Ieri am scris despre zambet si binefacerile lui.
Si mi-am adus aminte de doua strofe ale minunatei poete
care a fost Magda Isanos, cea mai frumoasa voce lirica
feminina din poezia noastra, dupa parerea mea.
Versurile acestea le-am repetat de multe ori in gand, ca pe
o mica rugaciune, considerandu-le un stimulent sufletesc
remarcabil:
,,Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare neinteles
si trist ca nu privim spre cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim."
Ce repede murim...si ce putin iubim si zambim!
stefan s.
21 decembrie 2012, in postul Craciunului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu