Actori si suflete pereche

Stau cu mama soacra la taclale.
Afara, in fata blocului, se aud tipete de copii.
Mama soacra:
- Niciodata nu mi-au placut copiii. Daca nu si i-ar fi dorit 
atat de mult taica-tu, eu nu as fi facut copii.
Cu alte cuvinte, daca nu ar fi fost tata socru - Dumnezeu 
sa-l odihneasca! - as fi ramas neinsurat.
Si eu care am batut 500 de km, ca sa-mi intalnesc 
sufletul pereche!
Cate optiuni exista in viata si totusi oamenii se cupleaza 
numai intr-un anume fel...
Intre mine si L. au fost, mai intai, 500 de km, apoi, un 
balcon si, la sfarsit, o chemare...
Mai romantic chiar decat intr-o piesa de teatru reusita.
Doi cate doi, indragostitii lumii sunt ca niste veritabili 
actori. Pacat, mare pacat ca multi dintre ei nu-si duc 
rolul asumat pana la capat.
Eu si cu L. a mea jucam in aceeasi piesa de aproape 23 
de ani...
Cu voia lui Dumnezeu, la apropiata noastra nunta de 
argint vor dansa doua suflete pereche!


28 mai 2012