Am intrat intr-o biserica din cartier astazi; m-am inchinat la
icoane. In mijlocul bisericii, cu capacul deschis, un sicriu. In
el, o babuta. Mica, ca o gargarita intr-un insectar.
Ce e omul? ... Un bot de huma, vorba scriitorului, care se
intoarce in huma. ,,Caci pamant esti si in pamant te vei intoarce".
Intre truda si risipire se trece viata noastra. Griji, necazuri, nevoi
si alte incercari, la un ceas tarziu al vietii vor fi date uitarii. Vom
fi pusi intre patru scanduri si vom fi aruncati intr-un pamant rece
si nesimtitor. Pe marmantul celor neuitati de urmasi vor creste
flori, pe ceilalti ii vor sufoca balariile...Si cu totii, si uitati si neuitati,
ne vor inghiti aceeasi tacere si aceeasi nedefinita eternitate.
Traim in volbura lumii, in valtoarea clipelor risipite. Si uitam sa ne
bucuram de scurtimea vietuirii noastre...desi n-ar trebui.
stefan s.
01 decembrie 2012, in postul Craciunului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu