Cu pretul a doua lumanari

Mai avea doi lei in buzunar. Ce sa faca, s-a intrebat, sa cumpere 
o paine, sau sa aprinda doua lumanari la biserica? 
Iesise de la serviciu, seara tarziu, se oprise in fata bisericii si asa 
se gandea. Acasa o astepta doi copii mici, iar ziua de leafa era 
peste o saptamana. Timp lung, asteptare si lipsuri. 
In cele din urma s-a hotarat: mai avea un colt de paine acasa, asa 
ca a intrat in biserica, s-a rugat la icoane si a aprins doua lumanari. 
Seara tarziu a sunat cineva la usa. Era un om necunoscut. Avea cu 
el o geanta mare, plina cu paine. Vreo 20 de bucati. Era pe vremea 
comunismului, painea se gasea greu. Omul acesta lucra la o fabrica 
de paine si avea o cunostinta in bloc. Ii adusese painea ca sa o duca 
la tara, pentru parinti si cativa vecini. Negasind persoana respectiva 
acasa, ca sa nu se care cu painea inapoi, omul a sunat pe la mai multe 
usi. Asa a ajuns la usa femeii din povestirea de fata. 
A doua zi, alta ,,intamplare": a sosit o ruda de la tara, care i-a adus 
ceva de ale gurii. Si asa, cu pretul a doua lumanari, femeia aceasta, 
cu tot cu cei doi copii ai sai, a trait o saptamana de zile.
Orice banut inchinat lui Dumnezeu isi va avea plata sa. Daca nu am 
uita acest lucru niciodata. 

stefan s.
5 noiembrie 2012, in postul Craciunului