Ieri am postat al 200-lea articol pe acest blog.
Si tot ieri am mai sarbatorit ceva: ziua de nastere a sotiei mele.
Nu suntem o familie numeroasa, desi mi-as fi dorit acest lucru.
Menirea oricarei familii este sa dea ,,mladite" tinere, ca rodul
ei sa fie bogat si binecuvantat. Noi suntem doar trei in casa, si
ziua de nastere a fiecaruia dintre noi cade intr-un post randuit
de Biserica. De aceea si onomasticele noastre nu au fast si sunt
trecute adeseori sub tacere.
Nu se fac petreceri in post, de aici am avut si multe neplaceri la
serviciu. Oamenii pricep greu, ei atata lucru stiu: e ziua ta, atunci
pune masa, cu mancare si multa bautura. De cateva ori m-am supus
,,obiceiului": colegii mei au mancat, au baut si, la urma, m-au barfit!
Masa ar fi putut sa fie mai bogata (intre o zi onomastica si o nunta
sa nu fie nici o diferenta?), asa sustineau ei.
De aceea, in ceea ce ma priveste, imi serbez ziua o singura data pe
an: a treia zi de Craciun, de ziua Sfantului Stefan. In familie, cu
telefonul ,,deschis" numai celor considerati foarte apropiati.
Galagia si vorba lunga mi-au displacut de cand ma stiu.
Asa ca, in incheiere, imi pup sotia si ii urez si pe aceasta cale un
calduros ,,La multi ani!"
stefan s.
18 decembrie 2012, in postul Craciunului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu