sufleteasca. Noi iubim, daruim flori sufletesti doar acelora care
raspund iubirii noastre cu iubire. Ce-mi oferi, ca sa-ti dau iubirea
mea? E un negot pagubos si
nefiresc totodata, din care vom iesi
mereu in pierdere.
Ii iubim pe parintii nostri, ca ne-au dat viata ...
Ne iubim fratii, ca ne sunt frati...
Ne iubim prietenii, ca ne raspund cu iubire...
Si asta e lumea noastra!!..Atat!!...In ce lume mica
traim!...Si mai
sunt colegii, si mai sunt necunoscutii, si mai sunt dusmanii
nostri
(sau potrivnicii nostri)...Iubirea noastra ar trebui sa fie un
continent,
dar noi am facut din ea o insula minuscula...Si fiecare dintre noi a
ajuns un Robinson care crede ca e firesc sa-l iubeasca doar pe ...
Vineri al
sau, si acela, de multe ori, un semen ipotetic.
Zicem ca iubim, dar la prima nedreptate primita, ni se
aprind obrajii
de furie...Nu iertam, nu alinam, nu lasam de la noi nimic,
niciodata...
Ne mintim ca iubim, cand de fapt ne iubim doar pe noi insine. Traim
pe o insula mica, asa cum e si inima noastra!
Acesta e un comentariu postat de mine pe blogul cuiva la care tin tare
mult. Randurile de mai sus nu se refera neaparat la semenii mei, ci ma
includ pe mine.
Lumea mea e
atat de stramta, ca abia imi dau seama ca exist!
stefan s.
9 decembrie 2012, in postul Craciunului
9 decembrie 2012, in postul Craciunului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu