,,Bucuria te face frumos".
Zicerea acesta am gasit-o la Constantin Toiu, in romanul
,,Caderea in lume".
Este foarte scurt drumul de la bucurie la frumusete: o
scurtatura launtrica care ar trebui batuta cat mai des.
Frumusetea, la cea sufleteasca ma refer aici, te inalta...
frumusetea va salva lumea! Daca lumea ar fi curata si
frumoasa sufleteste, atunci raiul s-ar instapani peste tot...
Prea multele necazuri m-au facut morocanos, spunea un
personaj dickensian. E-adevarat, cand sunt multe, necazurile
coplesesc sufletul si ii suprima bucuria. De aici si zicerea
populara: Vino, necazule, dar vino singur!
Suntem supusi la tot felul de incercari, dar cati dintre noi ne
putem mandri macar cu o mica parte din acea suferinta
randuita rabdatorului Iov? Daca ar fi rabdare mai multa, atunci
ar fi si bucurie, dar si o frumusete inaltatoare...
De la bucurie la frumusete nu-i decat un singur pas.
Important ramane acest lucru: cum putem pastra in permanenta
o stare de bucurie launtrica?
Orice sacrificiu e binevenit cand ne dorim din tot sufletul sa
devenim frumosi!
stefan s.
14 decembrie 2012, in postul Craciunului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu