Spunea Holderlin: ,,Oamenii suie,/ Si asfintesc...".
Cand scriu aceste randuri, din blocul din fata este coborat
cosciugul unui mort. Il insotesc oameni in haine cernite, cu
prapuri, stergare, coliva si coroane cu flori...Viata unui om,
un necunoscut pentru mine, a apus. Un preot firav, cu barba
in vant, canta subtire. Un bocet stingher, claxoane de masini,
apoi...liniste. Gata, existenta lumeasca a unui om s-a incheiat!
In prag de Sarbatori, cand oamenii isi planuiesc indelung
desfatarile, coasa mortii isi ia tainul.
Gandul la moarte e esenta crestinismului, spunea cineva.
Moartea nu are nimic frumos - si totusi trebuie sa o cinstesti
ca pe ceva important in viata ta. Moartea urmeaza vietii, asa
cum seara urmeaza zilei ce a trecut.
Viata si moartea: doua extreme ale vietii noastre lumesti.
Crestinismul pune mare pret pe moarte, pe aceasta ,,usa" care
da spre imparatia vietii celei de veci.
A muri e important pentru devenirea noastra, dar cati dintre noi
isi doresc, cu cuget senin, acest lucru?
stefan s.
19 decembrie 2012, in postul Craciunului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu