variante. E vorba de vesul ,,O prea frumoasa fata".
Iata variantele:
- O fata luminoasa;
- O pasare de fata;
- O maica preacurata;
- Un canaras de fata;
- Un ghiocel de fata;
- Un gungure de fata;
- Un soi frumos de fata;
- O mult frumoasa fata;
- Un vlastarel de fata;
- O dalie de fata.
Pentru cele 60 de poezii, pe care Eminescu le-a incredintat
tiparului, s-au pastrat 6000 de pagini de manuscrise!
Inspiratia si geniul nu sunt suficente. E nevoie si de multa truda,
altfel nici un poet nu va reusi sa scoata versuri nemuritoare din
propria sa pana.
18 iulie 2012
din contextul unor poezii si studiat separat.
Sper ca nu deranjez pe nimeni, mai ales pe literati, cand afirm
ca poezie s-a scris din destul in lumea mare, versuri bune mai
putin!
Ca sa scrie un vers bun, un vers nemuritor, un poet munceste
pe rupte. Inspiratia nu vine de niciunde, ea e rezultatul unei
munci asidue, careia poetul ii dedica energiile sale sufletesti.
Ca sa defineasca un vers din poezia Luceafarul, Eminescu a
apelat la 10 variante. E vorba de vesul ,,O prea frumoasa fata".
Iata variantele:
- O fata luminoasa;
- O pasare de fata;
- O maica preacurata;
- Un canaras de fata;
- Un ghiocel de fata;
- Un gungure de fata;
- Un soi frumos de fata;
- O mult frumoasa fata;
- Un vlastarel de fata;
- O dalie de fata.
Pentru cele 60 de poezii, pe care Eminescu le-a incredintat
tiparului, s-au pastrat 6000 de pagini de manuscrise!
Inspiratia si geniul nu sunt suficente. E nevoie si de multa truda,
altfel nici un poet nu va reusi sa scoata versuri nemuritoare din
propria sa pana.
18 iulie 2012
marți, 17 iulie 2012
Fabula politica
8.
Fabula:
Ilustrul La Fontaine a trait in secolul al XVII-lea. Cu toate
acestea – lucru de mirare – a auzit de Basescu!
Desigur, un Basescu mai straveziu, mai literar, mai alegoric,
abia intrezarindu-se din ceata departarilor.
I-auzi:
Cica, intr-o mlastina, broastele, ,,urandu-li-se cu democratia”,
au cerut lui Joe sa ,,le azvarla din cer un rege pasnic”.
Si Zeus, milos din fire, le-a aruncat in mlastina o grinda de
lemn. Un Rege Lemn-Tanase! Nu vede, nu aude, sa faca
fiecare ce vrea…ca-i doar democratie!
(Sa fi fost Lemnul asta …Iliescu, sau Constantinescu?…
Numai Joe stie!).
Si ce-au facut broastele?
,,I se urcara multe in spinare,
ca Voda le-ndura cu resemnare”.
Apoi, plictisite, au inceput cu toate sa oracaie si sa ceara
un Rege mai acatari, mai de Doamne-ajuta, ca asta-i prea
moale si lasa-ma sa te las!
(Pana la Basescu, de la Ceausescu incoace, ne plangeam
ca Presedintele tarii face doar figuratie!).
Milos, Stapanul cerurilor ,,le-a harazit de data asta un Cocor”.
Asta – Basescu-Cocorul, zis Chiorul – le inghitea pe unde le
prindea…Nemultumite, broastele s-au revoltat in mlastina
lor sociala. Numai in Piata Universitatii, cata larma au facut!
Degeaba… Destinul a ramas batut in cuie. Si Zeus le-a zis:
,,De-acum, nechibzuitelor, rabdati
si regele cel aprig vi-l pastrati
sa nu dati peste altul si mai rau!”
Ilustrul La Fontaine a trait in secolul al XVII-lea. Cu toate
acestea – lucru de mirare – a auzit de Basescu!
Desigur, un Basescu mai straveziu, mai literar, mai alegoric,
abia intrezarindu-se din ceata departarilor.
I-auzi:
Cica, intr-o mlastina, broastele, ,,urandu-li-se cu democratia”,
au cerut lui Joe sa ,,le azvarla din cer un rege pasnic”.
Si Zeus, milos din fire, le-a aruncat in mlastina o grinda de
lemn. Un Rege Lemn-Tanase! Nu vede, nu aude, sa faca
fiecare ce vrea…ca-i doar democratie!
(Sa fi fost Lemnul asta …Iliescu, sau Constantinescu?…
Numai Joe stie!).
Si ce-au facut broastele?
,,I se urcara multe in spinare,
ca Voda le-ndura cu resemnare”.
Apoi, plictisite, au inceput cu toate sa oracaie si sa ceara
un Rege mai acatari, mai de Doamne-ajuta, ca asta-i prea
moale si lasa-ma sa te las!
(Pana la Basescu, de la Ceausescu incoace, ne plangeam
ca Presedintele tarii face doar figuratie!).
Milos, Stapanul cerurilor ,,le-a harazit de data asta un Cocor”.
Asta – Basescu-Cocorul, zis Chiorul – le inghitea pe unde le
prindea…Nemultumite, broastele s-au revoltat in mlastina
lor sociala. Numai in Piata Universitatii, cata larma au facut!
Degeaba… Destinul a ramas batut in cuie. Si Zeus le-a zis:
,,De-acum, nechibzuitelor, rabdati
si regele cel aprig vi-l pastrati
sa nu dati peste altul si mai rau!”
Mai exista o ,,morala”: Oare Cocorul-Chiorul citeste fabule?
Si o intrebare: Putem da ,,peste altul si mai rau”?
Doamne fereste!
Si o intrebare: Putem da ,,peste altul si mai rau”?
Doamne fereste!
17 iulie 2012
luni, 16 iulie 2012
Nopti tropicale, bine ati venit!
Suntem la jumatatea lunii iulie.
Noaptea canta greierii, ziua - ciresarii sau cicadele. Cantec
neintrerupt si caldura, cat cuprinde!
Verile blande, verile de altadata, au devenit de mult amintire.
Mi-e dor de ele, asa cum mi-e dor - vorba poetului - de
zapezile de altadata, cele din copilarie.
Dupa asemenea calduri nu m-as mira ca, la prima ploaie, sa
vad cum rasare in gradina blocului un bananier, iar pe cheiul
Dambovitei, sa faca umbra cativa palmieri sau cocotieri.
Prea s-au schimbat toate; nici oamenii nu mai sunt ce au fost
altadata, nici natura nu mai este aceeasi. Din ce in ce verile
sunt mai toride si oamenii tot mai nepasatori fata de natura.
Acuzam natura de tot felul de ifose si capricii uitand ca in cea
mai mare parte vina e a noastra, a oamenilor.
Ieri a fost cea mai calduroasa zi a anului: 40 de grade, la umbra!
Blocurile din Bucuresti au devenit adevarate cuptoare; in ele ne
perpelim ca puii rumeniti la rotisor.
Caldura ziua, caldura noaptea. Cu caldura sufleteasca stam mai
prost...
Nopti tropicale, bine ati venit!
16 iulie 2012
Noaptea canta greierii, ziua - ciresarii sau cicadele. Cantec
neintrerupt si caldura, cat cuprinde!
Verile blande, verile de altadata, au devenit de mult amintire.
Mi-e dor de ele, asa cum mi-e dor - vorba poetului - de
zapezile de altadata, cele din copilarie.
Dupa asemenea calduri nu m-as mira ca, la prima ploaie, sa
vad cum rasare in gradina blocului un bananier, iar pe cheiul
Dambovitei, sa faca umbra cativa palmieri sau cocotieri.
Prea s-au schimbat toate; nici oamenii nu mai sunt ce au fost
altadata, nici natura nu mai este aceeasi. Din ce in ce verile
sunt mai toride si oamenii tot mai nepasatori fata de natura.
Acuzam natura de tot felul de ifose si capricii uitand ca in cea
mai mare parte vina e a noastra, a oamenilor.
Ieri a fost cea mai calduroasa zi a anului: 40 de grade, la umbra!
Blocurile din Bucuresti au devenit adevarate cuptoare; in ele ne
perpelim ca puii rumeniti la rotisor.
Caldura ziua, caldura noaptea. Cu caldura sufleteasca stam mai
prost...
Nopti tropicale, bine ati venit!
16 iulie 2012
duminică, 15 iulie 2012
Ce mai, caldura mare!
Doi mosi batandu-se...Pareau doi cocosi batrani si naparliti.
Penibil spectacol!
Cei din jur se amuzau; hainele sfasiate, ochii invinetiti, sangele
siroind, toate pareau o joaca pentru ei.
Mosii astia isi carau pumni, cu o vigoare greu de imaginat pentru
varsta lor. Motivul acestei incrancenari violente? Nu cred ca
vreo babuta, caci asa se zice: cautati femeia!
Ca veni vorba de femeie, alt spectacol: In intersectie, doua femei,
doua tate, cu limbaj de mahala, s-au luat la cearta. Apoi s-au
snopit in pumni si picioare. Motivul? unul pueril: un mic incident in
trafic...Bataie cu injuraturi, ca la usa cortului.
Cineva, o femeie dintre acei gura-casca, m-a indemnat:
- Interveniti, domnule, si le despartiti...Doar sunteti barbat!
Am ripostat:
- Credeti ca ele sunt femei?...Nu s-ar zice.
Femeia la volan, fara doar si poate ca imprumuta ceva din
aroganta barbatului mitocan.
Canicula asta ne-a ravasit pe toti. La unii dintre noi, excesul de
caldura scoate la iveala, de prin tot felul de cotloane intime,
apucaturile violente si animalice.
Si vara abia a inceput cu adevarat. Si se anunta caldura mare...
Si unii dintre noi au uitat ca e buna si rabdarea la casa omului.
15 iulie 2012
Penibil spectacol!
Cei din jur se amuzau; hainele sfasiate, ochii invinetiti, sangele
siroind, toate pareau o joaca pentru ei.
Mosii astia isi carau pumni, cu o vigoare greu de imaginat pentru
varsta lor. Motivul acestei incrancenari violente? Nu cred ca
vreo babuta, caci asa se zice: cautati femeia!
Ca veni vorba de femeie, alt spectacol: In intersectie, doua femei,
doua tate, cu limbaj de mahala, s-au luat la cearta. Apoi s-au
snopit in pumni si picioare. Motivul? unul pueril: un mic incident in
trafic...Bataie cu injuraturi, ca la usa cortului.
Cineva, o femeie dintre acei gura-casca, m-a indemnat:
- Interveniti, domnule, si le despartiti...Doar sunteti barbat!
Am ripostat:
- Credeti ca ele sunt femei?...Nu s-ar zice.
Femeia la volan, fara doar si poate ca imprumuta ceva din
aroganta barbatului mitocan.
Canicula asta ne-a ravasit pe toti. La unii dintre noi, excesul de
caldura scoate la iveala, de prin tot felul de cotloane intime,
apucaturile violente si animalice.
Si vara abia a inceput cu adevarat. Si se anunta caldura mare...
Si unii dintre noi au uitat ca e buna si rabdarea la casa omului.
15 iulie 2012
sâmbătă, 14 iulie 2012
Nevoia de vis
M-am marturisit cuiva:
- Cred ca cea mai frumoasa carte din lume este cea a lui Lewis
Carroll, Alice in Tara Minunilor.
- Cum? s-a mirat acea persoana...De unde ai mai scos-o si pe
asta?!
- E o carte...universala. Poate fi citita, cu aceeasi pasiune, intre
5 si 99 de ani. Si de fiecare data te va incanta si mai mult...
Cartea asta e o capodopera!
Respectiva persoana m-a privit cu suspiciune.
- Cred ca ai dat in mintea copiilor, mi-a zis.
Apoi: - Mie nu mi-a placut cartea asta. Am citit-o cand eram
copil...E o carte mai mult decat ciudata!
- Reciteste-o, am sfatuit-o, si mai vorbim.
Putine sunt cartile, si ma refer aici la capodoperele literaturii
universale, care sa poata fi citite la orice varsta. Pentru persoana
cu care intrasem in dialog, cea mai frumoasa carte era socotita a
fi ,,Razboi si pace".
- Poti a-l citesti pe Tolstoi, la 5 ani? am intrebat.
- Nu, e prea greu.
- Dar la 90 de ani?
- Da.
- Nu cred, am zis. Un asemenea cartoi va avea darul sa te
plictiseasca atunci. Se stie doar, batranii isi pierd repede rabdarea.
Si in alt registru acum:
- Visezi la 5 ani?
- Da.
- La 40 de ani?
- Da.
- La 90 de ani?
- Desigur...visezi mereu.
- Atunci, daca visezi si iti mai place si literatura, iata cartea de care
ai, intotdeauna, nevoie: Alice in Tara Minunilor!
Ca sa fie fericita, fiinta umana are nevoie de vis.
Trebuie, e obligatoriu sa visam mereu!
14 iulie 2012
- Cred ca cea mai frumoasa carte din lume este cea a lui Lewis
Carroll, Alice in Tara Minunilor.
- Cum? s-a mirat acea persoana...De unde ai mai scos-o si pe
asta?!
- E o carte...universala. Poate fi citita, cu aceeasi pasiune, intre
5 si 99 de ani. Si de fiecare data te va incanta si mai mult...
Cartea asta e o capodopera!
Respectiva persoana m-a privit cu suspiciune.
- Cred ca ai dat in mintea copiilor, mi-a zis.
Apoi: - Mie nu mi-a placut cartea asta. Am citit-o cand eram
copil...E o carte mai mult decat ciudata!
- Reciteste-o, am sfatuit-o, si mai vorbim.
Putine sunt cartile, si ma refer aici la capodoperele literaturii
universale, care sa poata fi citite la orice varsta. Pentru persoana
cu care intrasem in dialog, cea mai frumoasa carte era socotita a
fi ,,Razboi si pace".
- Poti a-l citesti pe Tolstoi, la 5 ani? am intrebat.
- Nu, e prea greu.
- Dar la 90 de ani?
- Da.
- Nu cred, am zis. Un asemenea cartoi va avea darul sa te
plictiseasca atunci. Se stie doar, batranii isi pierd repede rabdarea.
Si in alt registru acum:
- Visezi la 5 ani?
- Da.
- La 40 de ani?
- Da.
- La 90 de ani?
- Desigur...visezi mereu.
- Atunci, daca visezi si iti mai place si literatura, iata cartea de care
ai, intotdeauna, nevoie: Alice in Tara Minunilor!
Ca sa fie fericita, fiinta umana are nevoie de vis.
Trebuie, e obligatoriu sa visam mereu!
14 iulie 2012
vineri, 13 iulie 2012
Note de lectura - 2, Un om inflorit
Din Romania literara - revista mea de suflet - nr. 23/2012:
Alex. Stefanescu in ,,Scripta manet": ,,Iti trebuie in vremea
noastra, un mare noroc ca sa gasesti pe cineva cu care sa
poti sta de vorba." Asa este. Cu exceptia politicii si al tuturor
nimicurilor; la temele astea gasesti oricand convivi.
Un aforism: ,,Singuratatea lui Dumnezeu este pe pamant, nu
in cer" ( George Dragescu, Greierul merita sa cante").
Gheorghe Grigurcu face referire la versurile lui Adrian Alui
Gheorghe, care aduc un elogiu ...injuraturii (volumul ,,Cucuta"):
,,Sa injuri tot"! Si urmeaza injuraturile spumoase, pe care
n-are nici un rost sa le reproduc aici.
In ,,Poemul saptamanii", ,,Fumand pe malul Styxului", Radu
Carneci - de cand n-am mai auzit vorbindu-se despre acest
poet - afirma: ,,bine-i a trai/chiar daca esti mort!" - Cate suflete
moarte in trupuri vii!
Succint, cum ne-a obisnuit de multa vreme, Livius Ciocarlie
marturiseste: ,,Iar imi gasesc trasaturi comune cu oameni mari.
De randul asta cu Marquez. Tufa la matematica, la fel ca Jung.
In plus: slab la ortografie." Si eu am astfel de ,,trasaturi comune";
deci as putea intra in randul elitei literare!!
Paul Aretzu in Psalmul 22: ,,Credinciosul este un om inflorit", sau
,,sufletul meu este iedera lui Dumnezeu." Astfel de versuri izolate
au nepretuitul merit de a-mi mangaia, cu delicatete, sufletul.
Inchei aceste note cu salutul Domnului N. Manolescu din Editorialul
,,Suferintele criticii": A bon entendeur, salut!
13 iulie 2012
Alex. Stefanescu in ,,Scripta manet": ,,Iti trebuie in vremea
noastra, un mare noroc ca sa gasesti pe cineva cu care sa
poti sta de vorba." Asa este. Cu exceptia politicii si al tuturor
nimicurilor; la temele astea gasesti oricand convivi.
Un aforism: ,,Singuratatea lui Dumnezeu este pe pamant, nu
in cer" ( George Dragescu, Greierul merita sa cante").
Gheorghe Grigurcu face referire la versurile lui Adrian Alui
Gheorghe, care aduc un elogiu ...injuraturii (volumul ,,Cucuta"):
,,Sa injuri tot"! Si urmeaza injuraturile spumoase, pe care
n-are nici un rost sa le reproduc aici.
In ,,Poemul saptamanii", ,,Fumand pe malul Styxului", Radu
Carneci - de cand n-am mai auzit vorbindu-se despre acest
poet - afirma: ,,bine-i a trai/chiar daca esti mort!" - Cate suflete
moarte in trupuri vii!
Succint, cum ne-a obisnuit de multa vreme, Livius Ciocarlie
marturiseste: ,,Iar imi gasesc trasaturi comune cu oameni mari.
De randul asta cu Marquez. Tufa la matematica, la fel ca Jung.
In plus: slab la ortografie." Si eu am astfel de ,,trasaturi comune";
deci as putea intra in randul elitei literare!!
Paul Aretzu in Psalmul 22: ,,Credinciosul este un om inflorit", sau
,,sufletul meu este iedera lui Dumnezeu." Astfel de versuri izolate
au nepretuitul merit de a-mi mangaia, cu delicatete, sufletul.
Inchei aceste note cu salutul Domnului N. Manolescu din Editorialul
,,Suferintele criticii": A bon entendeur, salut!
13 iulie 2012
joi, 12 iulie 2012
Randuri -2, Oul lui Brancusi
* A spus si Marx o vorba inteleapta: ,, fiecare secol produce
proprii sai oameni primitivi". Cat mai exista politica,
primitivismul nu va disparea, ba dimpotriva.
* ,,Cunoastem facand." Cum sa stii, sa cunosti, daca nu
intreprinzi ceva!...Si a gandi inseamna a face!
* ,,Eu n-am sa laud ce nu vreau sa vand!" (W. Shakespeare-
Sonetul XXV)...In ziua de astazi se vinde totul...Priviti in jur
si veti vedea cata reclama se face lucrurilor de nimic! Totul
pentru trup; pentru suflet, nimic!
* ,,Gandurile rele sunt dusmanii lui Dumnezeu"(Sf. Marcu
Ascetul). Uite asa ne invrajbim noi cu Dumnezeu!
* In toate exista gratie sau uratenie, asa scrie Platon, in
Republica, III, 401...Putina introspectie - si vei vedea
uratenia! Nu-i neaparata nevoie sa cercetezi prea departe...
de casa!
* Despre nobletea sculpturii la Vasari: ,,intaia sculptura
fiind insusi omul facut de Dumnezeu, Atotstapanitorul".
Si tot Giorgio Vasari: Desenul este ,,parintele celor trei
arte ale noastre, arhitectura, sculptura si pictura".
* Invidia este o stare de slabiciune si putinatate sufleteasca.
Un proverb spune: A invidia inseamna a te recunoaste
inferior!
* Scarabeul se hraneste cu excremente. Si totusi a fost
atat de venerat de vechii egipteni.
* Brancusi: Am studiat asadar oul: toata invatatura mea
se trage de aici.
Oul lui Brancusi!
12 iulie 2012
proprii sai oameni primitivi". Cat mai exista politica,
primitivismul nu va disparea, ba dimpotriva.
* ,,Cunoastem facand." Cum sa stii, sa cunosti, daca nu
intreprinzi ceva!...Si a gandi inseamna a face!
* ,,Eu n-am sa laud ce nu vreau sa vand!" (W. Shakespeare-
Sonetul XXV)...In ziua de astazi se vinde totul...Priviti in jur
si veti vedea cata reclama se face lucrurilor de nimic! Totul
pentru trup; pentru suflet, nimic!
* ,,Gandurile rele sunt dusmanii lui Dumnezeu"(Sf. Marcu
Ascetul). Uite asa ne invrajbim noi cu Dumnezeu!
* In toate exista gratie sau uratenie, asa scrie Platon, in
Republica, III, 401...Putina introspectie - si vei vedea
uratenia! Nu-i neaparata nevoie sa cercetezi prea departe...
de casa!
* Despre nobletea sculpturii la Vasari: ,,intaia sculptura
fiind insusi omul facut de Dumnezeu, Atotstapanitorul".
Si tot Giorgio Vasari: Desenul este ,,parintele celor trei
arte ale noastre, arhitectura, sculptura si pictura".
* Invidia este o stare de slabiciune si putinatate sufleteasca.
Un proverb spune: A invidia inseamna a te recunoaste
inferior!
* Scarabeul se hraneste cu excremente. Si totusi a fost
atat de venerat de vechii egipteni.
* Brancusi: Am studiat asadar oul: toata invatatura mea
se trage de aici.
Oul lui Brancusi!
12 iulie 2012
miercuri, 11 iulie 2012
Randuri -1, Noroi si nuferi
* Ei dracie, nu cumva nadusesti! - Cicikov in ,,Suflete moarte".
Grozav mai put unii!
Statistic vorbind, suntem tara din UE care apelam cel mai putin
la sapun!
Dupa o calatorie in mijloacele de transport in comun, te intorci
acasa cu ficatul ravasit...
* ,,Sunt fericit: iubesc si sunt iubit!" (Sonetul XXV).
O simpla (simpla?) intrebare: Pe cine iubea W. Shakespeare?
Si ma refer aici la sexul persoanei iubite.
* Traiesc un sentiment ciudat, de toamna tarzie. Desi suntem
in mijlocul verii! Si asta din cauza frunzelor uscate si risipite
peste tot.
* Politica? O mocirla: mult noroi si lipsa nuferi...
* Sfantul Ioan de Kronstadt s-a nascut intr-o izba ruseasca,
care semana mai mult cu o ,,cocioaba saracacioasa". Cu toate
acestea, saracia nu l-a impiedicat sa devina sfant!
Spunea Sfantul Ioan: ,,Sunt zile cand ma tulbura si pe mine
duhul cel rau." Iata o marturisire care ar putea fi un raspuns si
o linistire pentru zbuciumul nostru sufletesc.
* Mama, tata si vreo zece copii. Toti veseli, galagiosi si
mancaciosi. O familie de pitigoi...
Omul? Din ce in ce mai sarac in copii.
Mantuitorul: ,,Luati aminte la pasarile cerului"!...Si nu luam...
11 iulie 2012
Grozav mai put unii!
Statistic vorbind, suntem tara din UE care apelam cel mai putin
la sapun!
Dupa o calatorie in mijloacele de transport in comun, te intorci
acasa cu ficatul ravasit...
* ,,Sunt fericit: iubesc si sunt iubit!" (Sonetul XXV).
O simpla (simpla?) intrebare: Pe cine iubea W. Shakespeare?
Si ma refer aici la sexul persoanei iubite.
* Traiesc un sentiment ciudat, de toamna tarzie. Desi suntem
in mijlocul verii! Si asta din cauza frunzelor uscate si risipite
peste tot.
* Politica? O mocirla: mult noroi si lipsa nuferi...
* Sfantul Ioan de Kronstadt s-a nascut intr-o izba ruseasca,
care semana mai mult cu o ,,cocioaba saracacioasa". Cu toate
acestea, saracia nu l-a impiedicat sa devina sfant!
Spunea Sfantul Ioan: ,,Sunt zile cand ma tulbura si pe mine
duhul cel rau." Iata o marturisire care ar putea fi un raspuns si
o linistire pentru zbuciumul nostru sufletesc.
* Mama, tata si vreo zece copii. Toti veseli, galagiosi si
mancaciosi. O familie de pitigoi...
Omul? Din ce in ce mai sarac in copii.
Mantuitorul: ,,Luati aminte la pasarile cerului"!...Si nu luam...
11 iulie 2012
marți, 10 iulie 2012
Note de lectura-1 Borges si Whitman
Pe caldura asta, cand fierbi in suc propriu, am recitit ,,Borges
despre Borges". Dialogurile din carte sunt vii, marturisirile sunt
sincere.
Borges ,,uraste amintirile" - mi-ar place si mie sa pot spune
asta - si se foloseste de propria modestie ca ,, de un ciomag".
Chiar asa se justifica: ,,Imi cer scuze. Eu nu folosesc modestia.
Sunt absolut sincer".
,,Scopul amintirilor este sa fie uitate", spune Borges. Si cred ca
are dreptate: trecutul trebuie sa fie lasat sa-si doarma somnul de
veci! Sub straturile de flori ale eternitatii!
Un ignorant in ale romanului (?), pentru Borges poezia e totul.
Vorbeste despre poeti si poezie, cu evlavie, asa cum un crestin
traitor vorbeste despre moastele sfintilor...Si Borges e un agnostic;
o marturiseste singur...
Stie sa-l evoce atat de minunat pe Walt Whitman, incat iti vine, in
mod inconstient, sa intinzi mana si sa-l tragi pe poetul american
din raftul bibliotecii...Daca exista in raftul bibliotecii tale!
Borges i-a dedicat un poem lui W. Whitman, poetul lui preferat.
Redau mai jos acest poem, tocmai pentru frumusetea lui:
Camden 1892
Mirosul de cafea si de ziare.
Duminica cu plictiseala ei obisnuita. Dimineata.
Niste versuri alegorice care impodobesc
Pagina rasfoita: pentametrii inutili
Ai unui coleg mai fericit. Batranul sta
Intins si alb in camera lui saracacioasa
Si respectabila. Privirea lenes ii aluneca
Catre oglinda obosita. Ochii lui
Intalnesc o fata. Se gandeste, fara vreo mirare: fata aceasta
Este a mea. Intinde o mana tremuranda
Ca sa atinga barba incalcita si gura pustiita.
Sfarsitul se apropie. Vocea lui declara:
Sunt aproape stins, cu toate astea versurile mele cerceteaza
Viata si splendoarea ei. Am fost Walt Whitman.
10 iulie 2012
despre Borges". Dialogurile din carte sunt vii, marturisirile sunt
sincere.
Borges ,,uraste amintirile" - mi-ar place si mie sa pot spune
asta - si se foloseste de propria modestie ca ,, de un ciomag".
Chiar asa se justifica: ,,Imi cer scuze. Eu nu folosesc modestia.
Sunt absolut sincer".
,,Scopul amintirilor este sa fie uitate", spune Borges. Si cred ca
are dreptate: trecutul trebuie sa fie lasat sa-si doarma somnul de
veci! Sub straturile de flori ale eternitatii!
Un ignorant in ale romanului (?), pentru Borges poezia e totul.
Vorbeste despre poeti si poezie, cu evlavie, asa cum un crestin
traitor vorbeste despre moastele sfintilor...Si Borges e un agnostic;
o marturiseste singur...
Stie sa-l evoce atat de minunat pe Walt Whitman, incat iti vine, in
mod inconstient, sa intinzi mana si sa-l tragi pe poetul american
din raftul bibliotecii...Daca exista in raftul bibliotecii tale!
Borges i-a dedicat un poem lui W. Whitman, poetul lui preferat.
Redau mai jos acest poem, tocmai pentru frumusetea lui:
Camden 1892
Mirosul de cafea si de ziare.
Duminica cu plictiseala ei obisnuita. Dimineata.
Niste versuri alegorice care impodobesc
Pagina rasfoita: pentametrii inutili
Ai unui coleg mai fericit. Batranul sta
Intins si alb in camera lui saracacioasa
Si respectabila. Privirea lenes ii aluneca
Catre oglinda obosita. Ochii lui
Intalnesc o fata. Se gandeste, fara vreo mirare: fata aceasta
Este a mea. Intinde o mana tremuranda
Ca sa atinga barba incalcita si gura pustiita.
Sfarsitul se apropie. Vocea lui declara:
Sunt aproape stins, cu toate astea versurile mele cerceteaza
Viata si splendoarea ei. Am fost Walt Whitman.
10 iulie 2012
luni, 9 iulie 2012
43%!
Cu totii credeam ca Bacul de anul trecut a fost un accident,
o abatere de la regula. Uite ca n-a fost asa. O confirma Bacul
de anul acesta.
Promovabilitatea: 43%!!
Spuneti-mi, in ce tara civilizata se mai intalneste un asemenea
procentaj?
Ce fac politicienii nostri, ei care tin in maini fraile societatii
noastre romanesti? Ei care au tot felul de masterate si doctorate
in tot felul de stiinte si specializari!
Tineretul nostru este pe zi ce trece mai nepasator si mai ratacit.
Si ce tineri frumosi avem!
Cand bugetul alocat Turismului este mai mare decat cel alocat
Educatiei, iata si rezultatele! Nici turism nu se face, nici educatie
nu avem.
De la un an la altul culegem ce au semanat politicienii nostri.
Ar trebui sa investim in tineri ca ei sunt viitorul nostru.
Dati-le tinerilor nostri motive serioase ca sa-si toceasca creierii
in scoli. Vorbiti-le despre viitor, despre patalamaua studiilor
absolvite, care nu le foloseste la nimic.
Lehamitea tinerilor nostri arata din plin gradul de nepasare si
ignoranta a societatii romanesti.
43% procentaj de promovabilitate!!
Fiica mea a luat Bacul cu nota 9 si ar trebui sa fiu un tata fericit.
Numai ca, vazand acel 43%, mahnirea ma cuprinde umbrindu-mi
bucuria clipei.
09 iulie 2012
o abatere de la regula. Uite ca n-a fost asa. O confirma Bacul
de anul acesta.
Promovabilitatea: 43%!!
Spuneti-mi, in ce tara civilizata se mai intalneste un asemenea
procentaj?
Ce fac politicienii nostri, ei care tin in maini fraile societatii
noastre romanesti? Ei care au tot felul de masterate si doctorate
in tot felul de stiinte si specializari!
Tineretul nostru este pe zi ce trece mai nepasator si mai ratacit.
Si ce tineri frumosi avem!
Cand bugetul alocat Turismului este mai mare decat cel alocat
Educatiei, iata si rezultatele! Nici turism nu se face, nici educatie
nu avem.
De la un an la altul culegem ce au semanat politicienii nostri.
Ar trebui sa investim in tineri ca ei sunt viitorul nostru.
Dati-le tinerilor nostri motive serioase ca sa-si toceasca creierii
in scoli. Vorbiti-le despre viitor, despre patalamaua studiilor
absolvite, care nu le foloseste la nimic.
Lehamitea tinerilor nostri arata din plin gradul de nepasare si
ignoranta a societatii romanesti.
43% procentaj de promovabilitate!!
Fiica mea a luat Bacul cu nota 9 si ar trebui sa fiu un tata fericit.
Numai ca, vazand acel 43%, mahnirea ma cuprinde umbrindu-mi
bucuria clipei.
09 iulie 2012
duminică, 8 iulie 2012
Un vazduh nesigur
In rastimp de doua saptamani in Romania s-au prabusit
5 avioane de toate tipurile. De atatea am eu cunostiinta.
Ultimul eveniment de acest fel a avut loc pe 5 iulie, langa
baza aeriana de la Bobocu, judetul Buzau. Rezultatul: 4
oameni carbonizati.
Celelalte cazuri: un avion a lovit firele de inalta tensiune -
pilotul mort; un avion prabusit langa Clinceni: supravietuitorii,
5 la numar, s-au ales cu oarece vatamari si o spaima de
zile mari; iar al treilea caz: langa Arad, un pilot s-a infipt cu
avionul in acoperisul unei case. Pilotul a murit pe loc. De
data aceasta, avionul s-a prabusit intr-o localitate, peste
casele oamenilor.
In spatiul nostru aerian, militare sau civile, avioanele au
soarta mustelor. Cad, si produc spaime si emotii...
Ca nespecialist, cazi pe ganduri si te intrebi: ce se
intampla cu avioanele noastre? De ce nu mai reusesc sa
se mentina in vazduh?
Eu zic asa: daca vrei sa-ti curmi iute firul vietii si traiesti in
Romania, fa-te pilot!
Avioanele noastre cad ca mustele, lovite de un plici nevazut
al nu stiu carei instante nemiloase!
Unii sustin altceva: cum ca indiferenta ar da tarcoale in
jurul hangarelor aviatorilor.
Tocmai cand scriam aceste randuri aflu ca, ieri, in judetul Arad,
langa Chisineu-Cris, a cazut un deltaplan cu motor, iar pilotul
a murit. A saptea victima in doar doua saptamani!
Mustele romanesti isi dau prinosul lor de jertfa.
08 iulie 2012
5 avioane de toate tipurile. De atatea am eu cunostiinta.
Ultimul eveniment de acest fel a avut loc pe 5 iulie, langa
baza aeriana de la Bobocu, judetul Buzau. Rezultatul: 4
oameni carbonizati.
Celelalte cazuri: un avion a lovit firele de inalta tensiune -
pilotul mort; un avion prabusit langa Clinceni: supravietuitorii,
5 la numar, s-au ales cu oarece vatamari si o spaima de
zile mari; iar al treilea caz: langa Arad, un pilot s-a infipt cu
avionul in acoperisul unei case. Pilotul a murit pe loc. De
data aceasta, avionul s-a prabusit intr-o localitate, peste
casele oamenilor.
In spatiul nostru aerian, militare sau civile, avioanele au
soarta mustelor. Cad, si produc spaime si emotii...
Ca nespecialist, cazi pe ganduri si te intrebi: ce se
intampla cu avioanele noastre? De ce nu mai reusesc sa
se mentina in vazduh?
Eu zic asa: daca vrei sa-ti curmi iute firul vietii si traiesti in
Romania, fa-te pilot!
Avioanele noastre cad ca mustele, lovite de un plici nevazut
al nu stiu carei instante nemiloase!
Unii sustin altceva: cum ca indiferenta ar da tarcoale in
jurul hangarelor aviatorilor.
Tocmai cand scriam aceste randuri aflu ca, ieri, in judetul Arad,
langa Chisineu-Cris, a cazut un deltaplan cu motor, iar pilotul
a murit. A saptea victima in doar doua saptamani!
Mustele romanesti isi dau prinosul lor de jertfa.
08 iulie 2012
vineri, 6 iulie 2012
Mult neglijatul Eminescu
,,Romania literara", revista mea de suflet. Revista literatilor,
cum se zice. O citesc de ani de zile - si nu sunt literat!
Imi place continutul revistei, cu doua exceptii:
1- Din cand in cand, apar expresii vulgare si cuvinte obscene;
2- In ultimii ani, Eminescu e din ce in ce mai putin evocat in
paginele revistei. Nu apare nici macar in zilele insemnate cu
rosu in calendarul eminescian.
Necajit, i-am dat un e-mail Domnului Manolescu (e dreptul
meu de cititor fidel de a sesiza o ... nedreptate facuta Marelui
Poet). Iata e-mailul:
Domnule Nicolae Manolescu,
Suntem in data de 15 iunie 2012.
Au inflorit teii...
Aerul asta poetic nu va aminteste de Eminescu?
Ultimul numar al revistei Dvs a aparut chiar astazi, 15 iunie.
Numele lui Eminescu nici macar nu apare mentionat, ce sa
mai zic de vreun articol dedicat Marelui Poet!
Anul trecut, aceeasi situatie (verificati arhiva).
Am ajuns sa-l cautam pe Eminescu in tot felul de tabloide,
printre femei dezbracate!!
Va citesc revista de ani de zile. Nu regret banii dati pana
acum - revista asta m-a imbogatit sufleteste - dar m-ati
mahnit profund.
E clar, Eminescu nu mai este in atentia publicatiei Dvs.
De ce?
Va rog sa-mi raspundeti.
Va multumesc.
Stefan S.
(Scuzati-mi tonul, dezamagirea m-a facut sa protestez
astfel).
15 iunie 2012
Da, eram tare necajit in ziua aceea.
Domnul Manolescu nu mi-a raspuns. Mai bine...Bietul om
nu s-a pus la mintea mea.
Si totusi, consider ca exista mult adevar si bun simt in aceasta
cerere a mea.
07 iulie 2012
cum se zice. O citesc de ani de zile - si nu sunt literat!
Imi place continutul revistei, cu doua exceptii:
1- Din cand in cand, apar expresii vulgare si cuvinte obscene;
2- In ultimii ani, Eminescu e din ce in ce mai putin evocat in
paginele revistei. Nu apare nici macar in zilele insemnate cu
rosu in calendarul eminescian.
Necajit, i-am dat un e-mail Domnului Manolescu (e dreptul
meu de cititor fidel de a sesiza o ... nedreptate facuta Marelui
Poet). Iata e-mailul:
Domnule Nicolae Manolescu,
Suntem in data de 15 iunie 2012.
Au inflorit teii...
Aerul asta poetic nu va aminteste de Eminescu?
Ultimul numar al revistei Dvs a aparut chiar astazi, 15 iunie.
Numele lui Eminescu nici macar nu apare mentionat, ce sa
mai zic de vreun articol dedicat Marelui Poet!
Anul trecut, aceeasi situatie (verificati arhiva).
Am ajuns sa-l cautam pe Eminescu in tot felul de tabloide,
printre femei dezbracate!!
Va citesc revista de ani de zile. Nu regret banii dati pana
acum - revista asta m-a imbogatit sufleteste - dar m-ati
mahnit profund.
E clar, Eminescu nu mai este in atentia publicatiei Dvs.
De ce?
Va rog sa-mi raspundeti.
Va multumesc.
Stefan S.
(Scuzati-mi tonul, dezamagirea m-a facut sa protestez
astfel).
15 iunie 2012
Da, eram tare necajit in ziua aceea.
Domnul Manolescu nu mi-a raspuns. Mai bine...Bietul om
nu s-a pus la mintea mea.
Si totusi, consider ca exista mult adevar si bun simt in aceasta
cerere a mea.
07 iulie 2012
Serpii si casa parinteasca
Am vorbit cu mama la telefon. Mi-a dat o veste care mi-a
facut pielea de gaina: a vazut in curtea casei trei serpi!
Tocmai acum cand se apropie vremea sa merg la tara.
Serpi mari, grasi, veniti cu siguranta din padurea din
apropierea casei. In miezul zilei, cand ii tihneste omului
linistea, sa vezi plimbandu-se prin ograda asemenea taratoare!
Ph! pentru mine, cu exagerata mea temere de serpi, astfel de
veste nu are darul sa ma bucure.
Biologii sustin ca lumea si-ar opri evolutia daca ar disparea
serpii. La fel a zis si Darwin referindu-se la bondari si albine:
fara himenoptere lumea ar disparea in scurt timp.
Reiese de aici ca, atunci cand a facut lumea, cu toate dobitoacele
ei, intelepciunea lui Dumnezeu nu a dat gres. Asa ca, printre
altele Dumnezeu a facut si pe sarpe.
Sarpele asta s-a tinut scai de om dintotdeauna. Nici in Rai n-a
putut omul sa scape de serpuirea lui. A facut el ce-a facut si s-a
incolacit pe trunchiul pomului vietii...
Porniti in pribegie pe Pamant, sarpele s-a furisat si el dupa primii
oameni. Si mai sustin unii, cum ca primul animal credincios omului
ar fi fost cainele!...In lipsa omului, Raiul nu-i tihnea vicleanului sarpe!
Sarpele e asociat diavolului; iar unde exista diavol acolo vietuiesc
ispitele si fiii lor, pacatele. Sfintii Parinti sustin ca asta e o randuiala
de la Dumnezeu, fiindca fara ispite nu s-ar mantui nimeni.
Se zice ca Irlanda e singura insula din lume locuita de oameni si
in care nu intalnesti serpi. I-ar fi alungat crucea si credinta Sf. Patrick.
Din acest punct de vedere, irlandezii ar putea fi fericiti.
Intrebare: oare irlandezii sunt lipsiti de ispite? Si, mai ales, de pacate?
A venit vara - si din cauza unor nemernici de serpi mi s-a facut frica
sa ma mai intorc la casa parinteasca.
O fi scumpa viata in Irlanda?
06 iulie 2012
facut pielea de gaina: a vazut in curtea casei trei serpi!
Tocmai acum cand se apropie vremea sa merg la tara.
Serpi mari, grasi, veniti cu siguranta din padurea din
apropierea casei. In miezul zilei, cand ii tihneste omului
linistea, sa vezi plimbandu-se prin ograda asemenea taratoare!
Ph! pentru mine, cu exagerata mea temere de serpi, astfel de
veste nu are darul sa ma bucure.
Biologii sustin ca lumea si-ar opri evolutia daca ar disparea
serpii. La fel a zis si Darwin referindu-se la bondari si albine:
fara himenoptere lumea ar disparea in scurt timp.
Reiese de aici ca, atunci cand a facut lumea, cu toate dobitoacele
ei, intelepciunea lui Dumnezeu nu a dat gres. Asa ca, printre
altele Dumnezeu a facut si pe sarpe.
Sarpele asta s-a tinut scai de om dintotdeauna. Nici in Rai n-a
putut omul sa scape de serpuirea lui. A facut el ce-a facut si s-a
incolacit pe trunchiul pomului vietii...
Porniti in pribegie pe Pamant, sarpele s-a furisat si el dupa primii
oameni. Si mai sustin unii, cum ca primul animal credincios omului
ar fi fost cainele!...In lipsa omului, Raiul nu-i tihnea vicleanului sarpe!
Sarpele e asociat diavolului; iar unde exista diavol acolo vietuiesc
ispitele si fiii lor, pacatele. Sfintii Parinti sustin ca asta e o randuiala
de la Dumnezeu, fiindca fara ispite nu s-ar mantui nimeni.
Se zice ca Irlanda e singura insula din lume locuita de oameni si
in care nu intalnesti serpi. I-ar fi alungat crucea si credinta Sf. Patrick.
Din acest punct de vedere, irlandezii ar putea fi fericiti.
Intrebare: oare irlandezii sunt lipsiti de ispite? Si, mai ales, de pacate?
A venit vara - si din cauza unor nemernici de serpi mi s-a facut frica
sa ma mai intorc la casa parinteasca.
O fi scumpa viata in Irlanda?
06 iulie 2012
joi, 5 iulie 2012
Hotii striga hotii!
Zilele acestea, ca toti romanii banuiesc, am fost acaparat de
politichie.
Ce agitatie, ce viermuiala, ce coate si ce imbranceli!
Se clatina, se prabuseste de-a dreptul tot esafodajul portocaliu.
Marinarul sef a intrat serios la apa. E ud pana la genunchi,
deocamdata.
Cuburile cu gheata plutesc, inca, in paharul cu wiscki...Doar
corabia portocalie e in deriva. Cu comandor cu tot!
Nu credeam ca un eveniment politic ma va inspira liric. Iata
poezia scrisa ieri:
Hotii striga hotii!
Asa cum paraseau candva hotare
Tatarii, hunii, gotii, vizigotii
Lasand in urma multa usurare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!
Asa acum, cu cata incantare
Vedem sub tavalugul greu al sortii
Cum piere ,,ciuma” asta in valtoare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!
Epidemii au fost in lumea mare,
De raul lor ne-am saturat cu totii;
Portocalia ,,ciuma”-i la stramtoare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!
Mai stim ca bucuria-i trecatoare,
Ca nu-i usor sa scapi de toti netotii,
Dar rasuflam acum, cu usurare,
Cand auzim cum… hotii striga hotii!
La un cat mai iute referendum!
Spre un alt destin!
05 iulie 2012
politichie.
Ce agitatie, ce viermuiala, ce coate si ce imbranceli!
Se clatina, se prabuseste de-a dreptul tot esafodajul portocaliu.
Marinarul sef a intrat serios la apa. E ud pana la genunchi,
deocamdata.
Cuburile cu gheata plutesc, inca, in paharul cu wiscki...Doar
corabia portocalie e in deriva. Cu comandor cu tot!
Nu credeam ca un eveniment politic ma va inspira liric. Iata
poezia scrisa ieri:
Hotii striga hotii!
Asa cum paraseau candva hotare
Tatarii, hunii, gotii, vizigotii
Lasand in urma multa usurare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!
Asa acum, cu cata incantare
Vedem sub tavalugul greu al sortii
Cum piere ,,ciuma” asta in valtoare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!
Epidemii au fost in lumea mare,
De raul lor ne-am saturat cu totii;
Portocalia ,,ciuma”-i la stramtoare…
Ajuns-am vremea: Hotii striga hotii!
Mai stim ca bucuria-i trecatoare,
Ca nu-i usor sa scapi de toti netotii,
Dar rasuflam acum, cu usurare,
Cand auzim cum… hotii striga hotii!
La un cat mai iute referendum!
Spre un alt destin!
05 iulie 2012
miercuri, 4 iulie 2012
Insemnari de lectura-2 (Spre centrul Pamantului)
,,Sa pleci spre centrul Pamantului! Ce nebunie!"
Prin Islanda, calare pe maruntii cai islandezi.
Cei trei innopteaza intr-o casa taraneasca, cu o singura odaie,
la o familie cu 19 copii, ,,care misunau claie peste gramada in
mijlocul rotocoalelor de fum care umpleau odaia." Iata cum
sunt descrise capetele acestor copii itindu-se din fumul odaii:
,,Ai fi zis ca-s un sirag de ingeri cam nespalati..."
Gazda i-a servit cu o supa de licheni ,,destul de placuta la gust".
,,Am trecut prin vad raurile Alfa si Heta, bogate in pastravi si
stiuca" ( am mentionat acest citat din pricina obsesiei mele pentru
rauri).
Inca doua citate: ,,Aici natura a lucrat geometric, intocmai ca omul"
si ,,Destul! Cand stiinta s-a pronuntat, nu-ti mai ramane decat sa
taci."(Profesorul L.) - Si cand vine vorba de Dumnezeu, aceeasi
tacere sa fie ?!
Calatoria spre centrul Pamantului a inceput la ,,ora 13 si 13 minute";
mentiunea este facuta la pagina 113 a cartii!
In interiorul sau Pamantul e viu: exista o mare imensa, populata cu
ihtiozauri si pesti primitivi; exista paduri intinse de ciuperci uriase(!),
de ,,ferigi arborescente, inalte ca brazii care cresc la mari altitudini";
intreaga flora apartine erei secundare in toata splendoarea ei.
Interesant modul de intoarcere a celor trei temerari din strafundurile
Pamantului( profesorul Otto L., Axel, nepotul sau, si Hans islandezul):
impinsi spre suprafata de lava vulcanului prin craterul caruia
coborasera.
Si inca un amanunt:cei trei au inceput calatoria in Islanda, prin craterul
stins al vulcanului Sneffels, si au fost azvarliti afara in Italia (Stromboli).
04 iulie 2012
Prin Islanda, calare pe maruntii cai islandezi.
Cei trei innopteaza intr-o casa taraneasca, cu o singura odaie,
la o familie cu 19 copii, ,,care misunau claie peste gramada in
mijlocul rotocoalelor de fum care umpleau odaia." Iata cum
sunt descrise capetele acestor copii itindu-se din fumul odaii:
,,Ai fi zis ca-s un sirag de ingeri cam nespalati..."
Gazda i-a servit cu o supa de licheni ,,destul de placuta la gust".
,,Am trecut prin vad raurile Alfa si Heta, bogate in pastravi si
stiuca" ( am mentionat acest citat din pricina obsesiei mele pentru
rauri).
Inca doua citate: ,,Aici natura a lucrat geometric, intocmai ca omul"
si ,,Destul! Cand stiinta s-a pronuntat, nu-ti mai ramane decat sa
taci."(Profesorul L.) - Si cand vine vorba de Dumnezeu, aceeasi
tacere sa fie ?!
Calatoria spre centrul Pamantului a inceput la ,,ora 13 si 13 minute";
mentiunea este facuta la pagina 113 a cartii!
In interiorul sau Pamantul e viu: exista o mare imensa, populata cu
ihtiozauri si pesti primitivi; exista paduri intinse de ciuperci uriase(!),
de ,,ferigi arborescente, inalte ca brazii care cresc la mari altitudini";
intreaga flora apartine erei secundare in toata splendoarea ei.
Interesant modul de intoarcere a celor trei temerari din strafundurile
Pamantului( profesorul Otto L., Axel, nepotul sau, si Hans islandezul):
impinsi spre suprafata de lava vulcanului prin craterul caruia
coborasera.
Si inca un amanunt:cei trei au inceput calatoria in Islanda, prin craterul
stins al vulcanului Sneffels, si au fost azvarliti afara in Italia (Stromboli).
04 iulie 2012
marți, 3 iulie 2012
Insemnari de lectura-1(Profesorul Lindenbrock)
Fetele mele, cuprinse de un anumit avant tineresc, s-au apucat
sa citeasca Jules Verne, ,,O calatorie spre centrul Pamantului".
Un asemenea entuziasm sa nu ma molipseasca si pe mine?
Personajul principal al romanului este profesorul Lindenbrock.
Iata cateva citate luate din carte, suficente ca sa-mi pot face
o anumita parere despre profilul acestui savant german.
,,Era un savant egoist, o fantana a stiintei a carei cumpana
scartia ori de cate ori voiai sa scoti ceva din ea. Intr-un
cuvant, un zgarcit."
Profesorul L. devenea balbait atunci cand se infuria si era
nevoit sa rosteasca cuvinte si expresii ,,grecesti si semi-latine",
din care mineralogia are din destul, ,,expresii din acelea aspre
care ar rani si buzele unui poet."
Profesorul L. era ,,inalt si slab, dar sanatos tun" si avea 50 de
ani, desi parea cu 10 ani mai tanar.
Om cu oarece stare materiala locuia intr-o casa care statea sa
se darame: ,,Desi nu-ti inspira prea multa incredere, totusi, casa
se tinea bine, multumita unui ulm batran ce-i sprijinea puternic
fatada, si care, de cum venea primavara, isi impingea mugurii
infloriti in geamurile ferestrelor."
Pasionat bibliofil, ,,o carte n-avea pret in ochii sai decat atunci
cand era greu de gasit, sau cand era un chin ca s-o poti citi."
Fire nerabdatoare si impulsiva, iata cum vorbeste nepotul sau
despre el: ,,pusese in niste ghivece de faianta (...) radacini de
rezeda si de zorele si pentru a le grabi cresterea se ducea in
fiecare dimineata si tragea de frunze."
Un astfel de om, cuprins de tot felul de nelinisti si neimpliniri
sufletesti, va porni intr-o calatorie spre centrul Pamantului.
03 iulie 2012
sa citeasca Jules Verne, ,,O calatorie spre centrul Pamantului".
Un asemenea entuziasm sa nu ma molipseasca si pe mine?
Personajul principal al romanului este profesorul Lindenbrock.
Iata cateva citate luate din carte, suficente ca sa-mi pot face
o anumita parere despre profilul acestui savant german.
,,Era un savant egoist, o fantana a stiintei a carei cumpana
scartia ori de cate ori voiai sa scoti ceva din ea. Intr-un
cuvant, un zgarcit."
Profesorul L. devenea balbait atunci cand se infuria si era
nevoit sa rosteasca cuvinte si expresii ,,grecesti si semi-latine",
din care mineralogia are din destul, ,,expresii din acelea aspre
care ar rani si buzele unui poet."
Profesorul L. era ,,inalt si slab, dar sanatos tun" si avea 50 de
ani, desi parea cu 10 ani mai tanar.
Om cu oarece stare materiala locuia intr-o casa care statea sa
se darame: ,,Desi nu-ti inspira prea multa incredere, totusi, casa
se tinea bine, multumita unui ulm batran ce-i sprijinea puternic
fatada, si care, de cum venea primavara, isi impingea mugurii
infloriti in geamurile ferestrelor."
Pasionat bibliofil, ,,o carte n-avea pret in ochii sai decat atunci
cand era greu de gasit, sau cand era un chin ca s-o poti citi."
Fire nerabdatoare si impulsiva, iata cum vorbeste nepotul sau
despre el: ,,pusese in niste ghivece de faianta (...) radacini de
rezeda si de zorele si pentru a le grabi cresterea se ducea in
fiecare dimineata si tragea de frunze."
Un astfel de om, cuprins de tot felul de nelinisti si neimpliniri
sufletesti, va porni intr-o calatorie spre centrul Pamantului.
03 iulie 2012
luni, 2 iulie 2012
Babele si agapa
Cu aproape jumatate de ora in urma m-am intors de la
hramul bisericii noastre, Binecredinciosul Voievod Stefan
cel Mare si Sfant, sarbatorit astazi. La sfarsitul Sfintei
Liturghii s-a dat o agapa crestineasca, la care a participat -
sa ma ierte Dumnezeu pentru ceea ce scriu - o ciurda de
babe...pagane. De parca nu mancasera de trei zile, cu o
vivacitate extraordinara cand e vorba de infulecare, babutele
acestea au devorat intr-o clipita totul. Nici nu terminase preotul
binecuvantarile ca babutele si incepusera sa-si umple sacosele.
Parca un roi de lacuste se abatuse peste mese...
Bietii cersetori n-au mai avut loc de babele infometate...
Cam asta trebuie sa fie spiritul crestinesc al unei agape?
Cu un astfel de egoist vadit vor babutele noastre crestin-
ortodoxe sa ajunga in rai!
Pe zi ce trece crestinismul nostru traitor a inceput sa devina
sinonim cu imbulzeala. Imbulzeala la Sfintele Moaste, la apa
sfintita, la stlparile de Florii, la hram, la agape, la tot.
In urma unui astfel de spectacol, pleci de la biserica cu un gust
amar, cu o lehamite care se poate croniciza oricand.
Tocmai m-am intors de la o asa-zisa agapa. Si in loc sa fi gustat
dintr-o mancare binecuvantata, sa fi stat la masa intr-o comuniune
frateasca, m-am intors acasa mai plin de pacate de cum m-am
dus la biserica.
Si ma intreb acum - ca prostul ma intreb - care a fost folosul meu
sufletesc de astazi?
02 iulie 2012
hramul bisericii noastre, Binecredinciosul Voievod Stefan
cel Mare si Sfant, sarbatorit astazi. La sfarsitul Sfintei
Liturghii s-a dat o agapa crestineasca, la care a participat -
sa ma ierte Dumnezeu pentru ceea ce scriu - o ciurda de
babe...pagane. De parca nu mancasera de trei zile, cu o
vivacitate extraordinara cand e vorba de infulecare, babutele
acestea au devorat intr-o clipita totul. Nici nu terminase preotul
binecuvantarile ca babutele si incepusera sa-si umple sacosele.
Parca un roi de lacuste se abatuse peste mese...
Bietii cersetori n-au mai avut loc de babele infometate...
Cam asta trebuie sa fie spiritul crestinesc al unei agape?
Cu un astfel de egoist vadit vor babutele noastre crestin-
ortodoxe sa ajunga in rai!
Pe zi ce trece crestinismul nostru traitor a inceput sa devina
sinonim cu imbulzeala. Imbulzeala la Sfintele Moaste, la apa
sfintita, la stlparile de Florii, la hram, la agape, la tot.
In urma unui astfel de spectacol, pleci de la biserica cu un gust
amar, cu o lehamite care se poate croniciza oricand.
Tocmai m-am intors de la o asa-zisa agapa. Si in loc sa fi gustat
dintr-o mancare binecuvantata, sa fi stat la masa intr-o comuniune
frateasca, m-am intors acasa mai plin de pacate de cum m-am
dus la biserica.
Si ma intreb acum - ca prostul ma intreb - care a fost folosul meu
sufletesc de astazi?
02 iulie 2012
duminică, 1 iulie 2012
Intr-un targusor liric
Ieri am citit din poezia lui Petre Stoica; si cred ca voi face si
astazi la fel.
Cat de autentic sunt descrise liric targurile de altadata. Am
sentimetul ca Petre Stoica a privit atent la vechi ilustratii, cand
s-a hotarat sa le dea o astfel de coloratura lirica.
,,Aerul e dulce, de candel..." in acest targusor de provincie,
unde ,,frizerii orbesc in oglinda patata de muste".
,,Functionarii cu mustati
vin in parc sa consume
covrigi cu chimen, sa asculte
melodii sublime din chiosc."
Strazile sunt animate:
,,Servitoarele tarasc spre casa
copii cu bucle de ingeri."
Carciumile, de asemenea:
,,In carciuma negustorii incheie contracte,
cineva tipa fantastic, rastoarna o masa
si sparge sticla cu vin."
In oras se gasesc avocati, frizeri, un director de banca, un circ
ambulant si suficenti tarani. In fanul unei carute ,,e asezat un
sicriu". Peste tot:
,,Pudra, tantari, transpiratie,
vartej de valsuri racoroase".
Versurile sunt luate din poeziile ,,Resedinta de plasa (I)" si
,,Resedinta de plasa (II)".
Nu ma pricep sa comentez poezia citita - mai repede o inteleg
decat sa o comentez - dar recunosc ca mi-ar placea teribil sa
ma pot plimba linistit , sprijinindu-ma intr-un baston cu maciulia
de argint, pe stradutele unui astfel de targ provincial descris de
Petre Stoica.
A calatori in poezie ca in viata reala, iata una din calitatile liricei
lui Petre Stoica.
01 iulie 2012
astazi la fel.
Cat de autentic sunt descrise liric targurile de altadata. Am
sentimetul ca Petre Stoica a privit atent la vechi ilustratii, cand
s-a hotarat sa le dea o astfel de coloratura lirica.
,,Aerul e dulce, de candel..." in acest targusor de provincie,
unde ,,frizerii orbesc in oglinda patata de muste".
,,Functionarii cu mustati
vin in parc sa consume
covrigi cu chimen, sa asculte
melodii sublime din chiosc."
Strazile sunt animate:
,,Servitoarele tarasc spre casa
copii cu bucle de ingeri."
Carciumile, de asemenea:
,,In carciuma negustorii incheie contracte,
cineva tipa fantastic, rastoarna o masa
si sparge sticla cu vin."
In oras se gasesc avocati, frizeri, un director de banca, un circ
ambulant si suficenti tarani. In fanul unei carute ,,e asezat un
sicriu". Peste tot:
,,Pudra, tantari, transpiratie,
vartej de valsuri racoroase".
Versurile sunt luate din poeziile ,,Resedinta de plasa (I)" si
,,Resedinta de plasa (II)".
Nu ma pricep sa comentez poezia citita - mai repede o inteleg
decat sa o comentez - dar recunosc ca mi-ar placea teribil sa
ma pot plimba linistit , sprijinindu-ma intr-un baston cu maciulia
de argint, pe stradutele unui astfel de targ provincial descris de
Petre Stoica.
A calatori in poezie ca in viata reala, iata una din calitatile liricei
lui Petre Stoica.
01 iulie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)