Am luat la pas Centrul Vechi.
Vremea ploioasa de afara a pustiit strazile cu nume deja
devenite istorie: Selari, Covaci, Lipscani...
Ingramadite unele in altele, terasele lipsite de clienti afisau
un aer nostalgic.
Cate un grup de turisti straini; un stol de porumbei, o fata
grabita.
Un nene, cu trei carti sub brat, gesticula si vorbea singur
pe strada.
Doi instrumentisti, in fata Bancii Nationale, cantau apatic,
un cantec lichid si el ca insasi ploaia de afara.
Un porumbel alb ciugulea o bucata de parizer ( porumbeii
astia au devenit omnivori?).
Incet, sub ploaia cazand mocaneste, am iesit in Calea
Victoriei. Si, ca sa-mi stric definitiv ziua, m-am oprit
langa statuia lui Traian din fata Muzeului de istorie.
Imparatul Traian, intr-o deplina nuditate, tine voiniceste
in maini o catea suprarealista.
Cu rusinea la vedere, Traian ne intampina , nu cu paine si
sare, ci cu un simulacru de simbol istoric.
Fiind prima data cand il vad pe acest Traian, am ramas
crucit in fata lui, la fel ca Badea Cartan in fata Columnei de
la Roma. M-a smuls din uluiala mea o femeie intre doua
varste. S-a oprit o clipa si a scuipat spre statuie:
- Sa va fie rusine, idiotilor!
Da, sa va fie rusine, voua, celor ce va bateti joc de istoria
propriului vostru neam.
26 mai 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu