Cerul omului

Citesc Holderlin. 
Un ,,invechit", cum ar spune multi, uitand ca multe adevaruri 
rostite de cei ,,vechi" raman totdeauna valabile. 
Spune poetul german: 
,,O, fericita fire! Nu stiu ce mi se-ntampla cand ochiul mi-l 
umplu cu frumusetea ta, dar toata ambrozia cerului este in 
lacrimile pe care la vars dinainte-ti...". Nu-i asa ca seamana 
izbitor cu anumite versuri din acel poetic ,,Acatist de multumire 
catre Domnul nostru Iisus Hristos?" 
,,Sa fii una cu tot ce viaza!" 
Nu suntem singurele fiinte vii, noi oamenii. Si florile sunt vii, si 
pomii, si fluturii, pasarile, ierburile. Cu totii formam ,,viul" unei 
lumi ,,vii". Pe toti ne anima acelasi Duh si suntem rezultatul 
aceleasi Maini creatoare. Uitam ca nu am fi nimic daca nu ar 
fi Duhul Sfant. Nici macar tarana nu ar putea fi tarana, nici 
piatra piatra, daca n-ar fi Duhul. 
Uitam, dar nu uita poetul: ,,Sa fii una cu totul, aceasta-i viata 
Divinitatii, acesta-i cerul omului".
(Citatele sunt din ,,Hyperion-ul " lui F. Holderlin). 

stefan. s. 
3 decembrie 2012, in postul Craciunului