Hristos s-a inaltat!

Ieri a fost Inaltarea Domnului.
Pentru crestini, o sarbatoare a bucuriei duhovnicesti, nu 
numai trupesti. Si un bun prilej de a merge la biserica, sau 
de a ciocni oua rosii cu cei dragi:
- Hristos s-a inaltat! 
- Adevarat s-a inaltat! 
Sotia mea nu a vrut sa vopseasca oua. Mama soacra, 
nici ea... De asemenea, cozonacii au fost neglijati.
Inaltarea Domnului, in Bucurestiul asta cosmopolit, e o 
sarbatoare trecuta adesea cu vederea. Oamenii se opresc 
la Invierea Domnului, Craciunul fiind considerat urmatoarea 
sarbatoare mare a crestinilor.
Cinstim Invierea, dar neglijam Inaltarea!...
Cele doua sarbatori se conditioneaza reciproc, spre o 
desavarsita implinire a Scripturilor.
Nu poti fi crestin doar din cand in cand, pe sarite. Exista o 
randuiala in toate si un firesc respect pentru oricare dintre 
praznicile imparatesti...
Ieri a fost Inaltarea Domnului.
A vazut Hristos ca sunt mahnit, ca bucuria mea sufleteasca 
nu-i deplina.
M-a salvat o matusa, care a venit, pe nesteptate, cu cozonac
si oua rosii. Asa ca - multumesc, Doamne! - am putut sa 
ciocnesc cu cei ai casei oua rosii.
- Hristos s-a inaltat!
- Adevarat s-a inaltat!
Si asa, dintr-odata, am simtit ca s-a inaltat Hristos si in 
sufletul meu.


25 mai 2012